Odighitria – Povăţuitoare de cale şi ajutătoare tare

După înălţarea Domnului nostru Iisus Hristos şi după pogorârea Sfântului Duh, trecând multă vreme, dumnezeiescul apostol Luca Evanghelistul, fiind iscusit a zugrăvi icoane, a zugrăvit pe o scândură chipul Preacuratei Stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu şi l-a adus la Doamna pururi Fecioara Maria. Iar ea, văzând pe icoană chipul feţei sale, şi-a adus aminte de proorocia sa de mai înainte şi a zis: De acum mă vor ferici toate neamurile! Apoi a zis şi aceasta: „Darul meu să fie cu icoana aceasta”.

Şi s-a făcut cu lucrul preasfântul ei cuvânt, pentru că au început a se face negrăite minuni la acea sfântă icoană, cu darul Maicii Domnului. Această icoană a fost trimisă de acelaşi Sfânt Luca în Antiohia la stăpânitorul Teofil, care primise credinţa în Hristos, către care a scris şi Evanghelia sa. Iar acea icoană făcătoare de minuni era cinstită cu închinăciune şi cu evlavie nu numai de Teofil, ci şi de toţi creştinii cei de acolo. Iar după Teofil, trecând mulţi ani, acea icoană a fost dusă mai întâi în Ierusalim, apoi la Constantinopol. Astfel, împărăteasa Evdochia, soţia bine credinciosului împărat Teodosie cel Tânăr, fiind în Ierusalim, a luat acea cinstită icoană şi a trimis-o în dar surorii împăratului, Sfintei Pulheria, precum se scrie în viaţa ei despre aceasta. Iar Sfânta Pulheia, luând-o cu dragoste, a pus-o în biserica Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, care se numeşte Vlaherna, pe care a zidit-o cu cheltuiala ei. Această sfântă icoană a fost mare împodobire a cetăţii împărăteşti, fiindcă izvorau din ea multe tămăduiri cu minuni. Iar după mulţi ani popoarele au numit-o pe ea Odighitria, care se tâlcuieşte „povăţuitoare de cale şi ajutătoare tare”. Şi au numit-o aşa din lucrurile ce s-au făcut şi anume: Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, arătându-se la doi orbi, i-a dus în biserica cea din Vlaherna, la icoana făcătoare de minuni şi le-a dăruit vederea cea desăvârşită. Şi au început popoarele a numi icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu „povăţuitoare de cale”.

Târziu după aceea, în zilele lui Eraclie, împăratul grecesc, a fost năvălirea perşilor şi a sciţilor asupra stăpânirii lui. Şi venind Savar, voievodul puterilor lui Hosroe, împăratul perşilor, asemenea şi Cagan al sciţilor cu multe cete, au înconjurat cetatea şi multă vreme o chinuiau cu tărie. Iar Patriarhul Serghie, luând cinstitele Cruci şi sfintele icoane, dar mai ales icoana făcătoare de minuni pe care a zugrăvit-o Sfântul Evanghelist Luca, împreună şi cu veşmântul Maicii Domnului, au umblat pe zidurile cetăţii, rugându-se cu lacrimi. Deci s-a făcut o minunată izbăvire de barbari, cu milostivirea lui Dumnezeu şi cu folosirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi s-a dat grecilor slăvită biruinţă asupra perşilor şi sciţilor; pentru că marea – fiind muiat în ea veşmântul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu – a fiert cu Dumnezeiască putere şi a înecat corăbiile potrivnicilor, iar cei ce erau pe uscat, aceia au fost goniţi şi tăiaţi cu sabia. Deci pomenirea minunii aceleia o prăznuiau în toţi anii cu cântare de acatist mulţumitor, în sâmbăta a cincea a marelui post. De atunci locuitorii Constantinopolului au început a numi icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu „ajutătoare tare”. Şi amândouă acele numiri „povăţuitoare de cale” şi „ajutătoare”, în limba grecească se grăieşte cu singurul cuvânt: Odighitria; şi de aceea sfânta icoană se numeşte Odighitria.

Iar după mulţi ani s-a ridicat în Constantinopol eresul cel luptător împotriva icoanelor. Atunci oarecare din dreptcredincioşii bărbaţi sfinţi au luat noaptea din biserica Vlahernei această sfântă icoană a Preacuratei Născătoare de Dumnezeu, care se numeşte Odighitria şi au dus-o în locaşul
care se numeşte Pantocrator. Acolo au ascuns-o în zidul bisericii, aprinzând candelă înaintea ei şi rugându-se cu lacrimi au astupat-o, ca să nu fie batjocorită de luptătorii de icoane. Acolo a petrecut mulţi ani, până la pierea începătorilor acelui eres şi până la pierzarea luptării de icoane. Iar după ce Biserica a primit pe cea mai dinainte înfrumuseţare de icoana, a fost multă căutare pentru această sfântă icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu pe care a zugrăvit-o Luca şi care mai pe urmă s-a numit Odighitria. Iar după descoperirea lui Dumnezeu au găsit-o astupată în zidul bisericii Pantocrator şi candela înaintea ei nu se stinsese. Deci credincioşii au avut mare bucurie pentru aflarea ei şi au pus-o iarăşi la locul ei dinainte, în biserica Vlaherna.

Din Vieţile Sfinţilor, pe iunie, Ed. Mânăstirea Sihăstria, pag. 451-452
Extras din Revista Gând şi Slovă Ortodoxe N.23

Anunțuri

5 responses to this post.

  1. Posted by Igor on Iunie 9, 2009 at 3:57 pm

    daca este adevarat ceea ce este scris aici de ce nu se mentioneaza nimic din astea in Faptele Apostolilor? si cine e autorul acestor povestiri?

    Răspunde

  2. Posted by Igor on Iunie 11, 2009 at 9:39 pm

    Dumnezeu a scris si a strans toate cartile aceastea intruna singura – Biblia, V.T + N.T.

    Un lucru pe care trebue sa-l stim si pe care multi il confunda este ca nu Biserica a creat canonul, sau cartile incluse in Noul Testament, Biserica insa a recunoscut cartile care au fost inspirate, cand au fost scrise ele au fost inspirate de Dumnezeu.

    Conciliul bisericesc din 393 a enumerat cele 27 de carti ale N.T. aceasta nu lea acordat cartilor vreo autorutate pe care ele sa nu le fi avut deja, ci a inregistrat doar canonicitatea lor deja stabilita. Astfel de concilii aveau loc si intre evreii iudei pentru a atesta canonul V.T. de exemplu conciliul de la Iamnia care avuse loc dupa distrugerea templului din Ierusalim.

    In anul 303 imparatul Diocletian a emis un decret prin care sa fie distruse toate cartile sfinte ale crestinilor, atunci ele erau cunoscute deja. dar Ideea existentei calor 4 evanghelii era axiomatica inca mult mai devreme cel putin anul 180 despre asta stim din scrierile lui Poilicarp, ucenicul lui Ioan, care mentioneaza in scrierile lui cele 4 evanghelii si o serie de epistole(aproape toate).

    Noul Testament are rol de scriptura la fel ca si Vechiul Testament, si scrierea lui sa sfarsit odata cu scrierea Apocalipsei, tot ce vine pe deasupra este deja omenesc si sunt comentarii la scriptura, insa rol de scriere inspirata de Dumnezeu cuvant cu cuvant, o au V.T si N.T in forma lor canonica: 39 de carti ale Vechiului Testament si 27 ale Noului Testament. Impreuna fac 66 de carti.

    O asemare curioasa: cartea Isaia are 66 de capitole dintre care 39 se vorbeste cu privire la poporul evreu, iar 27 cu privire la Mesia.

    Toate cuvintele lui Dumnezeu sunt lămurite, scut este El pentru cei ce caută la El scăparea. Nu adăuga nimic la cuvintele Lui, ca să nu te tragă la socoteală şi să fii găsit de minciună! (Proverbe 30:5,6)

    Apoi aduti aminte ce zice Moise:
    „Ascultă dar, Israele: hotărârile şi legile care vă învăţ eu astăzi să le păziţi, ca să fiţi vii, să vă înmulţiţi şi ca să vă duceţi să moşteniţi acel pământ pe care Domnul Dumnezeul părinţilor voştri vi-l dă în stăpânire Să nu adăugaţi nimic la cele ce vă poruncesc eu, nici să lăsaţi ceva din ele; păziţi poruncile Domnului Dumnezeului vostru, pe care vi le spun eu astăzi.” (Deuteronom 4:1,2) Daca asa de strict era Dumnezeu cu cei cu care incheiase vechiul legamant, cu cat mai mult se cuvine sa implinim cele scrise in noul legamant si sa nu adaugam si nici sa nu scoatem nimic de acolo?

    Si in apocalipsa Ioan de asemenea zice:
    „Şi eu mărturisesc oricui ascultă cuvintele proorociei acestei cărţi: De va mai adăuga cineva ceva la ele, Dumnezeu va trimite asupra lui pedepsele ce sunt scrise în cartea aceasta; Iar de va scoate cineva din cuvintele cărţii acestei proorocii, Dumnezeu va scoate partea lui din pomul vieţii şi din cetatea sfântă şi de la cele scrise în cartea aceasta.” (Apocalipsa 22:18,19)

    vei spune poate ca in apocalipsa se referea doar la cartea apocalipsei, dar esti de acord, stiu ca esti, ca scriptura trebue sa o interpretam in contextul ei, iar contextul acestei invataturi ai vazut care este, din Deuternom 4:2, 12:32; Proverbe 30:6, ea priveste intreaga biblie.

    nu tiam scris acestea ca sa te conving, dar vreau sa te provoc sa studiezi biblia si sa scoti invataturile numai din ea caci ea ne este de ajuns pentru salvarea noastra si pentru o viata deplina de credinta, despre asta se vorbeste in mod implicit in Ioan 20:31: „Iar acestea s-au scris, ca să credeţi că Iisus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, şi, crezând, să aveţi viaţă în numele Lui. ”

    ma voi ruga ca Cuvantul lui Dumnezeu sa ti se descopere in toata frumusetea si plinatatea Lui. Pacea Domnului sa fie cu tine!

    Răspunde

  3. fara dar si poate, Ioan nu vorbeste doar de Apocalipsa in Apoc. 22,18-19 ci de intreaga Sf. Scriptura. Dar mi e mi se pare ca tu nu ai inteles sensul cuvintelor Sf. Ioan Teologul. El nu zice ca sa nu cumva sa scriti vreo talmacire, ci sa nu adaugati si sa nu scoateti nimic din Scriptura propriu-zisa. adica direct din Scriptura…
    mie mi-ar fi interesant cum mi-ai explica simbolurile din Apocalipsa fiindca este o carte criptica fara sa te apuci sa o talmacesti, iar din spusele tale, numai gandul de a o explica cumva deja este o incalcare a legii Domnului.

    eu pe un timp oarecare o sa dispar… si n-o sa raspund la comentarii, desi le astept, asta o sa dureze zile bune, poate o luna… dar articole vor aparea… O zi buna!

    Răspunde

    • Posted by Igor on Iunie 14, 2009 at 5:15 am

      nu sunt deloc impotriva talmacirilor scripturii daca se fac dupa scriptura, stii ca cel mai bine scriptura se explica pe ea insasi. Nimeni nu poate apara Cuvantul lui Dumnezeu decat Dumnezeu Însuşi.

      citez dintro carte:
      „Lucrările scrise ale oamenilor sunt folositoare, dar noi trebuie să ne dăm seama că
      Biblia umple un vid pe care nici o altă carte nu-l poate umple: descoperă scopul pentru care
      au fost create fiinţele omeneşti. Deşi multe alte cărţi conţin grăunţe de înţelepciune, această
      carte dezvăluie, ca nici o alta, înţelepciunea şi înţelegerea inspirată din mintea lui Dumnezeu
      Însuşi.
      Această carte conţine adevăruri eterne pe care noi nu le-am putea descoperi singuri.
      Când noi înţelegem semnificaţia spirituală adevărată a Bibliei, toate celelalte cărţi pălesc în
      faţa ei. Citind şi aplicând cunoştinţele dezvăluite în ea, noi putem culege beneficii
      nemăsurate pentru prezent şi pentru viitor. „….Evlavia este folositoare în orice privinţă,
      întrucât ea are făgăduinţa vieţii de acum şi a celei viitoare” (1 Timotei 4:8).
      Biblia este darul lui Dumnezeu pentru omenire, autoritatea absolută şi judecătorul
      final al comportării şi moralităţii omeneşti. Dezvăluie modul în care omenirea ar trebui să
      umble (Psalm 119:105), cum este învăţată de Fiinţa care l-a creat pe om (Genesa 1:26-27).
      Dezvăluie modul de viaţă care aduce fericire. Cum a scris regele David, autorul
      multora dintre Psalmi: „Ferice este omul care nu se duce la sfatul celor răi…ci îşi găseşte
      plăcerea în Legea Domnului, şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui!…tot ce începe duce la bun
      sfârşit” (Psalm 1:1-3). Aici David se referă la legea lui Dumnezeu, aşa cum este dezvăluită
      în Biblie, ca modul cel mai potrivit de viaţă.”

      spunemi daca esti de acord cu cele scrise mai sus?

      asa ca eu nu sunt impotiva talamacirilor, mai degraba sunt impotriv rastalmacirilor bazate pe versete scoase din context, de exemplu Isus a spus ucenicilor ca ce vor lega va fi legat si in cer si ce vor dezlega va fi dezlegat si in cer, unii abuzeaza de acest lucru neintelegand ce inseamna aceste cuvinte si ce domeniu de aplicare au.

      eu am scris mai inainte ce am scris ca sa arat ca sunt impotriva adaugirilor si nu talamacirilor. exemplu de adaugire: monahismul care la inceput se dezvolta de sine statator dar apoi se adauga bisercii si aduce cu el invataturi false despre rugaciunile pentru morti, despre purgatoriul ortodox, care am uitat cum se numeste, (stiu ca e altfel decat la catolici) oricum nici unul nu este sustinut de biblie, apoi inchinarea la icoane care tot prin monahism a patruns, apoi inca o adaugire este veneratia obiectelor, a crucii a tot felul de chestii care lea adus Elena, mama lui Constantin din Israel, pana atunci crestinii nu stiau de aceste lucruri, si in genere fetisimul este caracteristic religiilor triburilor din cele mai vechi timpuri, si noi stim bine cine este cel care a inventat toate religiile.
      gandestete si tu, daca biblia nu are un carcter autoritar si absolut in biserica ci este la un nivel cu scrierile parintilor atunci ea isi pierede valoare de revelatie divina infailibila si unica, valoare care o are intradevar, dar odata ce oamenii nu recunosc aceasta valoare incep sa rataceasca. Tiam aratat mai sus ca Biblia este Cuvantul lui Dumnezeu unic, si nu este alt Cuvant al lui Dumnezeu afara de scriptura care o recunoastem in biblie. dar daca esti de alta parere ai putea sa-mi argumentezi?

      Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: