BORo din Transilvania învinsă: Antiromânismul guvernului Tăriceanu (Partea II)

Partea I

Ierom. Eftimie MITRA

„Atunci când se ridică sus oamenii de nimic, nelegiuiţii mişună pretutindeni” (Ps. 11, 8). Mulţi politicieni catolici şi protestanţi, după ce au reuşit să-şi atragă simpatia poporului român, majoritar ortodox, au profitat de încrederea acordată acestora prin vot, şi după ce au obţinut puterea de decizie în stat şi administraţiile locale, prin legile pe care le-au dat şi-au arătat adevăratele intenţii. E firesc pe lângă aceştia au fost şi parlamentari ortodocşi care alături de colegii lor de alte credinţe şi naţionalităţi au susţinut legi de importanţă naţională după cum le-a dictat umplerea buzunarului sau creşterea conturilor în bănci.

În anul 2004, în pragul alegerilor electorale, prim-ministrul Adrian Năstase elaborează ordonanţa 64 prin care acordă dreptul Bisericii Greco-Catolice de a acţiona în justiţie Biserica Ortodoxă pentru retrocedarea bisericilor şi teritoriilor avute în posesie din timpul Imperiului Austro-Ungar (după cum arată şi documentele de carte funciară). Senatul respinge această ordonanţă şi astfel este anulată dar cu toate acestea ea este aplicată la unele tribunale din Ardeal, îndeosebi acolo unde judecătorii de credinţă catolică şi cei iubitori de donaţii din bunurile imobile retrocedate, pun în aplicare legea care le convine.

Ajuns la cârma guvernului, dl. Călin Popescu Tăriceanu, despre care ştim că împărtăşeşte crezul catolic, împreună cu alţi colegi din guvern ca Monica Macovei – ministrul Justiţiei şi Mona Muscă – ministrul Cultelor (foşti miniştri, sau mai exact miniştri la vremea respectivă – n. red.), luptători pentru drepturile catolicilor din România, au cerut punerea în aplicare a ordonanţei 64/2004. Fiind respinsă în parlament, guvernul alcătuieşte un pachet de legi pe care le pune în aplicare pe proprie răspundere nemaiţinându-se seama de validarea sau nevalidarea parlamentului.

Acest pachet de legi prevede subordonarea Justiţiei direct guvernului şi restituirea în totalitate a bunurilor imobile foştilor proprietari dinainte de 1948 fără a se ţine seama de felul în care aceştia au intrat în posesia lor. E clar, se vorbeşte doar de perioada 1948, de bunurile confiscate de comunişti nu şi de bunurile confiscate de imperiul habsburgic de la românii care nu s-au supus ierarhiei catolice. Pentru a ascunde aspectul antinaţional al acestui pachet de legi, dezbaterea moţiunii de cenzură din parlament (22 iunie 2005) guvernul a îndreptat discuţia spre un caracter pur politic şi juridic ascunzând adevăratul ei substrat şi consecinţele pe plan religios şi naţional.
E vorba de intenţia de a-i catoliciza pe români. După respingerea de către Curtea Constituţională a pachetului de legi emis de guvernul Tăriceanu acesta a fost nevoit să demisioneze. Pentru a mai salva ceva din munca guvernului respectiv, înainte de a demisiona, Tăriceanu, emite o ordonanţă de urgenţă prin care pune la punct problema retrocedărilor bunurilor către Biserica Catolică din Ardeal, precum şi a foştilor grofi şi chiaburi ce în perioada dominaţiei Austro-ungare îşi făceau imense averi pe seama iobagilor români (trebuie menţionat că români trecuţi la religiile maghiare, catolicism, luteranism şi unitarianism erau eliberaţi din iobăgie, iar cei ce rămâneau ortodocşi se bucurau din plin de statutul de iobag pe moşiile stăpânitorilor acelor vremuri). Sperăm ca cineva să ia aminte şi la acestea spre a împiedica o nouă nedreptate faţă de românii din Ardeal şi Biserica lor strămoşească.

Interesele meschine sunt vădite de însăşi faptul că România are atâtea legi de pus la punct dar de care nu se interesează nimeni (cum ar fi salariile mai mari, pensiile, ajutoarele sociale, sănătatea şi altele – după cum a fost promisiunea în timpul campaniei electorale), în schimb legea retrocedărilor a fost şi este principalul punct al guvernării actuale pentru care înalţii noştri demnitari ajung să-şi pună chiar şi scaunul la bătaie. După unele manevre politice, conform sfaturilor Uniunii Europene, Curtea Constituţională reia pachetul de legi şi îl aprobă, iar Tăriceanu îşi retrage demisia rămânând în continuare în funcţia de premier. E limpede, istoria se repetă. Dacă în 1927 guvernul de la Bucureşti a semnat Concordatul cu Vaticanul prin care „Biserica Catolică de orice rit din România” devine proprietar asupra unor teritorii şi alte imobile din Ardeal şi Bucovina fără ca Statul Român să aibă dreptul de a controla sau verifica acţiunile şi activităţile membrilor ei. Astfel în perioada ce a urmat mulţi preoţi, călugări şi călugăriţe din ordinele religioase catolice au desfăşurat o intensă activitate de spionaj în defavoarea Statului Român (vezi Onisifor Ghibu, „Acţiunea catolicismului unguresc şi a Sf. Scaun în România întregită”, Cluj 1934).

Azi nu mai e nevoie de concordat. E suficient un guvern care să-şi facă treaba conform dispoziţiilor date din afara graniţelor României, de a obliga Biserica Ortodoxă Română şi o dată cu ea Statul Român să restituie Bisericii Catolice (care numără tot mai puţini credincioşi) cele aproximativ 2.000 de lăcaşuri de cult pline azi de credincioşi ortodocşi împreună cu teritoriile deţinute de aceasta dinainte de 1948. Vaticanul a investit mult în clerul şi oamenii politici care i-au slujit (acele intenţii, beneficii materiale, băneşti, acordate de statul Vatican preoţilor catolici din Transilvania, pe lângă salariul de la stat), şi după cum e firesc, aceşti bani trebuiesc recuperaţi. Aşa se explică exploatarea pădurilor ce deja au fost retrocedate şi din care Biserica Catolică are venituri de ordinul zecilor şi sutelor de miliarde. Iată dar ce uşor se revine la diferenţele tot mai mari dintre bogaţi şi săraci, la grofi şi chiaburi care şi-au făcut imense averi cu munca iobagilor rămaşi în legea lor străbună. Iată dar care este dreptatea pe care noua burghezime o trâmbiţează prin mass-media „în numele democraţiei”, lovind în acelaşi timp cu orice prilej în Biserica Ortodoxă. Se impune toleranţă faţă de tot ce vine din apus iar ortodoxiei i se cere jertfă. Ortodoxiei nu e nevoie a i se impune toleranţă căci ea e tolerantă în esenţa ei dar una este toleranţă şi alta e compromisul, trădarea sau apostazia.
____________________________________
[2]* Domnul Tăriceanu, actualul preşedinte Traian Băsescu, precum şi alţi înalţi demnitari de stat sunt membri în diferite loji masonice.
[3]* Amănunte (şi argumente) despre spionajul feţelor bisericeşti catolice vezi şi O. Ghibu „Politica religioasă şi minoritară a României” Cluj 1940, şi „Ordinul franciscanilor conventuriali din Transilvania”, vol. I şi II, Bucureşti 1937 şi altele (M. P.)

Anunțuri

2 responses to this post.

  1. Posted by Iancu on Ianuarie 11, 2011 at 6:17 pm

    Să ne fie învățătură nouă, românilor ortodocși, unde duce dezbinarea religioasă, de după 1700 și pînă azi, inclusiv rătăcirea sectară ce ia amploare.Tăriceanu ne-a mai trădat în exact preziua predării scaunului prin semnătură dată pe cedarea drepturilor de exploatare a petrolului din Marea Neagră.A fost foarte ocupat acest individ infect numai cu trădarea interesului național, inclusiv în chestiunea moștenirii Gojdu ce revenea de drept românilor ortodocși ca burse pentru educația tinerilor săraci.Mă mir cum de-l mai suportă pămîntul ăsta!

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: