Archive for Mai 2009

Maica Domnului către începătorul din lavra Sfântului Sava

Maica DomnuluiÎn vremea Sfântului Sava erau, în lavra lui, mulţi monahi îmbunătăţiţi. Deci, s-a dus ca să se facă monah şi un dregător de bun neam şi bogat, pe care Sfântul l-a primit cu bucurie. Şi, fiindcă nu era obişnuit cu osteneala, îl cruţa şi nu-l lăsa să se ducă cu alţii la munca cea grea a pământului. Că se lucra până la ceasul al nouălea şi, atunci, veneau să citească slujba cea de obşte şi, după Vecernie, mâncau, o dată în zi, după rânduiala vieţii de obşte. Deci, fiindcă nu putea să facă aceasta acel începător, i-a poruncit să se nevoiască în mânăstire, după putere şi să postească până vin toţi fraţii, ca să mănânce toţi împreună după rânduială. Iar acela nici măcar porunca aceasta n-a păzit-o, ci mânca în chilia lui, pentru că îi aduceau rudeniile felurite bucate. Deci, Sfântul ştia aceasta, dar, pentru că era monahul acela începător nu-l certa, ca să nu-l îngreuieze. Îl ruga numai pe Dumnezeu să-l îndrepteze. Deci, a venit praznicul Adormirii Maicii Domnului, cel din ziua a cincisprezecea a lui august şi, în Citește în continuare

Anunțuri

Maica Domnului la Mănăstirea Petru Vodă

Mănăstirea SecuMănăstirea SecuAcesta rememorează întâmplările petrecute în cele vremuri, când fiind frate la Mănăstirea Secu, după peste 4 ani de călugărie, a fost nevoit să se întoarcă în lumea pe care o părăsise pentru amăn. Secu urma Domnului. Băiat sărac, rămas fără părinţi şi fără o meserie, nu avea prea multe perspective, însă „Maica Domnului a vegheat asupra mea, din copilărie, şi la bine, dar mai ales la greu”, se destăinuie părintele Flavian.

„Maica Domului era îmbrăcată într-o haină albastră şi avea un zâmbet nepământean”

Prima întâlnire a copilului Pop cu Preasfânta Fecioară Născătoare de Dumnezeu s-a produs la vârsta de trei ani, într-o noapte, pe când mama sa era în durerile facerii. „Maica Domnului a apărut într-o lumină mare, Citește în continuare

Codificarea Vs. Ortodoxia

„Nimeni nu ne poate da binecuvântare să luăm codul cu bare, pentru că Domnul ne-a dat voinţă liberă, care trebuie preţuită şi păzită, şi nu există dar de la Dumnezeu mai preţios şi mai mântuitor”

“Limita între slujirea lui Dumnezeu şi slujirea satanei devine tot mai îngustă”

În ultima vreme atât în atitudinea mirenilor, cât şi a clerului, se observă o oarecare placiditate cu privire la campania de codificare (mai curând silnică decât benevolă). Cum vă explicaţi această indiferenţă?

Conştiinţa duhovnicească a multora dintre enoriaşi abia se trezeşte, iar simţul primejdiei s-a pierdut. De la slujitorii altarului se aşteaptă uneori imposibilul: ca ei să ne arate calea, s-o netezească şi să ne ducă de mână, pe făgaşul creşterii duhovniceşti, direct în Împărăţia Cerească. În realitate este necesară o continuă nevoinţă molitfelnică, o curăţire a conştiinţei şi nădejdea neclintită în ajutorul lui Dumnezeu. În caz contrar, orice mărturisire a Adevărului dumnezeiesc din partea preotului rămâne zadarnică şi nu aduce nici un folos. Din acest motiv, o parte a clerului păstrează tăcerea şi se roagă pentru trezirea creştinilor din somnolenţa duhovnicească. Pur şi simplu cuvintele nu ating conştiinţa. Citește în continuare

BORu declară război alcoolismului

Biserica Ortodoxă rusă este ingrijorată de problema alcoolismului în Rusia şi cere să se pună capăt vânzării de alcool în regim permanent şi să fie desfăşurate campanii de informare în masă care să explice daunele alcoolului.

“Orice preot o să vă spună că aproape fiecare a treia persoană, venind la spovedanie, povesteşte despre această problemă, despre faptul că nu mai are putere să suporte fiul sau soţul beat care îşi bate mama sau soţia, îşi pierde locul de muncă, sensul vieţii, degradează”, a declarat, luni, la o conferinţă de presă susţinută la Moscova, şeful departamentului Sinodului responsabil pentru cooperarea între Biserică şi societate, protoiereul Vselovod Ciaplin. Citește în continuare

Binecredinciosul Domn Ştefan cel Mare, între îndoială şi sfinţenie

,,Ridică-te Ştefane şi vezi-ţi fiii, că vremea în lume e grea…”

S-au împlinit în vara aceasta (la 2 iulie) 502 ani de la trecerea la cele veşnice a voievodului Ştefan cel Mare şi Sfânt şi 14 ani de la canonizarea şi generalizarea cultului său în toată ţara.Ştefan cel MareŞtefan cel Mare

Atunci, în 1992, s-au auzit destule voci de contestare a acestui act, pe motiv că luarea unei decizii sinodale în acest sens n-ar fi justificată. Vociferările n-au încetat însă nici după acest act oficial al Bisericii Ortodoxe Române, ele venind mai cu seamă din partea unor laici, intelectuali cu pretenţii de elită, plini de mândria îndoielii – aproape obligatorie pentru un om cult – şi nu numai de la aceştia ci şi de la cei dotaţi cu simplitate dar smintiţi de aiurelile formatorilor de opinie, ba chiar şi unii clerici mai tradiţionalişti au fabricat sintagma: sfânt nesfânt.

De ce această rezervă atât de puternică faţă de canonizarea celui mai mare domnitor moldovean şi de ce nu, al tuturor românilor, din partea unor grupuri elitiste şi a altor oameni oneşti, dar neorientaţi în problemele istoriei şi mai ales în problemele sfinţeniei?

Starea aceasta se datorează neştiinţei ori formării unei imagini unilaterale despre marele domnitor, dobândite în şcoală sau din literatură, Citește în continuare

LUMÂNAREA

Toată lumea ştie cum arată o lumânare. E subţire, firavă, înăltuţă, cu trupul de ceară. Rostul Lumânarealumânării este să ardă şi să lumineze. Sufletul omenesc este asemenea unei lumânări. Flacăra şi lumina sufletului este rugăciunea. Sufletul care se roagă este ca o lumânare aprinsă. O lumânare stinsă este o lumânare moartă. Un suflet care nu se roagă este ca o lumânare stinsă. Este un suflet fără viaţă. Lumânarea luminează în tăcere, fără să facă zgomot. Cu cât luminează mai mult, cu atât se micşorează mai mult pe sine. La fel, cel care se roagă, o face în taină şi cu smerenie. Şi cu cât se apropie de Dumnezeu prin rugăciune, cu atât se vede pe sine mai mic şi mai neînsemnat. O lumânare aprinsă răspândeşte căldură şi lumină în jurul ei. Ea nu arde numai pentru sine, ci întotdeauna şi pentru ceilalţi. Din flacăra ei se pot aprinde şi alte lumânări, fără ca lumina ei să i se împuţineze. Ba chiar se face mai multă Citește în continuare

Minunata întâmplare a unui bogătaş milostiv

Proloagele, luna aprilie în 11 zile

Minunată cu adevărat şi vrednică de povestire este pilda, pe care o scrie episcopul Vichentie, în cartea sa, cea numită Oglinda Năravurilor, zicând:

Maica DomnuluiMaica Domnului„Un om însurat, care avea fii şi robi şi bogăţie din destul era foarte milostiv şi primitor de străini. Şi într-o seară, după ce a cinat, a adormit. Şi dimineaţa, l-au aflat căzut pe pământ, ca un mort, rece şi fără simţire. Iar rudeniile lui l-au ridicat şi l-au pus pe aşternut, folosind multe feluri de doctorii ca să se încălzească şi să trăiască, iarăşi, dar în zadar s-au ostenit.

Încă după mai multe zile şi-a revenit întru sine şi, întrebat fiind, să spună ce a pătimit, de a zăcut atâtea zile ca şi mort, n-a răspuns nimic despre acestea ci doar plângea nemângâiat. Şi n-a vorbit nici un cuvânt, în tot timpul cât a trăit, până în ceasul morţii lui, când şi-a cunoscut sfârşitul său. Şi strigând pe fiul său cel mai mare, a zis acesta în auzul tuturor: Iubitul meu fiu, această poruncă, mai de pe urmă, îţi dau ţie, cu hotărâre, ca să ai, pe cât poţi milostenie către săraci şi multă milostivire către cei străini şi Citește în continuare