1 iunie – Ziua Internaţională a Copilului şi Anti-AVORT!

Înainte de a privi la istoria sărbătorii, este necesar de a pune accent pe cuvântul copil. Ziua CopiilorÎntr-o lume în care drepturile omului sânt puse în capul tuturor principiilor şi valorilor, o însemnătate mai mai aparte le au aşa numitele «Drepturi ale Copiilor». Din definiţie, copilul este omul care nu a atins vârsta majoratului, astfel omul este considerat copil de la naştere până la cei 18-21 de ani în funcţie de legislaţia statelor. Însă este necesar de spus, întru cât mai presus de cetăţeni, sântem creştini, şi mai presus de demnitatea umană este demnitatea creştină, că copilul nu apare la momentul naşterii lui, ci din momentul concepţiei lui. Copilul este acea binecuvântare a Domnului pentru dragostea cuplului. Iar din momentul concepţiei, micuţului îi este dată suflare, deci suflet, şi viaţă.
Considerăm că această abordare asupra copilului trebuie pusă în fruntea tuturor şi că începuturile «Drepturilor Copilului» trebuie reamplasate, adică de la concepţia lui. Astfel nu recunoaştem „Drepturile Femeilor” pentru avort, deoarece se suprapun cu „Drepturile Copilului” la viaţă. Iar legea omenească spune „Drepturile mele se sfârşesc acolo unde încalc drepturile altuia”.
Lumea creştină, putem spune că, sărbătoreşte în rând cu toată lumea la 1 iunie Ziua Internaţională a Copiilor, dar şi Ziua Internaţională Anti-Avort!

Istorie: 1 iunie – Ziua Internationala a Copilului | 1-Iun-1925

În 1925, la Geneva, în cadrul Conferinţei Mondiale pentru bunăstarea copilului, se stabileşte ziua de 1 iunie ca zi internaţională a copilului. Nu este foarte clar de ce a fost aleasă data de 1 iunie: una din teorii este aceea ca consulul chinez din San Francisco a strâns mai mulţi copii orfani chinezi pentru a celebra Festivalul Dragonului, care in 1925 s-a întamplat să cadă pe data de 1 iunie, care a coincis si cu conferinţa de la Geneva.
Ziua de 1 iunie a fost aleasă de foarte multe ţări, in special ţările din fostul Bloc comunist. În alte ţări, Ziua Copilului se celebreaza în alte zile, în funcţie de istoria naţională a fiecărei ţări. Spre exemplu, în Germania, in care Partea de Est, comunistă, se sărbătorea Ziua internaţională a copiilor pe 1 iunie, iar partea vestică stabilise data pentru 20 septembrie; în India, ziua copilului se sărbătoreşte în data de 14 noiembrie, în Japonia şi Coreea de Sud se sarbatoreşte în data de 5 mai şi este una dintre cele mai importante sărbători.
Sursa: http://www.astroline.ro/Eveniment_istorie_1_iunie_-_Ziua_Internationala_a_Copilului_985.html

DARUL SFÂNT AL VIEŢII ŞI COMBATEREA PĂCATELOR ÎMPOTRIVA ACESTUIA
Aspecte ale naşterii de prunci, în lumina moralei creştine ortodoxe

Sensul avortului ca deicid.

Păcatul avortului provocat este atât de mare încât se poate numi şi deicid, respectiv uciderea lui Dumnezeu. E un mod metaforic de a vorbi, dar profund real. Felul în care Hristos-Domnul se identifică oarecum cu omul, copil sau adult ne este descoperit de Mântuitorul Însuşi. În pilda judecăţii viitoare pe care a rostit-o înainte de patima sa, adresându-se celor „de-a stânga”, destinaţi pedepsei veşnice. El se exprimă astfel: „Atunci va zice şi celor de-a stânga: „Duceţi-vă de la mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui. Căci flămând am fost şi nu Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi nu Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi nu M-aţi primit; gol şi nu M-aţi îmbrăcat, bolnav şi în temniţe şi nu M-aţi cercetat”. Atunci vor răspunde şi ei zicând: „Doamne, când Te-am văzut flămând, sau însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă şi nu Ţi-am slujit?”. El însă le va răspunde zicând: „Adevărat zic vouă: Întrucât nu aţi făcut unuia dintre aceştia prea mici, nici Mie nu Mi-aţi făcut” (Matei 25, 41-45). Aceşti (prea mici) sunt în primul rând copii avortaţi, care nu au avut parte să fie hrăniţi, adăpaţi, adăpostiţi, îmbrăcaţi, îngrijiţi şi cercetaţi cu milă şi cu iubire de mamele lor. Mântuitorul, după cum vedem, se identifică cu ei. Mama care avortează dovedeşte că-L spulberă pe Dumnezeu din rostul existenţei Sale, nu numai din rostul primei creaţii ci şi din a celei de-a doua creaţii. Ea ucide copilul de două ori: o dată împiedicându-l să vadă lumina zilei acesteia, iar a doua oară, lumina vieţii viitoare. Învierea lui Hristos este un act de rezidire a lumii întregi. Toţi oamenii iau parte la această Înviere. Despre Înviere, Hristos Însuşi ne spune că El este Cel dintâi născut din morţi. Învierea ne descoperă astfel avortul ca fiind deicid. Făcându-se începător al învierii noastre, El a schimbat condiţiile ontologice ale existenţei în general. Iată cum, cu fiecare copil care se naşte, se naşte într-un fel Hristos Domnul, de aceea şi mamele care-şi ucid copii
Îl ucid pe Hristos
în fiecare din aceştia. […]

Combaterea avortului propriu-zis.

Asupra avortului voluntar cade, în morala ortodoxă, cea mai grea osândă, a împiedicării vieţii. După cum am văzut în alineatele anterioare, viaţa copilului începe din clipa în care e conceput. În momentul tainic al zămislirii, Dumnezeu îi creează sufletul nemuritor. Avortul este ucidere, crimă, genocid şi deicid. Este o ucidere, şi încă o ucidere cu premeditare. Este o crimă, cu atât mai vinovată cu cât ia dreptul la viaţă unei fiinţe omeneşti, înainte de a se bucura de ea şi de a se învrednici de Sfântul Botez. Este un genocid, pentru că o dată cu o viaţă nimicită, se distrug şi vieţile urmaşilor posibili ai persoanei ce se cuvine a se bucura de ea, adică a unui neam. Este deicid, pentru că odată cu sângele copului se varsă „Sângele” lui Hristos (e vorba despre o
identitate mistică dintre sângele copilului şi „Sângele” lui Hristos, pe care o aflăm la Matei
25, 32-46: „întrucât nu aţi făcut unuia dintre aceştia, nici Mie nu Mi-aţi făcut”, v. 45). Sfinţii
Părinţi, chiar de ar fi să-i numim doar pe Grigorie Teologul, Maxim Mărturisitorul, Atanasie Sinaitul, condamnă în unanimitate avortul provocat, declarându-l drept ucidere, deicid. În Canonul 2 al Sfântului Vasile se precizează: „Cea care leapădă fătul cu voie este supusă judecăţii pentru ucidere”. Canoanele 91 Trulan, 21 Ancira, 2 şi 50 ale Marelui Vasile, consideră doar un pogorământ oprirea femeii vinovate de săvârşirea avortului, la 10 ani de la Cele Sfinte. Astfel, oprirea ar fi pe viaţă, potrivit hotărârii canonice a Sinodului de la Elvira. Aceleaşi canoane, şi pentru complici. De asemenea, Canoanele: 66 Apostolic, 5 a Sfântului Grigorie de Nyssa, 13, 14, 55 ale Sfântului Vasile caterisesc pe preoţii care sunt vinovaţi de complicitate cu cei ce săvârşesc crima de avort, fie dezlegând pe cei ce nu au conştiinţa păcatului la măsura gravităţii lui, în scaunul Mărturisirii, fie că sunt vinovaţi ei înşişi de această crimă comisă în propriile lor familii. […]

Aşa-zisul drept de alegere al mamei nu este altul decât dreptul aceleiaşi femei cel mai rece dintre monştri, după o expresie a lui Nietzsche, de a săvârşi o crimă, pruncuciderea prin avort. De data aceasta, crima pe care poate să o săvârşească o mamă ajunge să se constituie drept o crimă perpetuă, tocmai prin folosirea pilulei. Pilula anovolatorie nu este numai o armă contraceptivă,
ci, în speţă, una contragestivă. Deşi posibilitate întreruperii sarcinii între concepere şi implantare părea, cu puţin timp înainte, aproape imposibilă, acţiunea fiind redusă la o intervenţie chirurgicală, dezvoltarea industriei şi piaţa planificată a pilulelor, a schimbat completamente situaţia. Pilula ajunge nu doar să prevină conceperea ci şi implantarea embrionului, după ce conceperea a avut loc, iar utilizarea ei să dobândească o extindere mondială. Referirea pe care o facem la produsele farmaceutice, de provenienţă hormonale, nu exclude raportarea la celelalte mijloace, care pe alte căi urmăresc aceleaşi efecte. În noul câmp de bătălie împotriva copilului, la pilula de „control al naşterii”, care se ia în doze mici şi care se poate găsi peste tot, acţionând ca un mijloc chimic de avort, se adaugă şi comunul IUD – (dispozitivul intrauterin). Totuşi, e de
notat că pilula avortivă (RU-486), rămâne arma principală a pruncuciderii, ea nemaiavând nici
măcar legitimitatea falsă de a preveni conceperea, ci este de-a dreptul un medicament, considerat sigur şi eficient în execuţia avorturilor. Specificul acestei acţiuni contragestive devine relevant prin aceia că pilula actuală de gen „morning after” a ajuns un medicament de întrerupere a sarcinii în funcţie de care femeia nu va mai şti niciodată dacă a fost sau nu însărcinată. Este tocmai ceea ce constituie esenţa crimei infantile neîntrerupte. […]

Selecţia: M. Timotei (Extras din Revista Gând şi Slovă Ortodoxe N.5, pag.8 din 2005)

Anunțuri

2 responses to this post.

  1. Corect! Cum poti sa spui ca vrei sa sarbatoresti copilul cu o zi internationala, cind milioane de ei sint omoriti? Ipocrizie.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: