Maica Domnului către Valeriu Gafencu

Maica Domnului i s-a arătat lui Valeriu Gafencu, la închisoarea-spital de la Târgu Ocna, în noaptea de Crăciun a anului 1951

La Crăciun era destul de înviorat (este vorba de Valeriu Gafecu – n.red.). În noaptea cântărilorMaica Domnului Ocrotitoarea TemniţelorMaica Domnului Ocrotitoarea Temniţelor îngereşti a compus un minunat colind al deţinuţilor de la Târgu Ocna. În patul de alături îşi dădea sufletul arhimandritul G. Venise în această stare de la Canal, unde fusese unul din stâlpii rezistenţei. În seara aceea a Naşterii Pruncului Iisus el a fost luat la cer. A plecat neclintit în credinţă. Neavând cu ce-l îmbrăca, căci rufele sale erau ude de transpiraţie, Valeriu a oferit hainele lui şi a păstrat pentru sine pe ale părintelui.

– Acestea sunt hainele mele monahale, a zis emoţionat. Cu ele să mă înmormântaţi! Noaptea aceea de Crăciun nu o voi putea uita până la sfârşit. Umblam necontenit de la un bolnav la altul, luându-le pulsul şi îngrijindu-i. Din când în când îmi mai aruncam privirea şi spre Valeriu. Era vesel şi fericit înlăuntrul său, cu pleoapele lăsate, cu capul plecat în piept. Nici el nu se putea odihni. După ce mi-am terminat treaba, am simţit cum mă cheamă din priviri, că mă roagă să mă duc la el. M-a privit cu o pătrundere cum încă nu simţisem până atunci. Şi-a făcut semnul crucii, apoi mi-a luat mâna. Un fior adânc m-a cuprins. Era foarte concentrat, lucru neobişnuit la el, căci în starea lui duhovnicească putea rămâne destins până şi în cele mai cumplite tensiuni prin care ne era dat să trecem. Simţeam că are ceva să-mi împărtăşească.

– Ioane, tu îmi eşti cel mai bun prieten, mi-a zis. Dar nu ca prieten vin la tine, ci ca să-ţi cer sfat, să mă supun ţie. Vrei să mă asculţi?

– Te ascult, am răspuns eu, dar nu ştiu dacă voi fi vrednic de încrederea ce-mi arăţi. Valeriu a plecat ochii şi mi-a spus liniştit:

Valeriu Gafencu

Valeriu Gafencu

– În noaptea asta am privegheat. Aşteptam să vină cântecul colindei mele. Doream să fie foarte frumos. Îl cântam în minte. Îl desluşeam din cerurile înalte din care cobora. Cam greu pentru mine, căci nu cunosc notele muzicale şi trebuie s-o fac după ureche. Eram deci treaz, lucid şi senin, când deodată am văzut că am în mână fotografia Setei (fata pe care o iubise). Uimit de întâmplare, am ridicat privirea şi la capul patului meu am văzut-o pe Maica Domnului, îmbrăcată în alb, în picioare, vie, reală. Era fără Prunc. Prezenţa ei mi se părea materială. Maica Domnului era aievea lângă mine. Eram fericit. Uitasem totul. Timpul părea nesfârşit. Ea mi-a spus: „Eu sunt dragostea ta! Să nu te temi. Să nu te îndoieşti. Biruinţa va fi a Fiului meu. El a sfinţit locul acesta acum, pentru cele viitoare. Puterile întunericului cresc şi încă vor mai înspăimânta lumea, dar vor fi spulberate. Fiul meu aşteaptă pe oameni să se întoarcă la credinţă. Azi sunt mai cutezători fiii întunericului decât fiii luminii. Chiar de vi se va părea că nu mai este credinţă pe pământ, să ştiţi că totuşi izbăvirea va veni, dar ca prin foc şi prin pârjol. Lumea mai are de suferit. Aici însă e multă credinţă şi am venit să vă îmbărbătez. Îndrăzniţi, lumea e a lui Hristos!” Apoi Maica Domnului a dispărut şi am rămas copleşit de fericire. M-am uitat în mână, dar nu mai aveam nici o fotografie.

Valeriu vorbea simplu, deschis fără urmă de părere de sine. Sufletul lui părea un potir din cel mai pur cristal, care se învrednici a-L primi pe Hristos. Cugetul lui smerit şi pacea cu care mi-a vorbit mi-au dat certitudinea că nu fusese o înşelare. Mă simţeam cumva şi eu sfinţit, înnoit, participând la minune. Cu intensitatea cu care ţâşnesc într-o astfel de întâmplare luminile lăuntrice, cu sfială, dar şi cu convingere, i-am spus simplu:
– Dumnezeu ne cercetează. Dacă noi putem cădea, El va birui. Ne trebuie credinţă, şi acum putem avea mai multă. Să ne rugăm! Am făcut împreună o scurtă rugăciune. Şi, în tăcerea camerei 4 pentru muribunzi, sufletele noastre s-au făcut o clipă scară către cer.
Ioan Ianolide, Întoarcerea la Hristos, Ed Christiana, Bucureşti, 2006, pag. 179-181

(de asemenea poate fi găsită în cartea Sfântul Închisorilor – mărturii adunate de monahul Moise)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: