BORo din Transilvania învinsă: Politica „fraţilor” (Partea I)

Ierom. Eftimie MITRA

suni1 „Păcatul îşi are cea mai mare putere asupra omului tocmai luând prilej de la funcţia lui de stăpânitor. Coborârea merge aşa de departe, mai ales în zilele noastre, încât avem azi state cu totul atee; împărăţiile acestea nu mai sunt în slujba lui Dumnezeu, ci au devenit satanice stând în slujba lui antihrist”.
(Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, „Ortodoxie şi Românism”, ed. 1992, pag. 186)

De ce s-au supărat unii pe Legea Românească

În ziarul local (Oradea) „Informaţia de Vest” din 21-27 iunie 2005, pag. 3, ziarista Helga Kovacs îşi manifesta supărarea pe Episcopia Ortodoxă şi pe „Legea (ei) Românească” publicând un tendenţios articol intitulat „Episcopia Ortodoxă, anti-Băsescu!”.

În articolul cu pricină, Preşedintele României, Traian Băsescu, este considerat de ziarista sus-amintită (ale căreia opţiuni religioase nu le mai comentăm) un erou al dreptăţii şi anticorupţiei, lucru care, după afirmaţiile sale personale, ar deranja Biserica Ortodoxă şi mai ales capii acesteia, criticândul pe noul consilier eparhial, pr. Ion Alexandru Mizgan, de supunere faţă de ierarhie şi implicare politică.

Este un lucru des întâlnit în acţiunile prozelitiste ale unor minorităţi din Ardeal tendinţa de a critica preoţii şi ierarhii ortodocşi (câteodată pe bună dreptate – n. admin blog), încercându-se prin aceasta crearea unor psihoze în rândul populaţiei de a se depărta treptat de păstorii lor. Aceasta, în cazul în care s-ar produce, ar duce la risipirea turmei şi înghiţirea ei bucată cu bucată de lupii cu blană de oaie care stau mereu la pândă vânând sufletele credincioşilor şi valorile culturale şi materiale ale neamului românesc.

Faptul că „Informaţia de Vest” îl critică pe pr. Mizgan şi întreaga Episcopie, dovedeşte că aceştia nu sunt pe aceeaşi cale, că ierarhii ortodocşi nu s-au compromis punându-se în slujba unor interese străine neamului românesc aşa precum o fac unele cercuri de interese politice, financiare şi religioase susţinute cu mult patos de o importantă parte a mass-mediei de la noi.

Dacă „Informaţia de Vest”, „Bihari Naplo”, „Realitatea Bihoreană”, „Gazeta de Oradea”, „Jurnalul Bihorean” şi alte mijloace de manipulare în masă ar fi ţinut apărarea Bisericii Ortodoxe punându-o la loc de cinste alături de toate cozile de topor ce pozează pe primele lor pagini ca oameni de bine, atunci ar fi într-adevăr o problemă. Sunt convins că un om sincer şi cu o cât de mică suflare românească pricepe ce vreau să spun. Dacă Episcopia Ortodoxă nu este de acord cu unele manevre anti-româneşti ale unor cozi de topor cu mască politică nu înseamnă că o face din motive politice, ci din motive de ordin naţional. Construirea catedralei neamului de la Bucureşti e tot o chestiune naţională.

De ce UE susţine uniatismul?
Colaborarea politică la nivel mondial dintre statele Vatican şi Israel îşi face simţită efectele şi în problemele confesionale din România. Propaganda anti-ortodoxă din mass-media, precum şi implicările politicului în problemele Bisericii (strategie aplicată în ţările ortodoxe), nu este altceva decât veşnica luptă dintre Hristos şi Veliar. Uniatismul a fost şi este un factor important de manevră al extinderii imperiului catolicesc în ţările ortodoxe. Înfiinţată în Ardeal, la 1700, prin silă şi şantaj, fostă unealtă politică de subjugare a românilor imperiului habsburgic şi apoi austro-ungar prin supunerea ei faţă de ierarhia catolică maghiară de Esztergom, este desfiinţată tot prin silă şi şantaj de adversarii săi politici (comunismul) la anul 1948.

După căderea comunismului cârma ţării se mută spre Apus şi astfel Biserica Catolică de rit Bizantin se reînfiinţează dar cu un nume mai accesibil pentru români: „Biserica română unită cu Roma (Greco – Catolică)”. Românii transilvăneni nu au aderat noii formaţiuni religioase şi astfel numărul membrilor ei fiind foarte mic, 195.481, sub 1% din populaţia României, după cum arăta statisticile recensământului din anul 2002, în scădere faţă de 223.327 existenţi recensământului din anul 1992.

Ţinând seamă că majoritatea credincioşilor Bisericii unite sunt de vârsta a treia e uşor de observat că, într-un timp destul de scurt, uniatismul riscă să rămână fără credincioşi. Nu ne miră nici faptul că în unele cercuri catolice mai auzi unele expresii ca: În perioada ocupaţiei austro-ungare am dus-o mai bine decât acum că aparţinem de Statul Român, sau PNL-ul ne face dreptate şi multe altele de acest fel.

Totuşi, care e motivul acestei lupte oarbe pentru proprietăţi? Statul Vatican s-a gândit şi la felul în care să rămână posesor al imenselor proprietăţi avute din timpul ocupaţiei austro-ungare în cazul în care instrumentul său de expansiune va rămâne fără credincioşi. Astfel, după regulile sale interne, dacă o parohie se dizolvă nemaiavând credincioşi, proprietăţile respectivei parohii rămân protopopiatului sau episcopiei în subordinea căreia funcţiona. Dacă o episcopie se desfiinţează, proprietăţile rămân arhiepiscopiei sau mitropoliei de care aparţinea, iar dacă o mitropolie se desfiinţează averile ei rămân forurilor bisericeşti superioare şi tot aşa pe cale ierarhică mergând până la sfântul (?) scaun. Iată de ce UDMR şi partidele aşa-zise istorice se zbat atât de mult acum, şi nu mai târziu, în Parlamentul României pentru restitutio in integrum. Nu glumesc de loc fraţii noştri uniaţi atunci când se laudă că „cei de la UE sunt majoritatea catolici şi aşa că până la urmă se vor da legi după cum ne va fi nouă mai convenabil”.

Sub umbrela politicii

Văzând Vaticanul că pachetul de episcopi trimişi în Transilvania nu dă randament în privinţa extinderii zonei de influenţă politică, economică şi religioasă în România şi că prin scăderea continuă a numărului de credincioşi riscă să-şi piardă imensele averi moştenite de la Maria Tereza şi generalul ei Bucow s-a gândit la o altă manevră. În cazul în care uniatismul va trebui scos din tabla jocului său politic, cea mai eficientă acţiune ar fi prin oameni bine acoperiţi şi fără sutană: politicieni, jurnalişti, oameni de influenţă, etc. Un astfel de instrument a fost Corneliu Coposu de religie catolică, Ion Raţiu, tot catolic, şi alţii care în timpul guvernării partidelor istorice au ocupat funcţii importante de decizie în guvern, parlament şi administraţiile locale.
E firesc ca şefii acestor partide să-şi împingă spre vârfurile partidelor lor oameni cu care puteau lucra uşor. În una din cărţile sale [1], Corneliu Coposu spunea că aflându-se în clandestinitate a afiliat partidul său Internaţionalei Creştine Democrate la anul 1987 care nu e altceva decât o reţea politică de partide aflate sub zona de influenţă a Vaticanului. Un fel de Internaţională condusă direct de papalitate. În ţările unde există astfel de partide, acestea au la sfârşitul numelor „-CD” cum ar fi spre exemplu PNŢCD sau PNLCD.

Dându-şi seama că aceasta îi dă de gol caracterul ascuns de subordonare unui stat străin (Vaticanul) cu timpul s-a renunţat la extensia „-CD” dar nu şi la caracterul ascuns antiromânesc pe care îl au. O asemenea internaţională au avut şi comuniştii dar condusă de la Moscova (vezi „Imperialismul catolic, o ofensivă anti-românească” de Grigorie Nedei, Ed. Clio).

Aceste două internaţionale una condusă de Moscova şi alta de Vatican, şi-au disputat de-a lungul anilor bătăliile pentru supremaţie şi în România având ca ultim moment decisiv anul 1989. În urma luptelor dintre cele două imperii au avut de pierdut românii şi Biserica lor.

____________________________________

[1] C. Coposu în „Armistiţiul din 1994 şi implicaţiile lui”.

(va urma)

Anunțuri

One response to this post.

  1. […] contact « BORo din Transilvania învinsă: Politica “fraţilor” (Partea I) […]

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: