Sinodul tâlhăresc

„Sinodul dacă nu s-a făcut după regulile Sfinţilor Părinţi, e socotit sinod tâlhăresc”

Pr. Iulian

Interviu cu Părintele Iulian de la Mănăstirea Prodromu din Sf. Munte Athos

„Acolo unde sunt surpate aceste ziduri ale canoanelor care opresc rugăciunea comună cu ereticii, acolo nu mai este Biserica”

Prea Cuvioase Părinte Iulian, suntem acum la câteva zile după încheierea Sfântului Sinod. Aţi luat cunoştinţă de comunicatul de presă prin care se anunţa că cei doi ierarhi, Mitropolitul Nicolae Corneanu şi episcopul Sofronie Drincec, şi-au cerut iertare, iar Sfântul Sinod a luat act de pocăinţa lor şi i-a iertat. Cum vedeţi acest lucru?

Părintele Iulian: Eu spun aşa, o pildă populară: cel care şi-a pus nişte mere la păstrare, când au început să se strice, acela le scoate şi le aruncă, că le strică şi pe celelalte dacă le-ar mai ţine. Aşa văd eu şi lucrurile astea. Înţelegi? Tot ce se strică trebuie dat afară.

Dar aici se pune problema că cei doi ierarhi şi-ar fi cerut iertare, şi nu se doreşte moartea păcătosului, ci întoarcerea şi îndreptarea lui.

Da, îi bine şi asta, că s-a cerut iertare. Dar ca să nu mai facă ce-au făcut, nu? Dar totuşi, mă gândesc, atunci când au făcut ce-au făcut, n-au ştiut canoanele? Că-s ierarhi, teologi. N-au ştiut canoanele atunci când au făcut pasul ăsta? Aşa mă întreb eu: oare n-au ştiut canoanele Bisericii? Uite ce spune canonul 45 Apostolic: „Episcopul sau prezbiterul sau diaconul, dacă numai s-a rugat împreună cu ereticii, să se afurisească, iar dacă le-a permis acestora să săvârşească ceva ca clerici, să se caterisească“. Oare un om oarecare a hotărât asta? Nu. Duhul lui Dumnezeu a vorbit prin gura Sfinţilor Părinţi. Şi toţi sfinţii, din vremea Apostolilor şi până astăzi, au spus la fel. Dacă acesta nu era cuvântul lui Dumnezeu Însuşi, ci cuvânt omenesc, ar fi fost de mult schimbat la unul dintre multele Sfinte Sinoade ale Bisericii. Dar nu: el a fost întărit; întărit şi ţinut cu multă scumpătate până la noi, pentru că acest canon este ca un paznic al Ortodoxiei, un zid de apărare al Bisericii. Acolo unde sunt surpate aceste ziduri ale canoanelor care opresc rugăciunea comună cu ereticii, acolo nu mai este Biserica. Iar dacă Dumnezeu aşa ne învaţă, noi oamenii ce să spunem mai mult?!

Vedeţi, acum chiar duhovnicii se raportează din ce în ce mai des la iconomie (pogorământ). Este vorba şi aici de o iconomie?

O iconomie… un duhovnic poate s-o facă. Canoanele Sfântului Vasile cel Mare spun că pentru crimă, pentru avorturi, 20 de ani n-ai voie să te împărtăşeşti. Ei, acuma duhovnicul trebuie să facă iconomie cu omul, dar totuşi i se dă un canon. Mai mic, dar i se dă unul. Aşadar, la cei doi ierarhi, trebuie dat canon; poate unul mai mic decât cel pe care-l cer canoanele, dar totuşi ei trebuie să facă un canon. Adică iconomia însemnă o micşorare a canonului, potrivit cu starea celui ce se pocăieşte, dar nu a-l şterge cu totul.

Şi consideraţi că ei nu au primit un canon?

N-au primit, dar trebuia dat. Şi trebuie dat măcar de acum înainte, dacă se poate, dar asta nu se mai poate. S-a decis la Sinod, nu? Dacă s-a decis… Eu aşa am înţeles şi aşa înţeleg: toţi duhovnicii, chiar de-ar face iconomie, dar tot dau un mic canon, că trebuie să se facă canonul.

Practic, nu trebuie tratate cazurile acestea cu mai multă severitate, având în vedere că ei au o poziţie înaltă în Biserică şi trebuie să fie exemple pentru turma pe care o păstoresc?

Trebuie să fie exemple, da. Ce zice turma? Turma s-a revoltat, că au făcut ce au făcut contra canoanelor, înţelegi? Şi atuncea au făcut sminteală. Pentru sminteala asta lucrurile sunt cu mult mai grave… Îi poţi ierta, dar trebuie să facă un canon; mai mic, să se facă o iconomie, dar să-l facă. Eu aşa am înţeles, şi aşa dau eu canoanele, ca duhovnic, după Sfinţii Părinţi.

Şi, atuncea am putea să tragem concluzia că judecata nu s-a făcut în acord cu sfintele canoane?

Da, aşa e. Aşa este. În astfel de situaţii, Canoanele 45 şi 46 Apostolice hotărăsc caterisirea şi afurisirea, adică cele mai grele pedepse pe care le dă Biserica unor clerici sau mireni. De aici şi până a nu li se da nici un fel de canon este o distanţă foarte mare. De parcă nici nu ar fi fost judecaţi. E ca un doctor care vede bolnavul şi, deşi boala e foarte grea de poate să-l omoare, nu-i dă nici un medicament. Dacă numai i-a descoperit boala, oare înseamnă că l-a şi vindecat? Asta este judecata Bisericii: tratarea spre însănătoşire a omului îmbolnăvit printr-un păcat sau altul. Pe urmă, cum mai poate duhovnicul să ceară împlinirea canonului pentru păcate mai mici, când pentru cele mai mari, adică pentru stricarea credinţei, înşişi ierarhii refuză să dea tratamentul cuvenit?

După terminarea lucrărilor Sfântului Sinod a fost luat un interviu cu mitropolitul Nicolae Corneanu, iar din atitudinea sa nu a reieşit pocăinţa, nu a reieşit o părere de rău. De aceea mulţi se îndoiesc că există un sincer regret pentru fapta comisă.

Ei, tocmai asta-i! Cel care vine la mărturisire, la duhovnic, vine şi cere iertare. Când el spune că n-a greşit, nici nu-l dezleagă duhovnicul. N-are voie să-l dezlege, ci îl amână: „Du-te o săptămână, ne mai rugăm, şi să vii după o săptămână”. Iar dacă se întoarce şi spune: „părinte, am greşit, nu mai fac păcatul, daţi-mi canon pentru asta!”, atunci i se dă canonul, cu iconomie, un mic canon, şi după asta el ştie că de-acum merge pe calea bună. Dacă n-a făcut asta, nu s-a pocăit, înseamnă că el poate să mai facă păcatul, şi atunci duhovnicul nu-l poate dezlega pe omul acesta la mărturisire, că el nici nu-şi cere iertare.

„Dacă ne rugăm cu schismaticii şi cu ereticii, Dumnezeu îşi retrage harul Său de la noi”

Acum, dacă ar fi să analizăm situaţia în conformitate cu sfintele canoane, devine îndoielnică lucrarea Sfântului Duh prin cei doi ierarhi…

Bineînţeles, căci zice Sfântul Vasile cel Mare în canonul întâi că harul lui Dumnezeu se îndepărtează de cel care părăseşte cugetarea ortodoxă. Dacă ne rugăm cu schismaticii şi cu ereticii, Dumnezeu îşi retrage harul Său de la noi; şi de aceea au fost rânduite prin Duhul Sfânt în Biserică canoanele care caterisesc şi afurisesc pe cei care fac aceste rugăciuni, ca să se vădească tuturor şi să cunoască şi ei înşişi că în ei nu mai este lucrător harul. Şi învederându-se asta, ei să se pocăiască şi să se vindece pentru a primi din nou harul învierii în Hristos. Nu trebuie să ne amăgim: cu cât ne învoim mai mult cu cugetarea eretică, cu cât ne însoţim mai mult cu ereticii în rugăciune, cu atât mai mult se îndepărtează Harul de la noi. Pentru că Hristos este Adevărul, şi dacă nu stăm în Adevăr, nu putem rămâne în Hristos.

Sunt unii eretici care se amăgesc de peste o mie de ani privind lucrarea Sfântului Duh.

Da, da, da.

Care este părerea Cuvioşiei voastre despre acest aspect? Ce să creadă dreptcredincioşii din eparhia respectivă?

Credincioşii, dacă ştiu canoanele Sfinţilor Părinţi, sau dacă nu le ştiu trebuie să întrebe de la alţii, de la părinţi sporiţi, se cade să-i urmeze pe cei care le ţin. Să ne ţinem de canoanele Sfinţilor Părinţi, adică să nu neglijăm cele ale credinţei, aşa ca şi cum n-a fost nimic. Pentru că de credinţa noastră depinde mântuirea noastră. Aşa ne învaţă Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan când zice: „Păziţi-vă pe voi ca să nu pierdeţi ceea ce a-ţi lucrat, ci să primiţi plată deplină. Oricine se abate şi nu rămâne în învăţătura lui Hristos, nu are pe Dumnezeu” (II Ioan 1, 9). Vedeţi? Oricâtă osteneală ar face omul şi fapte bune, dacă nu are dreapta credinţă pe toate le pierde. Aşa zice Apostolul iubirii celei dumnezeieşti.

Părinte, am auzit că sunt unii credincioşi din Timişoara care vor să meargă la Biserica Sârbă. Ei, practic, nu mai au încredere în lucrarea Tainelor în Biserica Ortodoxă Română din Banat. Ce să creadă? Ce să facă?

Ei, la lucrul ăsta s-or mai găsi şi alţi ierarhi români, să întrebe şi de alţii.

„Au mai fost şi alţi ierarhi, dar n-au mai zis nimic… că nu au avut curajul şi tăria să-şi spună părerea” Nu a mai rămas decât unul singur, pentru că votul în Sfântul Sinod a fost 47 la 1 şi singurul care a fost împotriva acestei soluţii a fost Înalt Prea Sfinţitul Bartolomeu Anania.

Când a zis proorocul Ilie: „n-a mai rămas nimeni, singur eu sunt”, glasul lui Dumnezeu i-o spus: „încă mai sunt şapte mii care nu şi-au plecat genunchii lui Baal”. Au mai fost şi alţi ierarhi, dar n-au mai zis nimic, eu aşa cred. Au mai fost şi alţii pe lângă părintele Anania, dar n-au mai zis nici câr, nici mâr. Că aşa s-au condus lucrurile ca să nu mai poată să zică nimeni nimic.

Dar vedeţi că, în acord cu Sfânta Scriptură şi sfintele canoane, cei care se alătură ereticilor sunt consideraţi la fel cu aceştia.Bineînţeles că aşa-i. Aşa este. Dar poate că cei mai mulţi episcopi nu au vrut să voteze aşa cum a ieşit, iar asta s-a întâmplat poate împotriva gândului şi voinţei lor. Nu ştiu, ne gândim şi noi aşa. Poate că nu au avut curajul şi tăria să-şi spună părerea.

În opinia Cuvioşiei voastre, alăturarea pentru această soluţie, necanonică, aşa cum aţi afirmat mai devreme, poate fi considerată o cădere de la credinţă din partea ierarhilor care nu au avut curajul să mărturisească, să-L mărturisească pe Hristos, să mărturisească Adevărul?Da, bineînţeles. Care n-o mărturisit adevărul… Aşa-i. Aşa-i! E o teamă, e o frică, o frică unde nu-i frică, după cum zice psalmistul. Şi trebuie spus deschis: „Aşa-s canoanele Sfinţilor Părinţi, aşa zicem şi noi”, că atunci, dacă eu nu cred în canoanele Sfinţilor Părinţi, atunci nu mai ţin de Biserică, nu mai sunt teolog. Acolo, în sinod, nu sunt toţi teologi?

„Dacă cei doi ierarhi nu au făcut o pocăinţă curată, sinceră, atunci nu-i valabil sinodul. Nu-i valid

Părinte, cum să înţelegem hotărârea Sinodului, dacă ei au luat act de o pocăinţă care nu s-a făcut, după cum rezultă din declaraţia făcută de mitropolitul Corneanu?

Asta-i! Deci nu s-a făcut!? Dacă cei doi ierarhi nu au făcut o pocăinţă curată, sinceră, atunci nu-i valabil sinodul. Nu-i valid.

Şi în aceste condiţii cum poate fi catalogat gestul ierarhilor? Poate fi desconsiderat acest sinod?

Desconsiderat… Da.

Aflând că am ajuns în Sfântul Munte, un prieten m-a sunat foarte îngrijorat şi m-a rugat să mă interesez ce este de făcut pentru că, practic, îşi vede ameninţată mântuirea şi m-a întrebat, atât din partea lui, cât şi din partea mănăstirilor din România, ce ar putea să facă monahii care sunt fie în parohiile din Timişoara, fie din Bihor, fie în eparhiile altor ierarhi care au consimţit la această înşelăciune. Ce să facă?

Pentru a ieşi de aicea, bineînţeles că trebuie să urmăm canoanele Sfinţilor Părinţi, calea celor şapte Sinoade Ecumenice, aşa cum s-a discutat acolo. Pentru că acolo a vorbit Duhul Sfânt. „Părutu-s-a Duhului Sfânt şi nouă“, aşa ziceau Părinţii la Sfintele Sinoade şi aşa trebuie să se zică şi să fie şi astăzi. De ce să schimbăm credinţa şi să nu urmăm Cuvântului lui Dumnezeu care a vorbit prin gura Sfinţilor Părinţi?!

Şi chiar dacă sunt, să spunem, o mănăstire izolată, pot să nu mai facă ascultare şi să meargă după canoanele respective?Da.Au acest drept? Au voie?

Au, după canoanele Sfinţilor Părinţi, după îndreptarul Sfinţilor Părinţi. Au. Canonul 15 de la Sinodul I-II de la Constantinopol spune că atunci poate preotul să nu-l mai pomenească pe ierarh când acela are o cugetare ereticească pe care o mărturiseşte în auzul tuturor.

Şi dacă ar vrea să aparţină de un alt Patriarh? Să zicem că sunt în Banat, acolo. Ar putea să aparţină de Patriarhia Sârbă?

Nu. Nu… Apoi în Banat… Da’ vasăzică, cum am spus, în România nimeni dintre ierarhi nu mai urmează Sfintelor Canoane?

A rămas Înaltul Anania, care a rămas vertical, într-adevăr, dar a fost singurul care s-a opus în Sinod acestei soluţii.

Or mai fi şi alţii, cum am spus, dar n-au mărturisit-o. Le-o fost frică.

„Sinodul dacă nu s-a făcut după regulile Sfinţilor Părinţi, e socotit sinod tâlhăresc”

Atunci ar trebui să lase frica la o parte şi să se alăture mitropolitului Anania?

Asta-i. Asta-i! Să se alăture şi să se mărturisească de-acum înainte măcar. Şi lumea trebuie să se ia după cei care ţin canoanele Sfinţilor Părinţi. Şi, poate cu timpul se vor alătura lor chiar şi alţii dintre ierarhi care sunt deja de partea adevărului. Atunci, în sinod, poate n-au spus nimic, dar acuma pot să se alăture celor care ţin adevărul. Nu le convine ce s-a făcut, şi sinodul trebuie anulat. Sau mai bine zis sinodul n-a fost, nu s-a făcut de fapt, nu ştiu cum să spun, căci, dacă nu s-a făcut după regulile Sfinţilor Părinţi, e socotit sinod tâlhăresc, după cum li se spunea înainte sinoadelor care nu erau după Sfinţii Părinţi.

Mulţi probabil sunt derutaţi şi caută o cale de scăpare. Aşa cum spuneam, este în joc mântuirea, o problemă de viaţă şi de moarte. Vedeţi, există şi pericolul să plece credincioşii la stilişti.

Nu zic apropierea de stilişti, or mai fi şi alte schisme care… Dar nu trebuie să se gândească aşa, căci nu-s toţi căzuţi, mai sunt preoţi care ţin canoanele, le-au ţinut; n-au fost la sinod, dar ţin canoanele Sfinţilor Părinţi. Să se ia după dânşii! Ce, mănăstirile şi preoţii nu ţin canoanele? Ba ţin toţi canoanele. Ei, şi dacă le ţin, să întrebe de dânşii, să se ţie după canoanele Sfinţilor Părinţi.

Ce-ar trebui să facă o mănăstire ca să arate fără echivoc faptul că nu este de acord sau că respinge acest Sinod, părerea acestui Sinod?

Aceasta a fost înainte de a fi sinodul, că au trimis memoriile acelea unde spuneau: „nu suntem de acord cu ceau făcut ei şi să fie pedepsiţi“. Totu-i să fie pedepsiţi, că dacă nu s-a făcut asta, problema rămâne încă nerezolvată: sinodul nu-i valabil dacă nu s-a făcut după canoanele Sfinţilor Părinţi. Eu aşa zic.

Şi credeţi că se poate solicita întrunirea din nou a Sinodului?

Se poate, da, şi trebuie. Trebuie să facă recurs la Sinod, lucrul ăsta. Prin sfatul celor care încă mai sunt din ierarhi, să se facă alt sinod, să se reglementeze lucrurile. Acuma încă-s tulburi lucrurile, nu s-o făcut nimic. Pot să spun că nu s-a făcut nimic la sinodul ăsta. Aşa-i. Şi nu e numai părerea mea, ci şi a altora. Că aici în Sfântul Munte, dacă-i întrebaţi, şi monahii români şi cei greci tot aşa spun şi ei. Eu aşa gândesc.

Şi acum ce sfat daţi atât credincioşilor, cât şi preoţilor de mir, monahilor? Ce să facă?

Să ţie calea Sfinţilor Părinţi, calea sfinţilor, cele şapte Sinoade Ecumenice, şi acolo găsesc tot ce trebuieşte. Sunt preoţi care ştiu toate canoanele, să-i întrebe de dânşii şi să se ţie după canoanele Sfinţilor Părinţi.

„S-au făcut atâtea şi nu sa făcut nimic. Acuma toţi trebuie să strige ca să se facă alt sinod. Toţi să strige” Dar este totuşi nevoie de o ierarhie.

Cum am spus, iar mai repet, cum a ţinut Mitropolitul Bartolomeu, aşa or mai fi şi alţi episcopi, şi să ne luăm după ei şi se pot aduna iarăşi să se facă alt sinod.

Deci, practic, cea mai bună soluţie ar fi întrunirea altui sinod care ar putea să ţină Biserica întreagă?

Da, asta-i. Altfel nu se poate.

Altfel este pericol să se facă dezbinare în Biserică?

Este pericol, că lumea-i revoltată, şi preoţii, şi călugării de prin mănăstiri. S-au făcut atâtea şi nu s-a făcut nimic. Acuma toţi trebuie să strige ca să se facă alt sinod. Toţi să strige.

Deci asta este lupta care trebuie dusă acum.

Asta trebuie dusă.

Pentru convocarea unui nou sinod.

Unui nou sinod, asta. Asta trebuie s-o facă toţi. Asta-i părerea mea şi asta cred că-i părerea tuturor. Ce nu s-a făcut trebuie să se facă de acum înainte. Asta e. Ce s-o făcut acuma, toţi aşa spun, că nu s-a făcut nimic. Ei au crezut că o să ajungă să fie pedepsiţi, aşa cum prescriu canoanele să fie pedepsiţi ierarhii. Dacă nu s-a făcut asta, înseamnă că nu s-a făcut nimic până acuma.

Este posibilă o presiune din partea celorlalte Biserici Ortodoxe?

Este, da. O să vedem! O să vedem noi acuma! „Ce faceţi voi acolo? Suntem una: Ortodoxia!” Suntem una. Se adună şi se sfătuiesc să nu se facă aşa, asta. Şi trebuie să se ajute unul pe altul şi să-l facă atent: „Ce-ai făcut aici? N-ai făcut bine! Trebuie aşa, trebuie aşa, trebuie aşa.” Toate Bisericile spun aşa, şi grecii, şi ruşii, şi toţi aşa spun lucrul ăsta. Şi Chinotita Sfântului Munte care a făcut scrisoarea către Sfântul Sinod, şi ei s-au aşteptat la altceva. Şi spunea cineva că de-acuma, drept pedeapsă, nu se mai primeşte nici un ierarh român aici în Sfântul Munte.Am auzit că un episcop român intenţionează să vină în Sfântul Munte.

Nu se mai poate! Nu ştiu, nu ştiu, acuma să vedem, dar eu aşa am auzit…

Doar este nevoie şi pentru ierarhi de un diamonitirion (permis de intrare) pentru venirea în Sfântul Munte.

Da, şi nu ştiu dacă se va mai primi cineva, ca pedeapsă, ca ripostă la ce s-a făcut. Că toţi sunt indignaţi pentru ce s-a făcut acuma. Au crezut că o să se petreacă lucrurile după canoane, că or să fie pedepsiţi, iar ei nici iertare nu şi-au cerut. Adică, nu ştiu ce s-a făcut pe acolo, un fel de nimic. Nu s-a făcut nimic.

Aşa cum au fost influenţe din apus cu mişcarea ecumenistă, ar putea să fie şi o influenţă bună pentru păstrarea Ortodoxiei.

Bineînţeles. Şi-au tras focul la oala lor… Să ne tragem şi noi la a noastră. Noi trebuie să ţinem dreptarul Sfinţilor Părinţi! Asta să ţinem.

Prea puţin comentat a fost un gest al Episcopului Sofronie care a dat o parohie ortodoxă unui greco-catolic.

Ei, Biserica trebuia să ia măsuri la lucrul ăsta.

Prea puţin s-a discutat. Şi eu personal nu ştiu dacă a fost analizată şi situaţia aceasta acum în Sinod, în afară de problema cu Agheasma de la Bobotează.

Da, da. Trebuia să se ia măsuri atunci, prompt, să se ia măsuri. Nu ştiu, nu ştiu de unde vine neglijarea asta a Sfintelor Canoane pe care trebuie să le ţinem.

„Eu zic că şi pentru păcatele noastre s-au întâmplat lucrurile acestea” Care consideraţi că sunt cauzele, cum de s-a ajuns aici?

Ei, eu zic că şi pentru păcatele noastre s-au întâmplat lucrurile acestea care nu trebuiau să fie. Să punem în faţa lui Dumnezeu, să punem şi asta. Ne rugăm lui Dumnezeu să ne ierte şi nouă, că toţi suntem păcătoşi în faţa lui Dumnezeu. Dar, cum au spus Sfinţii Părinţi, ce-au făcut ei să facem şi noi… Ce au făcut ei… Asta-i! Mai mult nu pot să spun eu. Or spune alţii mai mult, care-s cu mai multă teologie, cu şcoală. Eu cât am putut am spus şi eu, după mine, aşa. Alţii or să spună altfel, dar zic că toţi care vor vorbi despre lucrurile acestea trebuie să meargă pe linia Sfinţilor Părinţi, toţi. Alt drum nu este decât ăsta.

Da, este clar că sunt monahi, sunt preoţi de mir care vor să meargă pe această linie, dar au nevoie şi ei la rândul lor de o ierarhie. Să nădăjduim că ea va rămâne în Biserică…

Să nădăjduim că după toate acestea ne vom strânge din nou, chiar ierarhii care… Să ne mai strângem şi să vedem lucrurile aşa cum trebuie să le vedem. Ce-a fost n-a fost, nu a fost nimic, nu ştiu. Acuma o să vedem şi de la alţii, o să auzim şi de la alţii lucrul ăsta. Vedem cum pe timpul iconoclasmului au fost atâţia care au murit pentru icoane, au murit pentru Hristos, au murit şi-s mucenici acuma. Oricât ar fi, oricât de puţini, s-au dat la o parte şi au mărturisit, deşi împăraţii şi atâţia alţii, mai bine de o sută de ani au susţinut iconoclasmul. Au fost din cei care au ţinut la dreapta credinţă şi au murit în dreapta credinţă. Aşa trebuie să fim şi noi acuma! Aşa trebuie să fim.

Prea Cuvioase Părinte, vă mulţumim foarte mult, să vă dea Dumnezeu multă sănătate, lungime de zile şi să vă lumineze pentru a ne putea îndruma.Să dea Dumnezeu la toţi şi să ne rugăm pentru pacea Bisericii, bunăstarea ei şi să ţinem canoanele Sfinţilor Părinţi. Cum s-au luptat Sfântul Atanasie, Sfântul Chiril al Alexandriei! Cât s-au luptat să puie Ortodoxia, să puie pe temeliile ei! Cât s-au luptat, cu atâtea eresuri şi cu atâtea chinuri, şi noi de-acuma să-i dăm drumul aşa?! Nu! Să ţinem. Să ţinem. Cât putem, să ţinem toţi!

Sursa: http://www.razbointrucuvant.ro
NOTĂ: Titlul şi intertitlurile aparţin redacţieie (Revista Gând şi Slovă Ortodoxe N.23)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: