Şi va fi ca în zilele lui Noe…

Prof. I.C. Gheorghiţă


Motto: „Şi precum a fost în zilele lui Noe, aşa va fi şi la venirea Fiului Omului. Căci precum în zilele acelea dinainte de potop, oamenii mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, până în ziua când Noe a intrat în corabie. Şi n-au ştiut până ce a venit potopul şi i-a luat pe toţi, la fel va fi şi venirea Fiului Omului” (Matei 24, 37-39).

Citim în proorociile Sfântului Nil Izvorâtorul de Mir, din Sfântul Munte Athos: „Fiindcă Dumnezeu nu se îngreţoşează de nimeni, nici de călugăr, nici de mirean. Numai acestea patru le urăşte: hula, desfrânarea, necredinţa spre dumnezeieştile Lui porunci şi minciuna, din care este închinarea la idoli. Din aceste patimi a venit pe lume potopul de s-a înecat aproape tot neamul omenesc. Numai pocăinţa lui Noe, care plângea către Dumnezeu ca să nu prăpădească neamul omenesc şi să dea vreme de pocăinţă, a plecat Dumnezeu spre milă, căci Dumnezeu i-a zis: <Acum de 120 de ani aştept pocăinţa lor şi nu se pocăiesc. Numai găteşte chivotul (corabia) mântuirii tale, ca să nu te afli în mijlocul urgiei Mele>. Şi Noe propovăduia oamenilor potopul ca să se pocăiască, iar ei râdeau de dânsul şi-l necinsteau, iar răutatea o îndoiau. Noe a propovăduit şaptesprezece ani, şi apoi a început a aşeza chivotul, văzând nepocăinţa lor. Şi a început a bate fierul ca să facă cuie şi ei râdeau de el. Precum şi astăzi loveşte toaca Bisericii şi cei leneşi zic: <Lasă să-şi bată capul; cine o să meargă acum să-l doară capul?> Şi venind, şed afară şi vorbesc deşertăciuni, judecă şi se scârbesc că de ce nu citesc pe scurt şi să plece?

Atunci Dumnezeu a făcut semne înfricoşate, ca să se pocăiască. Întâi a deschis jgheaburile cerului până la trei ceasuri, după ce a sfârşit chivotul. Însă ei n-au cunoscut, ci se închideau în corturile lor şi îşi împlineau răutatea lor. Apoi s-a făcut cutremur mare şi a ieşit din tunet foc înfricoşat, încât s-a cutremurat tot pământul şi pietrele se topeau şi soarele s-a întunecat; iar ei spre mai rău se plecau, desfrânarea o înmulţeau şi lucrau sodomia. Văzând semnele acelea, întunecaţii şi nesimţitorii, în loc să se pocăiască, socoteau că Noe cu nălucirile prefăceau acelea şi s-au sfătuit să-l omoare şi să strice chivotul (corabia). Şi au plecat cu năvală, spre pizma lor, asupra chivotului ca să-l strice. Iar Dumnezeu, văzând nepocăinţa lor şi înmulţirea răutăţii lor şi că au plecat şaptezeci de mii – după numărul celor şapte zeci de necurăţii ale fărădelegilor şi a celor şapte păcate de moarte – împotriva dreptului Noe şi a familiei lui, ca să-l omoare, atunci a poruncit Dumnezeu şi s-au deschis jgheaburile cerului ca să pogoare apa cea mai presus de ceruri şi pământul să izbucnească ape săltătoare”.

Acum, este cazul să comparăm evenimentele ultimilor ani cu acelea din timpul lui Noe, adică inundaţiile din ţara noastră, cataclismul din Asia de sud-est, cutremurele din Pakistan şi alte ţări, etc. Oare nu vedem asemănarea izbitoare între ele? Oare nu a spus Însuşi Dumnezeu Fiul: „Şi va fi ca în vremea lui Noe”. Oare nu a spus Sfântul Nil că Dumnezeu urăşte: hula, desfrânarea, necredinţa spre dumnezeieştile Lui porunci şi minciuna, din care este închinarea la idoli? Oare nu sunt acestea stăpâne pe sufletele noastre – prin intermediul televizorului (de care nu ne mai putem desprinde fiindcă i-am dăruit întreagă inima noastră (care trebuia dăruită numai lui Dumnezeu!?!). E bine să observăm că patima uitatului la televizor nu este cu nimic mai nevinovată decât toate celelalte patimi. Beţivul se duce la băut chiar cu riscul pierderii familiei, a serviciului, a reputaţiei şi mai ales, a mântuirii. Pe el nu-l interesează decât să bea, chiar dacă ar muri în clipa acea. La fel fumătorul, care-şi sacrifică sănătatea şi banii pentru ţigara lui. La fel curvarul, căruia îi curg balele libidinoase după orice femeie, nu simte că va plăti greu şi în veşnicie patima lui (dacă nu se pocăiesc). Pentru aceştia nu mai există nici o veşnicie, ci numai plăcerea de a-şi îndeplini patima. […]

Prin patima televizorului suntem stăpâniţi de toate celelalte răutăţi la un loc. Şi chiar ne supărăm când ni se spune ceva rău despre drăguţul de televizor! Culmea e că un monah a afirmat că ierarhul a binecuvântat folosirea televizorului de către călugări. De către cei care s-au lepădat de lume! Dar, fraţilor, amintiţi-vă că fiecare creştin a făgăduit la Botez – în faţa altarului şi a Înfricoşatului JUDECĂTOR – că se leapădă de satana şi de toate lucrurile lui, şi de toţi slujitorii lui, de toată slujirea lui şi de toată trufia lui (Molitfelnic).

Iar Sfântul Apostol Iacob zice: „Cine se face prieten cu lumea, acela se face vrăjmaş lui Dumnezeu”. Şi la televizor sunt lucrurile lumii. <Dar vedem atâtea slujbe!?>”, vor riposta furioşi unii (făcând spume la gură din cauza râvnei excesive), care nu-au citit niciodată (probabil neavând timp, tot, din cauza televizorului) ce spune Evanghelia: „Iar când vă rugaţi nu fiţi ca făţarnicii cărora le place, prin sinagogi şi prin colţurile uliţelor, stând în picioare să se roage, ca să arate oamenilor (prin televiziune); adevăr grăiesc vouă: îşi iau plata lor. Tu însă, când te rogi, intră în camera ta şi, închizând uşa, roagă-te Tatălui tău care este în ascuns, şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie (Matei 6, 5-6). Adevărul cel mai trist este că noi, creştinii de azi, facem cel mai adesea circ din actele noastre liturgice, defăimând cu totul poruncile lui Dumnezeu. Şi auzim pe Domnul Care ne mustră, ca şi pe saducheii, care nu cred în înviere: „De aceea rătăciţi, fiindcă nu ştiţi Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu” (Mt. 22, 29).

În primele secole creştine, dacă cineva privea la alergările de cai (competiţii sportive), trebuia să facă pocăinţă, ca să fie primit iarăşi în Biserică! Astăzi, însă, creştinii – păstori şi păstoriţi – cască gura la televizor, fără nici o jenă, chiar şi în Postul Mare (chiar şi în Săptămâna Sfintelor Patimi). Vai de noi întunecaţii şi nesimţitorii, care am uitat că „înfricoşat lucru este a cădea în mâna Dumnezeului celui viu”. Oare cât ne va mai răbda Cel Atotputernic?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: