„Să facem în tot ceea ce gândim, cuvântăm sau făptuim după învăţătura Sfinţilor Părinţi, dacă vrem să ne mântuim”

Întrucât suntem în Postul Apostolilor Petru şi Pavel, şi necătând că în articol se vorbeşte de Postul Mare, considerăm îndrumările de folos pentru orice post şi pentru toţi creştinii.

Interviu despre spovedanie şi împărtăşanie cu Ierom. Timotei DelaVaduri

Ne aflăm iarăşi în Sfântul şi Marele Post. Cum trebuie să se ferească omul din lume de tentaţiile zilelor noastre, când veşnic urătorul de oameni, diavolul, a inventat o gamă largă de produse de post?

În privinţa întrebării acesteia, ştim cu toţii importanţa postului, si că folosirea produselor din soia, mai ales, care încearcă să imite mâncărurile de dulce, nu sunt indicate. Nici măcar plăcerea gustului nu ne-o satisfacem în acest fel. Aş mai vrea să îndemn oamenii la a se sili, cu toţii, să postească mai ales duhovniceşte. Să ne oprim şi să ne ferim de păcatele făcute cu gândul şi, mai ales, cu cuvântul, prin osândire, clevetire şi defăimarea aproapelui. De asemenea, să nu credem că ţinerea postului trupesc justifică să primim Sfânta Împărtăşanie. Trebuie să nu avem păcate opritoare de la acestea şi să facem şi alte nevoinţe, trupeşti şi duhovniceşti. Să nu uităm nici faptul că dacă nu postim cele patru posturi şi miercurile şi vinerile de peste an, fie şi acest lucru, după canoanele (hotărârile) Sfinţilor Părinţi ne opreşte de la împărtăşire pentru un timp.

După curăţirea trupului, prin post, prin înfrânare şi nevoinţă, mai mare sau mai mică, după putinţa fiecăruia, cum trebuie să se pregătească creştinul pentru mărturisire?
Cum trebuie să se pregătească creştinul pentru mărturisire aflăm dacă vom citi scrierile Sfinţilor Părinţi. În acest sens e bine să citim mai ales scrierile Sf. Nicodim Aghioritul, începând cu „Cartea foarte folositoare de suflet”. Ceea ce trebuie să ne fie clar tuturor este faptul că, după Sfinţii Părinţi, trebuie să ne cunoaştem foarte bine pe noi înşine, patimile noastre, păcatele noastre, cum stăm duhovniceşte, în fiecare clipă. Cu gândurile rele ale cărei patimi ne asaltează mai tare diavolii. Trebuie să ştim precis lucrul acesta. Ar fi bine să citim în acest sens scrierea Sf. Ioan Casian „Convorbiri duhovniceşti”. Ceea ce este foarte grav astăzi, este faptul că prea puţini dintre cei care se spovedesc se cunosc pe ei înşişi. Şi aceasta pentru că nu ne cercetăm zilnic conştiinţa, după cum ne învaţă Sfinţii Părinţi. De aceea multe păcate rămân nespuse, necanonisite, deci neiertate, mai ales când este vorba de păcate grele. Vina cea mai mare o purtăm noi, duhovnicii, pentru că nu-i silim cumva pe cei ce ni se spovedesc să facă aceste lucruri. Pentru că nefiind o bună cunoaştere a păcatelor noastre, nu există în acest caz nici zdrobirea inimii, pe care o cere Sfinţii Părinţi şi nici hotărâre pentru părăsirea păcatelor. Sau dacă ele au fost părăsite de la un timp, creştinul nu este gata să facă orice fel de canon, orice nevoinţe trupeşti şi duhovniceşti, pe măsura gravităţii păcatelor sale, spre a le răscumpăra aici, pe această lume.

Coroana postului, ca să spun aşa, ar trebui să fie Sfânta Împărtăşanie. Cum poate preotul, fie el de mir, fie de mănăstire, să ofere Trupul şi Sângele Domnului astăzi, când vedem că păcatele opritoare de la aceasta s-au diversificat şi s-au înmulţit?

Dacă noi, duhovnicii de astăzi, am vrea să spovedim pe credincioşi după canoanele şi învăţăturile Sfinţilor Părinţi, ar trebui să nu ne prea grăbim cu darea Sfintei Împărtăşanii. Ba chiar, date fiind păcatele opritoare de la Sfânta Împărtăşanie, care s-au generalizat azi, să avem prea puţini fii duhovniceşti pe care să-i împărtăşim. Să luăm, de pildă, un singur exemplu: şi anume paza trupească pentru a nu avea copii, pe care o practică toţi astăzi, cu prea puţine excepţii. După canoanele Sfinţilor Părinţi, cei care se păzesc de a nu avea copii, ar trebui ca atât timp cât fac lucrul acesta, să nu se împărtăşească. Şi după ce au părăsit păcatul acesta încă vreo doi ani, poate şi mai puţin dacă fac nevoinţe trupeşti şi duhovniceşti mai aspre. Însă aceasta doar în cazul în care nu s-au folosit de mijloacele aşa zise contraceptive moderne, care toate sunt ucigaşe de copii nenăscuţi (copii ucişi la vârsta de 1-14 zile, după care are loc lipirea copilului de uter, după cum s-a constatat foarte clar prin cercetări medicale, cu aparate foarte sofisticate). Deci folosirea mijloacelor moderne de pază pentru a nu avea copii, mai ales steriletul şi pilulele contraceptive, folosite în mod preponderent azi, îi fac pe cei care le folosesc, în funcţie şi de timpul cât le folosesc, să se facă vinovaţi de zeci de avorturi. La fel stă situaţia şi cu altfel de păcate grele, deşi iniţial am spus că luăm în discuţie doar paza pentru a nu avea copii. Este vorba de perversiunile sexuale, care s-au înmulţit în rândul familiilor creştine de azi şi sunt practicate, mai ales, de cei ce trăiesc în desfrânare, necununaţi religios. Ei bine, astfel de păcate ar trebui canonisite cu 15 ani oprire de la Sfânta Împărtăşanie. Doar în cazul în care cei ce le fac „se tânguie şi postesc şi iau hrană uscată (de post, se înţelege) către seară, şi fac zilnic 200 de metanii” pot fi împărtăşiţi după 3 ani, de la oprirea de la păcatul acesta, spun canoanele Sf. Ioan Postnicul. Iată dar, că aceste păcate şi mai ales avorturile (cele mai multe fiind făcute prin folosirea steriletului şi anticoncepţionalelor de orice fel), alături de desfrânare şi preadesfrânare şi apelare la vrăjitori, îi fac pe majoritatea creştinilor de azi să nu poată fi împărtăşiţi mulţi ani, chiar după părăsirea păcatelor (zicem mulţi ani pentru că foarte puţini sunt cei dispuşi la a face canon, ca cel dat spre pildă de Sf. Ioan Postnicul mai înainte). Cu toate acestea ei sunt împărtăşiţi, spre mai marea lor osândă dacă nu fac, până la sfârşitul vieţii lor canonul pe care trebuie cu adevărat să-l facă. De ce fel de pedeapsă ne aşteaptă pe noi, duhovnicii, pentru felul cum canonisim pe credincioşi, neţinând cont deloc de canoanele (hotărârile) Sfinţilor Părinţi ce să mai vorbim?…

Ce puteţi spune despre practicile rătăcitoare – spovedanie în comun, urmată de împărtăşanie, împărtăşanie deasă, sau dezlegare permanentă la împărtăşanie – punând aceste practici în lumina învăţăturilor Sfinţilor Părinţi?
Este clar pentru oricine că acestea sunt lucruri foarte grave, care nu trebuie făcute. Spovedaniile în comun sunt inadmisibile şi nejustificate în nici un fel după canoanele Sfinţilor. Spovedania trebuie făcută individual. La noi spovedaniile făcute în comun sunt întâlnite foarte rar, dar este posibil să se mai găsească vreun duhovnic rătăcit, care să facă acest lucru. Acest lucru se face tot după model catolic (există informaţii că Papa Ioan Paul al II lea practica acest gen de spovedanii, deşi nu se poate vorbi de Taina spovedaniei la catolici).

Ceea ce este foarte, foarte grav însă este faptul că împărtăşirea credincioşilor care au păcate opritoare de la Sfânta Împărtăşanie, şi încă pentru mai mulţi ani, s-a generalizat deja la noi (oprirea de până la un an pe care o mai fac unii duhovnici pentru diferite păcate grele, fără a-i determina pe fiii lor duhovniceşti accepte canoane pe măsura gravităţii faptelor lor, nu este de loc după canoanele Sfinţilor Părinţi îi îndepărtează şi mai mult de de mântuire). Însă lucrul cel mai grav dintre toate, strigător la cer dacă vreţi, este că sunt îndemnaţi la o împărtăşire cât mai deasă, creştini cu păcate grele şi care nici nu s-au oprit de la ele. De pildă femei care au încă steriletele în ele sau folosesc anticoncepţionale (lucru de a cărui gravitate se fac vinovaţi, în egală măsură, şi bărbaţii, dacă ştiu şi acceptă aceasta sau chiar le îndeamnă la folosirea lor) sau persoane care n-au părăsit încă perversiunile sexuale (sex oral sau anal). Persoane care, după cum am văzut, ar trebui să nu se împărtăşească mulţi ani, după părăsirea definitivă a unor astfel de păcate. Unii nici nu sunt întrebaţi despre astfel de păcate grele; duhovnicii în 2-3 minute i-au spovedit, cred ei, cum trebuie. Foarte trist este şi faptul că personalităţi duhovniceşti româneşti, foarte bine cotate de credincioşii de azi, îndeamnă, mai ales în predici şi conferinţe, la împărtăşire deasă. Mă întreb: chiar aşa lipsiţi de discernământ putem să fim, încât să nu vedem dezastrul duhovnicesc în care trăim?! Sau unele vorbesc de duhovnic, de importanţa duhovnicului… în contextul în care tot mai puţin sunt duhovnicii responsabili astăzi. În loc să vorbească despre cum ar trebui ca să facem pentru a ne spovedi cum trebuie, după canoanele (hotărârile) Sf. Părinţi şi despre cum ar trebui să arate un duhovnic responsabil şi că acesta ar trebui căutat mult, oricât de greu ar fi de găsit. Mulţi dintre duhovnici nu numai că nu canonisesc după canoanele Sfinţilor ci le şi privesc cu foarte mare dispreţ, împiedicând şi pe alţii să ţină cont, cât de cât de ele. Astfel că mai mult bagă în iad, decât îi feresc de el, pe cei ce li se spovedesc lor.

Cum ar trebui să procedeze duhovnicul, din ziua de astăzi, ca să nu pună în pericol nici mântuirea proprie şi nici pe a creştinului care vine la el pentru spovedanie şi împărtăşanie?

Să facă, în toate cazurile, după canoanele Sfinţilor Părinţi – să-şi sfătuiască ucenicii după învăţătura Sfintei Scripturi, aşa cum o găsim explicată de Sfinţii Părinţi în scrierile lor. Ar fi bine, pentru a ne ţine trează conştiinţa asupra Sfintei Taine a Mărturisirii, ca fiecare duhovnic să citească măcar o dată pe an „Pidalionul” de la Neamţ (cel din 1844, care a apărut până acum în vreo două ediţii) şi înaintea fiecărui post „Pravila Bisericească” a Părintelui Nicodim Sachelarie.Ce cuvânt de folos ne daţi, Părinte, în încheierea acestui interviu?

Să avem, fiecare dintre noi în casă, pe lângă “Sfânta Scriptură” şi cărţi de rugăciuni, şi „Cartea foarte folositoare de suflet” a Sf. Nicodim Aghioritul pe care să o citim de mai multe ori în fiecare an. De asemenea să avem, măcar, Vieţile Sfinţilor”, în cele 12 volume şi scrierile Sfântului Ioan Gură de Aur, pe care să le citim cât mai des. Să facem în tot ceea ce gândim, cuvântăm sau făptuim după învăţătura Sfinţilor Părinţi, dacă vrem să ne mântuim.

A consemnat:  Silviu Aroneţ

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: