Înălţarea Domnului

În fiecare an, la 40 de zile de la Sfintele Paşti, Biserica Ortodoxă sărbătoreşte praznicul ÎnălţăriiÎnălţarea DomnuluiÎnălţarea Domnului Domnului. Cea mai veche menţiune despre această sărbătoare o găsim la Eusebiu din Cezareea, în lucrarea „Despre sărbătoarea Paştilor„, compusă în anul 332. În această operă se menţionează că Înalţarea Domnului era sărbătorită in Orient (sec.IV), în a 50-a zi după Paşti, deci, odată cu Rusaliile. Începând cu secolul al V lea, sărbătoarea Înălţării lui Hristos s-a despărţit de cea a Pogorârii Sfântului Duh (Rusaliile).

În secolul al VI lea, Sfântul Roman Melodul compune Condacul şi Icosul sărbătorii, iar imnografii din secolele următoare (Sf. Ioan Damaschinul şi Sf. Iosif Imnograful) compun canoanele din slujba Înălţării.

Slujba zilei se caracterizează prin legătura cu Învierea şi cu Pogorârea Sfântului Duh. Astfel, după Evanghelia de la Utrenie, se cântă Învierea lui Hristos vazând…, iar Catavasiile sunt irmoasele Canonului de la Pogorârea Sfântului Duh, deoarece sărbătoarea Înălţării nu are Catavasii proprii. În această zi, crestinii se salută zicând „Hristos S-a înălţat!„.

Extras din: http://www.crestinortodox.ro/predici-la-sarbatorile-de-peste-an/91074-inaltarea-domnului-ziua-eroilor

De menţionat că, deşi site-ul http://www.creştinortodox.ro vine cu articole despre creştini, creştinism ortodox şi pentru creştini ortodocşi, abordarea unor teme, din care face parte şi aceasta (fiindcă articolul nu a fost extras în totalitate), este periculoasă. Autorii articolelor postate pe site nu delimitează tradiţia venită din Sfânta Tradiţie cu tradiţia sau obiceiurile populare, care în cele mai multe cazuri, la noi – la români, sânt împletite şi provenite din cultul dacilor păgîni. Până în ziua de astăzi, de cele mai însemnate sărbători creştine sânt săvârşite fie din neştiinţă, fie din „că popa dă voie”sau „că popa nu interzice” vrăji, blesteme, „apărări” sau alte acţiuni oculte păgâneşti: Sfântul Andrei (vrăji), Sfintele Paşti (focul ”alungător” de spirite), Înălţarea Domnului (ritual de apărare cu felurite ierburi de duhuri rele), etc.

Obiceiurile şi tradiţia păgână nu au nimic cu Sfânta Tradiţie, deci nu-şi găsesc nici rostul, nici măcar valoare spiritual-duhovnicească. Ele sânt şi trebuie să fie condamnate atât de mireni, cât şi (mai ales) de preoţi la fiecare sărbătoare. Trebuie lepădate, de altfel ne lepădăm de Hristos egalându-L tu tonele de idoli omeneşti!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: