NOI VREMURI DE PRIGOANĂ (Partea I)

A.Isidor

Ortodoxia & EcumenismulPrigoanele nu au lipsit nici într-o vreme, istoria Bisericii fiind plină de exemple şi calendarul de sfinţi mucenici. Prigonitorii s-au aflat şi se află, în orice vreme, în afara Bisericii şi înlăuntrul ei, aceştia din urmă fiind cei pe care Mântuitorul îi numeşte „lupi îmbrăcaţi în piei de oaie”. Şi cei mai cumpliţi luptători împotriva lui Hristos şi prigonitori ai dreptei credinţe au fost ereticii. „Mântuieşte Doamne […] pe cei prigoniţi pentru Tine şi pentru dreapta credinţă de limbile cele fără de Dumnezeu şi de cumpliţii eretici, pentru că sunt robi ai Tăi”, glăsuieşte rugăciunea pentru cei necăjiţi, lipsiţi şi prigoniţi pentru dreapta credinţă (Carte de rugăciuni, Ed. Agapis, 2004, pag. 38).

Prigonit a fost Sfântul Ioan Gură de Aur, de stăpânitorii pământeşti (împărăteasa Eudoxia), dar şi de lupii bisericii (Patriarhul Teofil al Alexandriei şi cei de un cuget cu dânsul); prigonit a fost Sfântul Teodor Studitul luptătorul neînfricat şi nebiruit pentru apărarea sfintelor icoane, atât de lupii cei din afară (împăratul Leon Armeanul), cât şi de cei dinăuntru (ierarhii susţinători ai ereziei iconoclaste); prigoniţi au fost Sfântul Ştefan cel Nou, Mărturisitorul şi Sfântul Atanasie, Arhiepiscopul Alexandriei şi nenumăraţi alţii, despre care mărturisesc Vieţile Sfinţilor, Patericul şi alte scrieri bisericeşti.

Prigonirile au continuat de-a lungul veacurilor şi continuă, precum se vede şi astăzi, culminând cu perioada comunistă, când ierarhii, în mare parte – cei indezirabili fie au fost fie asasinaţi, fie au înfundat puşcăriile, de unde nu s-au mai întors fiind… asasinaţi – şi-au conservat scaunele arhiereşti cu preţul suferinţei clerului şi a turmei. Prigoniţi au fost toţi cei care au gândit şi au acţionat ca mărturisitori ai lui Hristos. Exemple? Luăm doar câteva nume, cele mai cunoscute: Preoţii Ilarion Argatu şi Ilie Lăcătuşu (cărora li s-au descoperit sfintele moaşte), Ieroschim. Daniil Tudor şi, cel prigonit în viaţă şi în veşnicie Preot Gheorghe Calciu. Numele prigoniţilor, însă, umplu paginile şi arhivele securităţii, vechi şi noi, dar, mult mai important, au fost scrise în „cartea vieţii”, în cartea vieţii veşnice.

Vrednicul de pomenire Părintele Calciu-Dumitreasa, mărturiseşte şi acuză, în acelaşi timp, sinodalii de orbire de laşitate (1), precum şi de direcţionarea Bisericii Ortodoxe Române către Europa antihristică (2). După anii 1990 prigoanele s-au îndreptat, cu mai mare discreţie şi subtilitate, spre părinţii care au avut un discurs incisiv, cu priză la popor, condamnând păcatele şi au avut o atitudine antiecumenistă (3). Astfel că: Prigoană putem numi acţiunile desfăşurate pe front larg – cu complicitatea autorităţilor bisericeşti şi laice, având presa ca vârf de lance şi acuzator public – împotriva Părintelui Daniel şi a monahiilor de la Tanacu.

Prigoană este readucerea la tăcere a Părintelui Calistrat de la Bârnova, al cărui verb (a se citi predici şi cuvinte de folos) deranja teribil pe diavolul şi acoliţii lui. Aşa că i s-a orchestrat un caz de homosexualitate şi a fost redus la tăcere. Cel puţin oficial… Prigoane se numesc şi complexul de măsuri îndreptat împotriva părinţilor de la Sihăstria – Antim, Simeon, Iacov ş.a. – cunoscuţi şi iubiţi pentru trăirea şi atitudinea fermă întru apărarea Ortodoxiei şi a Bisericii lui Hristos.

Prigoană poate fi numită şi ostilitatea pe faţă şi, mai ales pe ascuns, îndreptată împotriva Părintelui Iustin şi a călugărilor răzvrătiţi de la Mănăstirea Petru Vodă. De, rugăciunea şi atitudinea turbulentă a acestor vieţuitori îl arde teribil pe satana şi pe cei de un cuget cu el. Şi iată, mai nou, prigoana s-a îndreptat şi asupra Părintelui Eftimie, egumenul Schitului Huta, din judeţul Bihor, cunoscut, de asemenea, ca având atât „cuvânt cu putere multă”, cât şi verticalitate ortodoxă. Anticeumenist convins, acesta a fost recent depus din funcţie şi oprit să slujească şi să predice de către PS. Sofronie, episcopul Oradei.

Din această perspectivă putem spune că în cadrul BOR se duce o luptă surdă între ecumenişti şi antiecumenişti, luptă în care până acum au fost lovite anumite ţinte – ca să folosim un limbaj militar – pornind de la cuvântul Mântuitorului care spune că de se va bate păstorul se va risipi turma (Mt. 26, 31; Mc. 14, 27). Aceste acţiuni, aparent izolate, au însă menirea de a pune în gardă antiecumeniştii, clerici şi laici deopotrivă, nefiind departe timpurile când ecumeniştii, după ce se vor fi întărit suficient să lanseze un atac direct pentru anihilarea totală a oricărei opoziţii. Iar întărire nu poate veni decât de la Domnul şi Dumnezeul nostru care ne încredinţează că „porţile iadului nu vor birui Biserica” (Matei 16, 18) şi ne îndemnă să luptăm zicând: „În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea” (Ioan 16, 33).

Îngrijorătoare este şi poziţia PS. Sofronie, vis a vis de acei ierarhi care dau binecuvântare pentru a se tipări cărţi şi publicaţii cu atitudine antiecumenistă, care a afirmat în cadrul unei şedinţe cu preoţii, desfăşurată la Beiuş în 13 noiembrie 2007 că: „Daca aceşti ierarhi vor mai da binecuvântare pentru astfel de cărţi, se vor trezi mutaţi de canon într-o mănăstire”, şedinţă despre care informează Părintele Eftimie. Această afirmaţie, care am dori să fie doar o simplă părere personală şi nu o atitudine a proecumieniştilor din Sinod, ne face să ne gândim ce însemnă de fapt a tipări cu binecuvântare şi ce scop are această binecuvântare arhierească. Firesc răspunsul, la modul cel mai simplu şi mai accesibil omului de rând, este de a apăra învăţătura Bisericii de scrierile care pot strecura, cu voia sau fără voia autorilor, a unor rătăciri sau/şi erezii. Trecând prin filtrul duhovnicesc al unui arhiereu, mai precis a unei comisii eparhiale desemnate în acest scop, respectivele titluri capătă tărie şi arată cititorului că lucrările în cauză respectă Dogmele şi Tradiţia Bisericii şi învăţăturile Sfinţilor Părinţi. Ce se întâmplă, însă, în practică, în aceste vremuri controversate, în care răul este prezentat drept bine şi binele drept rău şi când „lupi răpitori” au ajuns păstori turmei? Putem spune că nu totdeauna cărţile şi publicaţiile tipărite cu binecuvântare arhierească oferă certitudinea că trebuie cumpărate şi că sunt ziditoare sufleteşte, altfel spus nu mai oferă garanţia că nu conţin lucruri rătăcitoare.

Cuviosul Serafim Rose (+1982) atrage atenţia şi invită la precauţie în faţa publicaţiilor ortodoxe contemporane, spunând: „Trebuie să recunoaştem cinstit un adevăr dureros, dar necesar: o persoană care citeşte cu seriozitate Sfinţii Părinţi şi care se luptă, după puterile sale […] să ducă o viaţă ortodoxă duhovnicească […] trebuie în mod conştient să se nevoiască, să ducă o altfel de vieţuire decât cea arătată în aproape toate cărţile şi periodicele ortodoxe de astăzi” (vezi „Mai aproape de Dumnezeu”). Nu vom pleca urechea la cei ce spun că „binecuvântarea” ar constitui un mod de câştig material, cu toate că starea de corupţie generalizată din ţară ne-ar îndreptăţi să o facem, din lipsă de informaţii probatorii şi încercăm să investigăm o altă posibilă funcţiune a binecuvântării: cea de factor de cenzură!

Afirmaţia episcopului Sofronie ne îndreptăţeşte să ne gândim că, în vremurile actuale, cărţile şi publicaţiile care combat ereziile şi rătăcirile timpului, vor fi interzise. Astfel se vor împlini profeticele cuvinte ale Cuviosului Serafim Rose: „Poate că aceştia sunt ultimii ani (ultimul an – n.red.) în care putem continua să răspândim liber cuvântul”. Ori aceasta reprezintă tot o prigoană, alături de cea a uciderii spirituale a sfinţilor închisorilor. O prigoană prin lipsirea turmei cuvântătoare de hrana duhovnicească necesară. Şi astfel se vor împlini cuvintele Sfântului Prooroc Amos care zice: „Şi păstorii sunt lupi şi oile zdrobite, şi foame la uşi; nu foame de pâine şi sete de apă, ci foame de auzi cuvântul lui Dumnezeu” (Amos 8, 11). Trebuie să precizăm, în încheiere, că fiecare arhiereu va face după cum îl va lumina Dumnezeu şi îi va dicta conştiinţa; fiecare lucrare în parte (carte sau publicaţie) constituie un caz particular, astfel că nu putem generaliza afirmaţiile de mai sus. Tot la fel de adevărat este şi faptul că afirmaţiile episcopului Oradei nu puteau să nu genereze reacţii, cum s-a văzut dealtfel, multe publicaţii din spaţiul gândirii şi atitudinii ortodoxe luând poziţie, fiecare în felul ei, asupra a doi mari duşmani ai ortodoxiei contemporane: persecuţiile şi cenzura, operate tocmai de cei care ar trebui să hrănească şi să adape turma. Şi, când este nevoie, să şi mustre, cu iubire dumnezeiască şi cu blândeţe, însă. Amin!

(va continua)

____________________________________________
*1. Dar dincolo de orbire şi laşitate, sfinţii închisorilor veghează peste Biserica Română, peste sinodalii prinşi în plasa sclaviei statului ateu şi peste neamul românesc, mai reali decât toate treptele ierarhice care neagă sfinţenia celor morţi în închisori, chiar şi peste diocezele în care, din dispoziţia ierarhului locului, liturghia devine o anexă la pregătirea clerului pentru intrarea în basilica „ecumenică” a satanei (Ioan Ianolide, Întorcerea la Hristos, Ed. Christiana, Bucureşti 2006, pag. 12).*2. Oare când va ieşi Patriarhia Română de sub servitutea statului laic demonizat, orientat spre o Europă Unită plină de duhul antihristului (Idem, ibidem)

*3. „Eu nu sunt pentru ecumenism. Socotesc că ecumenismul este produsul masoneriei; iarăşi vor să relativizeze credinţa adevărată. Ecumenismul este panerezia timpului nostru. Biserica Romano-catolică şi Biserica Ortodoxă nu sunt două [biserici] surori. Nu există decât un singur cap al Bisericii, Iisus Hristos. Nu poate exista decât un singur trup, adică o singură Biserică, deci noţiunea de biserici surori este improprie” (Preot. Prof. dr. Dumitru Stăniloae + 1993)Extras din Revista Gând şi Slovă Ortodoxe N.19

Anunțuri

17 responses to this post.

  1. Posted by Igor on Iunie 17, 2009 at 9:39 am

    Aici tu ai mentionat pe credinciosii ortodoxi care incep sa fie persecutati, dar cumva de aci poate sa reiasa ca nu numai credinciosii ortodoxi sunt credinciosi adevarati, dar vreau sa aduc la cunostinta faptul ca multi credinciosi neortodoxi de asemenea au fost persecutati si sunt si in ziua de azi, as putea sa mentionez cativa din trecut: Iosif Trifa, Traian Dorz, Richard Wurmbrand. Si in zilele noastre de azi foarte multi crestini din cei care sunt in avangarda campului de misiune sufera prigoana: Biserica \”subterana\” din China este foarte persecutata de catre autoritatile comuniste, cu toate astea cunoaste o crestere nemaipomenita si o multime de oameni se intorc la credinta, Corea de Nord la fel cunoaste vremuri de prigoana, dar niciodata Biserica nu a cunoscut vremuri de har si de crestere ca in timpul persecutiilor, atunci nu mai are nimeni posibilitatea sa fie caldicel, ci trebue sa se arate fiecare cum este:\”fierbinte sau rece\”. Întradevar atunci cand cineva este omorat pentru credinta in locul lui se ridica alti zece fiindca devine un martir(martor).
    Asa ca nu trebue sa ne speriem de prigoana, cei care se vor lepada vor arata ca de la inceput nu au fost credinciosi dupa cum este scris: \”Dintre noi au ieşit, dar nu erau de-ai noştri, căci de-ar fi fost de-ai noştri, ar fi rămas cu noi; ci ca să se arate că nu sunt toţi de-ai noştri, de aceea au ieşit.\” Dar noi care suntem ai lui Hristos ne vom uni sub ocrotirea unui singur Nume dupa cum profeteste Isus: \”Şi veţi fi urâţi de toţi pentru numele Meu; iar cel ce va răbda până în sfârşit, acela se va mântui.\” Matei 10:22.
    Amin.

    Răspunde

    • Posted by fedeabardiur on Iunie 21, 2009 at 11:34 am

      Richard Wurmbrand..nu este oare cel de care se scrie in „Sfintul Inkisorilor” ca a fost botezat ortodox in inkisoarea comunista de la Tirgu Ocna?

      Răspunde

      • da… pe patul mortii… chiar ceruse sa fie botezat cu nume de Valeriu, in memoria lui fiind Valeriu Gafencu

      • Posted by Igor on Iunie 21, 2009 at 2:03 pm

        Acest articol raspunde la multe intrebari: http://www.richard-wurmbrand.ro/scandaluri-rw/s-a-convertit-wurmbrand-la-ortodoxie-marturia-fiului-sau-mihai/

        Ascultati predicile lui Wurmbrand de dupa inchisoare si veti intelege ce predica wurmbrand: mantuirea prin har si nu prin fapte si a afirmat autoritatea Scripturii si nu a traditiei.

        iata aici veti gasi predicile lui: http://www.radiounison.ro/resurse/audio/predici/richard-wurmbrand , sau intrati pe torrentsmd.com si puneti la search „wurmbrnad”

        citez din cartea lui scrisa dupa perioada de inchisoare: „În timpul ultimului război, Biserica Ortodoxa Română i-a prigonit cât se poate de dur nu numai pe evrei, la execuţia cărora au instigat şi unii preoţi, ci şi pe cei care erau numiţi „sectanţi” adica baptiştii, creştinii dupa Evanghelie, adventiştii şi cei asemenae lor, dintre care au fost arestaţi mulţi”
        si in alt loc: „Am stidiat dogma Bisericii Ortodoxe şi am descoperit in ea multe erori. Personal, nu ma-ş fi putut alătura niciodată acestei biserici. Ritualul folosit la botezul evreilor îl obligă pe convertit să scuipe de trei ori şi să declare: „Mă lepăd, blestem şi-i scuip pe evrei” referindu-se la proprii săi părinţi fraţi, surori şi la intreaga familie.”
        din cartea Cristos pe ulita evreiască de Richard Wurmbrand Bucuresti Stephanus 1994.

        eu inteleg de ce ortodoxii incearca sa si-l atribue pe wurmbrand sincer sa fiu e o incercare josnica de acaparare a personalitătii lui, daca nu ar fi fost numit unul din cei 10 cei mai influenti români cred nu ar interesa pe nimeni, dar cum poate sa fie un crestin printre cei zece intro tara ortodoxa si el sa fie neortodox? dar nui nimic au zis cei din frunte Bisericii Ortodoxe il facem ortodox, cel putin oficial. si l-au facut insa doar „oficial”.

        de ce preferati sa va incredeti in ceva fals si nestatornic? incredeteiva in Cuvantul lui Dumnezeu care este acelasi cum era in tot timpul si veti primi pace si bucurie in sufletele voastre. Dumnezeu nea dat Cuvantul Sau pentru noi ca sal studiem, studiati scriptura si cercetatio din scoarta in scoarta si veti avea fericirea: „Cel care ia aminte la Cuvânt află fericirea, iar cel ce se încrede în Domnul este fericit.” (Proverbe 16:20)

        ganiti-va oare de a trebuit sa sufere si sa moara Isus Hristos pe cruce, oare a murit El ca noi sa ne straduim sa ne capatam mantuirea prin fapte? si daca nu este asa atunci facem o truda zadarnica? eu inteleg smerenia, viata duhovniceasca, abtinerea de la placerile vietii astea toates bune dar ele fac parte din viata unui om deja salvat care are o viata noua, ia uitati-va ce scrie Pavel: „Deci, dacă este cineva în Hristos, este făptură nouă; cele vechi au trecut, iată toate s-au făcut noi.” (2 Corinteni 5:17).

        Va rog fierbinte in fata lui Dumnezeu pocaiti-va, credeti in Isus ca sa capatati si voi viata vesnica alatari de El. Domnul sa va ajute.

  2. Eu nu vreau sa ating credinciosii in totalitate, ma refer numai si numai la cei ortodocsi (de fapt articolul se refera). De restul se ocupa restul, findca nu exista \”biserici\” ale lui Hristos, si nici \”biserici surori\”, este una singura Biserica a lui Hristos, cea a caror temeli este El, Sf. Apostol Petru, ceilalti apostoli si ucenicii lor, Sfintii Parinti. Alta \”biserica\” nu stiu, nu ma atrage si nu imi este de folos spre mantuire. Amin.

    Răspunde

  3. Posted by Igor on Iunie 17, 2009 at 11:02 am

    🙂 ma bucur ca tiai gasit locul, dar spune-mi esti fericit?

    cat despre faptul ca temelia este Ap. Petru, tu cred ca ai in vedere pasajul acesta:
    Mat 16:13 Şi venind Iisus în părţile Cezareii lui Filip, îi întreba pe ucenicii Săi, zicând: Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul Omului?
    Mat 16:14 Iar ei au răspuns: Unii, Ioan Botezătorul, alţii Ilie, alţii Ieremia sau unul dintre prooroci.
    Mat 16:15 Şi le-a zis: Dar voi cine ziceţi că sunt?
    Mat 16:16 Răspunzând Simon Petru a zis: Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu.
    Mat 16:17 Iar Iisus, răspunzând, i-a zis: Fericit eşti Simone, fiul lui Iona, că nu trup şi sânge ţi-au descoperit ţie aceasta, ci Tatăl Meu, Cel din ceruri.
    Mat 16:18 Şi Eu îţi zic ţie, că tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui.
    Mat 16:19 Şi îţi voi da cheile împărăţiei cerurilor şi orice vei lega pe pământ va fi legat şi în ceruri, şi orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat şi în ceruri.
    Mat 16:20 Atunci a poruncit ucenicilor Lui să nu spună nimănui că El este Hristosul.

    iata cum trebue interpretat acest pasaj: Petru face o declaratie despre Isus, o declaratie adevarata care i-a descoperit-o Tatal, Cel din ceruri. Apoi Isus face la randul Sau o declaratie lui Petreu, o declaratie adevarata, spunandu-i cine este… te-ai prins? Isus cand spune ca pe aceasta piatra va zidi Ekklesia Sa, El se refera la acest adevar despre El (Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu), pe care l-a marturisit Petru, si pe acest adevar, pe aceasta temelia va fi zidita Comunitatea lui Christos, oamenii care vor crede si marturisi adevar vor alcatui Biserica.

    Aici in acest pasaj Isus îi spune lui Petru ca ce va dezlega si va lega va fi legat si dezlegat si in Ceruri, dar un pic mai departe in cap 18:18 Isus spune acelasi lucru cu privire la toti ucenicii Sai in cantextul in care vorbeste despre randuiala care trebue sa fie in Biserica, deci nu se aplica numai lui Petru si nu numai preotilor ci intregii Biserici.

    Cat despre temelia bisericii vedem bine ca Isus Hristos este temelia si nimeni nu poate zidi pe alta temelie. cum ar fi temelia sfintilor parinti, sau temelia celor care se pretind a fi prooroci si care aduc noi revelatii. Temelia este Hristos, si Hristos este Cuvanul, si Cuvantul este Sfanta Scriptura.

    ce sa-ti mai scriu…. aa ca sati demonstrez ca asa este cum am spus iti voi cita din biblie:
    \”Căci nimeni nu poate pune altă temelie, decât cea pusă, care este Iisus Hristos. \” (1 Corinteni 3:11)
    Ca Hristos este Cuvantul stii din Ioan 1:1 si Ioan 1:14

    Iar in Ioan 17:17
    scrie despre Cuvant ca este adevarul, cuvantul adevar este folosit la singular fapt care arata caracterul lui absolut. iar ca scriptura este Cuvantul lui Dumnezeu… in asta se tine credinta noastra, desi gasim marturii despre aceasat in insai Sfanta Scriptura.

    stiu ca ma consideri drept un sectant, dar pentru mine asta este o incurajare fiindca Isus spune ca sa ne bucuram atunci cand oamenii vor spune tot felul de lucruri neadevarate impotriva voastra, poate si sunt sectant, daca acesta este pretul pe care trebue sa-l platesc ca sa fiu cu Hristos ma voi bucura, dar nu sunt eretic, fiindca sa fii eretic inseamna sa fii despartit de Dumnezeu, iar eu nu sunt despartit de Dumnezeu si pot sa dau socoteala de nadejdea care este in mine. fiindca eu nu ma incred in povesti ci ma incred ceea ce este neclintit si adevarat, in Cuvantul lui Dumnezeu, fiindca \”Iisus Hristos, ieri şi azi şi în veci, este acelaşi.\”
    pacea Domnului sa fie cu tine!

    Răspunde

    • Posted by fedeabardiur on Iunie 22, 2009 at 1:50 pm

      o intrebare….cind au „aparut” protestantii?? shi de ce?

      protestantii nu au continuitate istorica…spun ei ca se conduc dupa Biblie dar nu fac asta…Igor a adus shi argumentul „Mat 16:18 Şi Eu îţi zic ţie, că tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui.”––adica daca biserica a intrat in amortire(pre cum afirma sectantii) apoi inseamna ca portile iadului au biruit-o deja…shi ei (incepind cu Luther)evident prin Revelatia Divina…au „reactivat”(sau cum mai scriu-au reformat-o…sau cum zice Wurmbrand–au spalat copilul shi au aruncat apa) credinta crestina (biserica) adormita de secole….m-a convins 😀

      „stiu ca ma consideri drept un sectant, dar pentru mine asta este o incurajare fiindca Isus spune ca sa ne bucuram atunci cand oamenii vor spune tot felul de lucruri neadevarate impotriva voastra, poate si sunt sectant, daca acesta este pretul pe care trebue sa-l platesc ca sa fiu cu Hristos ma voi bucura, dar nu sunt eretic, fiindca sa fii eretic inseamna sa fii despartit de Dumnezeu, iar eu nu sunt despartit de Dumnezeu si pot sa dau socoteala de nadejdea care este in mine.”–-spui ca deja te-ai pocait si ai mantuire…asta este o erezie…pocainta trebuie sa fie continua…pentru ca gresim in fiecare zi…cu stiinta sau cu nestiita …si atita timp cit nu ne pocaim nu avem mantuire…………..o intrebare–Iisus a murit pe cruce sau pe stilp?(daca zici ca pe stilp –iarasi este erezie….nu am sa-ti aduc ca dovada versete..problema asta personal am rezolvat-o…daca te intereseaza cauta singur…daca tot cauti corectitudine)

      as scrie un articol despre sectanti dar nu merita…deja s-a discutat shi rasdiscutat…ai intrebari–-google it!….ma gindeam sa-ti dau sa citesti „pelerinul rus” da vad ca nu face…

      apropo… faptele sint moarte fara credinta : „Căci în har sunteţi mântuiţi, prin credinţă, şi aceasta nu e de la voi: este darul lui Dumnezeu; Nu din fapte, ca să nu se laude nimeni. (efeseni 2:8,9)”……..dar si credinta e moarta fara fapte(ai sa gasesti un car de versete…nu am timp sa ma jok de-a cautatu prin Biblie ca sa te „gruzesc”{Biblia nu este pentru asta}…la epistolele Sf Apostol Petru cred ca sint destule…shi la pildele Mantuitorului)
      …de aici reiese ca prima „conditie” spre mantuire este credinta..mai apoi la credinta trebuie de adaugat un car de fapte…cum am mai zis…e moarta credinta fara fapte(cauta ce a zis parintele Iustin Parvu despre ce inseamna „har”)

      pentru cei care au citit pe link-urile despre Wurmbrand…cititi in „Sfintul inchisorilor” despre el…si mai cititi shi comentariile la link-urile respective

      toate intrebarile care le-am pus lui Igor…nu e nevoie ca sa mi se raspunda ..ca stiu deja raspunsul lor…sa-si raspunda Igor la ele

      Doamne-ajuta!

      Răspunde

      • Posted by Igor on Iunie 22, 2009 at 9:02 pm

        primul lucru pe care il cunosti gresit despre mine este ca eu nu sunt protestant si mai pe sus de asta consider ca credinta adevarata nu tine de vreo organizatie religioasa care a reusit sa-si pastreze mai mult sau mai putin integritatea dea lugul secolelor. Budismul a aparut inainte de crestinism, prin urmare asta ii ofera o valoare mai mare de adevar? Nu. Protestantismul nu este o religie noua ca re a aparut in lume, ci este o miscare de reformare a bisericii oficiale catolice, este o reafirmare a principiilor biblice in mod public, asta nu inseamna ca pana atunci nu existau oameni care nu aveau aceleasi convingeri, ca trebue sa se intoarca la principiile Scripturii, doar ca ei erau foarte repede redusi la tacere din cauza puterii care o detinea in mana sa biserica. Erau emise tot felul de decrete cu privire chiar si la pastrarea bibliilor in case, si erau pedepse crunte, erau arsi pe foc asa numitii „eretici” care se descoperea ca are o biblie sau ca prolama Cuvantul Domnului, si totusi aveau pe cine sa arda si multi erau pedepsiti asta insemneaza ca biseirca lui Christos a fost tot timpul vie si mereu au existat oameni credinciosi. Biserica nu a fost invinsa ca apoi iarasi sa revina ci a fost mereu unori mai ascunsa alteori mai libera.

        pentru mine nu Luther are autoritate ci Cuvantul lui Dumnezeu eu am crezut in El, din cauza ca El mi s-a descoperit personal prin Cuvantul Sau, adica prin Isus. Prin asimilarea cuvantului scris cunoastem tot mai bine Cuvantul intrupat, adica pe Isus.

        Sunt de acord ca pocinata treebue sa fie continua, mai pe sus de asta consider ca mantuirea este prin credinta si numai prin credinta in Isus Hristos, si credina unica si adevarata in Isus Hristos este precedata si urmata de pocainta, in mod obligatoriu, aceasta este o conditie pentru validarea credintei adevarate. Dar pocainta care precede mantuirea are ca umrare o iertare completa a tuturor pacatelor care le are omul pana la acel moment cand se increde ( „El ne-a scos de sub puterea întunericului şi ne-a strămutat în împărăţia Fiului iubirii Sale, Întru Care avem răscumpărarea prin sângele Lui, adică iertarea păcatelor” Coloseni 1:13-14). de asemenea in acel moment omul primeste o fire noua o fire noua care il ajuta sa nu mai traiasca ca mai inainte (Deci, dacă este cineva în Hristos, este făptură nouă; cele vechi au trecut, iată toate s-au făcut noi. „Corinteni 5:7, de asemenea vezi Coloseni 3:10).
        Si desigur ca traind in lume nu se poate sa nu pacatuim dar cel cu adevarat credincios se curateste de pacatele sale prin pocainta, acest lucru il ilustreaza foarte bine Isus cand le da ucenicilor o pilda, atunci cand le spala picioarele El îi spune lui Petru: „Cel ce a făcut baie n-are nevoie să-i fie spălate decât picioarele, căci este curat tot.” (Ioan 13:10) la ce baie se refera Isus aici?, („El ne-a mântuit, nu din faptele cele întru dreptate, săvârşite de noi, ci după a Lui îndurare, prin baia naşterii celei de a doua şi prin înnoirea Duhului Sfânt” Tit 3:5).
        Aceasta baie este o spalare de toate pacatele si aste face prin credinta in Isus, care este precedata de pocainta, de asemenea cuvantul pocainta, (din greaca „metanoia” )are sensul de „schimbare a mintii” la asta se refera cuvantul pocaina la o schimbare a atitudinii fata de toate lucrururile fata si in primul rand fata de pacat.
        Vezi eu nu zic ca nu este nevoe de traire in fapte bune, din contra este nevoe caci asta confirma credinta noastra,( vezi Iacov 2:14. )

        Isus a murit pe cruce (S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-Se până la moarte, şi încă moarte pe cruce. Filipeni 2:8) Si in genere dovezile istorice vorbesc despre faptul ca atunci pe vremea aceea exista pedeapsa rastignirii pe cruce pentru cei osanditi la o astfel de pedeapsa erau rastigniti anume pe cruce.

        Cat priveste pe Wurmbrand oare marturia fiului sau nu are valoare? eu cred ca este mai demna de credibilitatea decat orice alta marturie si apoi ortodoxii au avut si motive ca sa si-l acosteze din cauza lucrarii si personalitatii lui remarcante, fiindca se poate crede pe baza marturii vietii lui ca sunt crestini adevarati si in afara ortodoxiei, ceea ce nu lear conveni deisgur celor din fruntea bisericilor.

        Iti scriu la urma un verset la care te rog sa cugeti, citestel in context cautal in original fa ce vrei dar cugeta la el:” Vrednic de credinţă şi de toată primirea e cuvântul că Iisus Hristos a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu. ” (1Timotei 1:15)

  4. ma intrebi de sunt fericit – sunt.

    referitor la legare si dezlegare am ceva rezerve. cat despre faptul ca esti sectar, nu-mi pasa. faptul ca vorbim asta conteaza. eu imi fac datoria, si tu ti-o faci.

    Răspunde

  5. […] (Partea I) Experimentul Piteşti a încetat de mult, însă efectele lui nu. Şi în ziua de astăzi unda de şoc a maleficului experiment se face simţită, în modul de gândire, în manifestările oamenilor, în viaţa de zi cu zi. Peste toate acestea lucrează intens maşina de propagandă, ideologizare, manipulare şi dezinformare (2) – presa cea de toate zilele – a comunismului perfect, intitulat democraţie, cel de origine americană, care l-a înlocuit pe cel perimat, sovietic. Aşa se face că în multe situaţii, în cazul în care opiniile, convingerile, exprimate clar, verbal, şi cu atât mai mult în scris, diferă de poziţia oficială, de gândirea corectă (politic, economic, cultural şi, iată, mai nou şi religios) te trezeşti întrebat, mai direct sau mai voalat: „mai exişti”, „nu te-au închis ăştia” (ce? pe cine? publicaţia, site-ul, blogul sau persoana?), „îţi dai seama ce ai făcut” (chiar aşa, ce?) şi alte variaţiuni pe aceeaşi temă. […]

    Răspunde

  6. Posted by fedeabardiur on Iunie 22, 2009 at 11:58 pm

    dac nu esti protestant esti neoprotestant (tot acolo pentru mine)…

    Wurmbrand a primit streptomicina de la Gafencu inainte ca fiul lui sa-i aduca cele 4 sticlute care cica le-a dat lui Sultaniuc dar care nu le-a primit ca era antisemit(minciunica…Wurmbrand sutinea ca legionarii erau cumparati de comunisti si din cauza asta Sultaniuc nu a primit streptomicina deci cauza nu era antisemitismu ci lipsa de tact al lui Wurmbrand)…daca tare te intereseaza subiectul pot sa postez ce e scris in „Sf Inchisorilor” despre Wurmbrand…care in cartea lui „cu Dumnezeu in subterana” are multe exagerari si inexactitati(pot confirma asta supravietuitorii de la Tirgu-Ocna..si nu o poate confirma Mihai fiul lui Wurmbrand)….chiar daca s-ar fi botezat ortodox nu cred ca are vreo importanta daca nu a imbratisat
    credinta ortodoxa…apropo…celor din fruntea bisericii nu le pasa de Wurmbrand(cel putin nu le pasa de „persoana exceptionala care era”{si aici te referi la faptele lui–paradox} le-ar pasa doar ecumenistilor…care la rindul lor sunt eretici)..cit de mult nu v-ar placea voua asha sa fie…daca kiar s-a botezat ortodox si nu a marturisit asta apoi Wurmbrand este genul de persoana tip „Iuda”…si cum afirma Gafencu…”un dusman dintre noi este mai periculos decit unul din afara”(ma rog…da cine sunt eu ca sa-l judec?…nadajduiesc ca e in rai)

    m-am amuzat citind despre Wurmbrand..intr-adevar are simtul umorului…am ascultat si o predica..si pare-mi-se ca a atacat …asha…”usurel” ortodoxia(probabil paranoia …ca de la protestanti sincer nu stiu ce sa mai astept)

    dumneata ai o parere eronata in ceia ce priveste ortodoxia…si exemplul cu budhismul este cit se poate de absurd(budistii nu-L au pe Hristos ca Mantuitor)…prea departe te-ai dus

    Biserica ortodoxa este trupul Lui Hristos…si noi sintem madulare ale Bisericii…Crucea Rosie este organizatie

    Iisus-Apostolii si intemeierea Bisericii Lui Hristos(epistola catre Tit a Apostolului Pavel)–biserica Lui Hristos in frunte cu toti episcopii care este pina astazi–asta este istoria ortodoxiei

    Iisus-Apostolii(Scriptura)…………protestantii–neoprotestantii–30000 de secte care se pretind a fi crestine–-printre astea te numeri si tu(iertare de agresivitate)..care zic ca deja is mantuiti…si ca traiesc dupa Biblie…facind idoli din bukia Scripturii––––-dupa cum vezi intre tine si Hristos este o gaura(asta intelege mintea mea proasta…)

    itr-adevar cel mai pacatos din lume sint eu…shi merit ca mostenire iadul cel mai de jos…dar nu deznadajduiesc…ca mare este Dumnezeu!!!…cred Doamne –ajuta necredintei mele, iubesc Doamne-ajuta neiubirii mele!

    Răspunde

  7. Posted by fedeabardiur on Iunie 23, 2009 at 12:31 am

    Din fericire, adevăratul Creştinism aparţine Bisericii cu adevărat apostolice. Iar Creştinismul apostolic are la bază trei atribute după care poate fi uşor de recunoscut: descendenţă istorică, identitate specifică şi neschimbată, prezenţă şi lucrare continuă în viaţa omenirii.
    Profeţii Vechiului Testament, Mântuitorul Hristos şi Sfinţii Apostoli învaţă că prezenţa Bisericii a fost, este şi va fi veşnică, cu viaţă neîntreruptă de la începutul şi până la sfârşitul veacurilor, de la Facere şi până la Apocalipsă: „Iar în vremea acestor regi, Dumnezeul cerului va ridica o împărăţie veşnică ce nu va fi niciodată nimicită şi care nu va fi trecută la alt popor; El va sfărâma şi va nimici toate aceste regate şi singur El va rămâne în veci.” (Daniel 2.44) – îi spune un înger proorocului Daniel, iar Mântuitorul Hristos îi făgăduieşte Apostolului Petru: „Şi pe această piatră [a adevăratei credinţe] voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui” (Matei 16.18).
    Biserica este Împărăţia lui Hristos aici pe pământ, este Împărăţia de mii de ani din Apocalipsă. De la facerea lumii, Biserica a existat neîncetat pe pământ şi va exista până la împlinirea (cu şi întru dânsa) a tuturor prorociilor, lucrărilor şi minunilor dumnezeieşti. Această neasemuită operă de mântuire este descrisă începând cu cartea Facerii, unde zidirea raiului este de fapt întemeierea Bisericii – Împărăţia lui Dumnezeu, iar Adam devine primul membru al acestei Biserici ca patriarh al lui Israel, seminţia prin care mai apoi Hristos va ajunge să se nască sub vremi. În această „facere” dumnezeiască, omul ca şi Biserica deopotrivă, urmează unei alcătuiri după chip şi asemănare ce arată peste veacuri legătura lor cu Hristos Creatorul, Mântuitorul şi Călăuzitorul. Dacă vom căuta Biserica după chipul lui Hristos şi asemănarea sa treimică, nemijlocit vom ajunge să cunoaştem adevărata Biserică a lui Hristos.
    Noi, ca oameni creaţi de Hristos, purtăm chipul lui Hristos în noi; Biserica, drept singura şi unica întemeiată de Hristos, poartă chipul lui Hristos prin însăşi alcătuirea sa Dumnezeu-omenească – de Trup al cărui Cap Hristos este. Aşa cum omul moşteneşte din virtuţile Făcătorului după trup (gândire, simţire, voinţă, conştiinţă), mai aparte Biserica moşteneşte virtuţile Făcătorului său, Hristos Dumnezeu-Omul: sfinţenie, unitate, nemurire şi universalitate. Dacă Hristos – Care ieri, şi astăzi şi în veci este Acelaşi (Evrei 18.8), înseamnă că şi Biserica este necontenit Aceeaşi până în veşnicie, păstrând dintru zidiri aceeaşi chemare şi alcătuire. Dacă Hristos este cu noi „în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin.” (Matei 28.20), înseamnă că şi Biserica lui Hristos este cu noi „până la sfârşitul veacului. Amin.”
    Înţelegem că nu a fost vreun timp în care Biserica nu a fost şi nici nu va veni vreo vreme în care Biserica să nu mai fie; nu a fost şi nu va fi o vreme în care Sfintele Taine să nu lucreze mântuirea celor dreptcredincioşi, sfinţenia să înceteze, învăţătura dreaptă să se strice. Sfânta Biserică mărturiseşte şi crede că niciodată oile nu au fost părăsite de către Păstorul dumnezeiesc şi că niciodată Biserica nu ar fi putut cădea în înşelare din lipsă de discernământ (pentru că în ea trăieşte înţelepciunea lui Dumnezeu), nici să se supună din slăbiciune învăţăturilor mincinoase (pentru că în ea sălăşluieşte puterea harului lui Dumnezeu).
    Prezenţa veşnică şi nemuritoare a Bisericii nu poate fi izolată la o etapă istorică (Cincizecime), sau mai rău, la o limitare temporală (protestantism) sau locală (catolicism). Hristosul Bisericii de astăzi este acelaşi cu „Dumnezeul lui Iacov” şi al patriarhilor pelerini către „Tărâmul făgăduit” -Biserica Vechiului Testament: „Acolo S-a arătat Domnul lui Avram şi i-a zis: «Ţara aceasta o voi da urmaşilor tăi». Şi a zidit Avram acolo un jertfelnic Domnului, Celui ce Se arătase.” (Facere 12.7); Cel ce a hrănit cu mană neamul evreiesc în pustie este tot Hristosul aceleiaşi Biserici care acum hrăneşte cu trupul şi sângele Său „neamul ales şi seminţia împărătească”; Cel ce a scris în piatră lui Moise cele zece porunci este acelaşi cu Hristosul ce a scris pe nisip păcatele oamenilor; Arca lui Noe care a salvat pe cei drept-credincioşi din neamul omenesc este icoana Bisericii celei mântuitoare de astăzi, în care toţi cei ce L-au aşteptat sau au crezut în Hristos, din toate timpurile şi locurile, care au fost, care sunt şi care vor veni, alcătuiesc un singur Trup datorită unirii lor prin dreapta credinţă şi sfintele fapte bune întru Hristos. Mireasa din Apocalipsă este Biserica ajunsă biruitoare la sfârşitul veacurilor.
    Mai presus de vremuri şi adânc ancorată în prezent, Biserica lucrează neîncetat, condusă de Hristos, la mântuirea întregii lumi. Iată aşadar virtutea esenţială ce deosebeşte Biserica de toate celelalte false „biserici”: asemănarea cu Hristos şi necontenita prezenţă în istoria mântuirii neamului omenesc.
    Dar nu numai asemenea întru Hristos ni se arată a fi Biserica, ci şi ca una şi singura ce a fost rânduită să împărtăşească darurile cele mântuitoare ale lui Hristos oamenilor.
    Mai lucrează atunci Hristos în afara Bisericii Sale? Da, pentru a-i aduce pe oameni la Biserica Sa. Precum vaporii de apă există pretutindeni în aer pentru a menţine viaţa, totuşi omul îşi astâmpără setea venind şi bând din fântână – Biserica cea Una şi singura dătătoare de „apa cea vie” (Ioan 4.10).

    Răspunde

    • Posted by fedeabardiur on Iunie 23, 2009 at 12:32 am

      we …nu m-am putut abtine

      Doamne-ajuta!

      Răspunde

      • Posted by Igor on Iunie 23, 2009 at 12:47 pm

        Bine sa nu mai discutam despre Wurmbrand fiindca nu am fost nimeni cu el nu am vb nimeni cu el si sunt dovezi si pro si contra desi cea mai buna dovada este el insusi, el vorbeste despre sine cel mai bine.

        Am dat exemplul cu budismul ca sa arat ca nu vechimea in istorie atesta autenticitatea.

        Ai spus ca Biserica Ortodoxa este trupul lui Hristos, asta este o afirmatie nebazata pe nimic, numi poti dovedi asta, este adevarat ca in BIblie scrie ca Isus este Capul si Biserica(Ekklesia = Comunitatea) este trupul Sau, dar nu scrie ca biserica ortodoxa este trupul, asta credeti voi despre voi dar altii despre ei cred acelasi lucru, de exemplu biserica catolica.

        Sunt foarte de acord cu tine ca anume apostolicitatea reprezinta criteriul de baza al adevaratei biserici. Si tu ai enumerat 3 criterii:

        1. Descendenta istorica – Biserica Ortodoxa isi are originile in aprox. forma ei actuala( desi la inceput are curata de icoane, rugaciuni pentru raposati, invataturi despre vame, botezuri ale copiilor, fetişisme, ş.a.) a aparut pe la mijlocul sec. 4. Iar eu imi consider originea din aprox. anul 33 cand la Rusalii in timpul predicarii lui Petru (vezi Fapte 2:22-47) sa-u pocait primii mei frati credinciosi deveniti crestini.

        2. Identitatea specifica si neschimbata – Iti spun ceva despre mine care probabil o sa te uimeasca, eu nu sunt nici chiar neoprotestant, eu sunt simplu : crestin, (vezi Fapte 11:26) aceasta este adevarata identitate apostolica asa se numeau apostolii, si eu imi pastrez aceasta identitate. Petru spune: „Iar de suferă ca creştin, să nu se ruşineze, ci să preamărească pe Dumnezeu, pentru numele acesta.” (1 Petru 4:16).

        3.Prezenta si lucrare continua in viata omenirii – sincer sa fiu nu prea conosc bine istoria omenirii dar din cate o cunosc nu cunosc nici un caz cand biserica ortodoxa sa fi avut un impact asupra omenirii decat poate atunci cand se faceau increstinari fortate in tarile slavone, de exemplu cand a fost increstinata bulgaria la ortodoxism a trebuit sa fie ucisi mai mult de jumatate din populatie ca sa devina o tara ortodoxa.
        Stiu ca Biserica Ostodoxa si-l atribuiti pe Stefan si pe kiril si metodiu, dar face acest lucru( ca si in cazul lui wurmbrand) dupa moartea acestora, acum daca stau si ma gandesc numi vine in minte nici un om vestit care a fost ortodox si a influentat prin activitatea sa spre bine omenirea decat Petre Tutea, eu il consider drept un frate fiindca a avut o credinta vie si ii consider pe toti ortodoxii in care recunosc o credinta vie ca frati doar ca din pacate ei ma considera ca „eretic”. Dar as ne uitam la cultura universala: Maica Tereza, Richard Wurmbrand, C.S Lewis, Tolkien, Abraham Lincoln, Giovani Papini, Lew Wallace. savanti ca I. Newton, B. Pascal au fost credinciosi dar nu ortodoxi si au avut un mare impact asupra omenirii, protestantismul a avut de asemenea un mare impact asupra omenirii intregi. De asemenea la crestinsm(neortodox) sau convertit oameni din toate religiile din hinduism, iudaism, islam, budism si chiar satanism, o multime de oameni pot sa marturiseasca despre schimbare uimitoarea a vietii care lea produs-o intalnirea cu Isus Christos, toti acesti oameni nu au fost ortodoxi, dar au dat gust lumii caci au purtat dragostea lui Isus in ei.
        Putem sa vb si despre ce se face la momentul actual in avangarada misiunii crestine de evanghelizare, Isus spune ca Evanghelia aceata va fi propovaduita pritre toate neamurile si apoi va veni sfarsitul, crestinii care fac acum lucrul acesta de a traduce evanghlia in toate limbile nu sunt ortodoxi dar asta nui impiedica sa duca evanghelia la toate neamurile si as faca lucrarea lui Dumnezeu.

        Daca Adam este primul membru al bisericii, atunci hai sa urmam firul logic, daca Vechiul Legamant este de asemenea un legamant cu biserica, si Isus spune „Cercetati scripturile fiindca socotiti in ele aveti viata vesnica dar tocmai ele marturisesc despre Mine si nu vreti sa veniti la Mine sa va vindec” si daca in vechiul legamant este scris despre ISUS doar in profetii si este pastrat ca o taina, pai cu cat mai mult Noul Legamant care vorbeste deschis despre ISUS HRISTOS trebue sa ne fie un indrumator deplin spre Isus si sa nu mai avem nevoe de alte scrieri ale sfinitlor parinti de exemplu si sa ne fie de ajuns pentru a capata viata vesnica prin capatarea lui Isus care se descopera prin Cuvantul Sau.

        Miai scris mult aseara dar inca nu miai scris nici un argumet biblic impotriva credintei mele, si daca vb despre ceva atunci sa vorbim concret pe tema respectiva, voi astepta raspunsul tau.

  8. Posted by bogdan on Septembrie 18, 2012 at 5:11 pm

    „Patriarhul” Teofil din Alexandria … a distrus fabuloasa biblioteca din Alexandria! Nu vreau sa-mi imaginez ce comori gigantice de stiinta si cultura, unele poate vechi de zeci de mii de ani a distrus … insul acesta, stiut de-acum ca fiind violent, incult, oportunist … un „taliban” avant la lettre! E ceva incredibil cum un singur descreierat poate distruge ceea ce au creat inaintea lui mii si zeci de mii de minti luminate. Nu stiu de ce oamenii din acea vreme i-au permis sa distruga mostenirea de cultura a unor civilizatii fabuloase! Doamne-ajuta sa nu se mai nasca monstrii de-acestia in sanul rasei umane!

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: