Poarta Europei Creştine – Moldova Ortodoxă – supusă “euro-românilor” Europei Orto-fobe

“Vândut-aţi oare hoardelor de-afară, la târgul vremii vreo una din moşii?” întreabă îngrozit Sf. Ştefan cel Mare neamul în cântecul lui Victor Socaciu “Ştefan la Daniil Sihastrul”. Dacă pentru dl. Socaciu cea mai dureroasă problema e cea teritorială, atunci “arcaşii” Măriei Sale, care “n-au uitat să dea la semn” au o durere provocată de o rană cu mult mai adâncă a neamului. Dacă eşti om, atunci ştii că cea mai insuportabilă boală e cea sufletească, iar dacă mai eşti şi creştin atunci mai adaugi şi pe cea duhovnicească.

Paradoxal, cei care au supus neamul nostru după Măria Sa, fie că au fost păgâni, atei sau antihrişti, nu au băgat cuţitul în trupul ţării atât de dureros ca “fraţii” noştri “creştini” din Europa. La finele existenţei lui, extraordinarul Imperiu Bizantin a fost cu uşurinţă ras de otomani, neamurile Bizanţului fiind îngrozite de noua fiară care se instaurează în lume; una după alta intrau sub talpa islamului. Şi doar un singur neam, deşi chinuit timp de veacuri, a oprit fiara să intre în Europa. Acel neam se afla pe acel “picior de plai, pe o gură de rai”, cârmuit de un domn “nu mare de statu” – Atletul lui Hristos (cum a spus “marele vicar” făţarnic la Roma) – Ştefan Vodă, iar ocrotit de însuşi Iisus Hristos Dumnezeu şi din rugăciunile Maicii Sale. De altfel nu ştiu cum s-ar explica victoriile a unui pumn de oameni asupra unui Imperiu de temut. Ştefan cel Mare a zis întotdeauna că victoria Măriei Sale asupra păgânului era doar datorită dragostei lui Dumnezeu faţă de acest neam, şi frica strămoşilor noştri de El, iar cele două înfrângeri – răsplată pentru păcate. Neamul acesta a supravieţuit fiindcă a ştiut frica de Dumnezeu, dar şi că L-au iubit. Niciodată nu am supus neamuri, ci ne-am apărat pe cât era de posibil de călăii timpurilor.

De la o vreme încoace, neamul nostru a suferit nişte mutaţii radicale la nivel de conştiinţă, astfel derivând o nouă “subentitate” – euro-românul. El ne vorbeşte de “credinţă”, adevăr, morală, etică, corectitudine, toleranţă, istorie, relaţii cu “fraţii” noştri fie de credinţă, fie de neam, ne spune mereu ce vrea Europa de la noi şi cu ce îi suntem obligaţi. Aceşti “fraţi” ai noştri, euro-românii, sunt un fel de trăducători-intermediari între Moldova şi Europa. Datorită noii rase de români, am fost martori a unei descoperiri, deşi evidente, că noi românii nu suntem ca toată lumea, iar Europa nu ne vrea aşa. S-a dovedit că noi, românii din Moldova, suntem fanatici religioşi, habotnici (nu toţi, dar şi în procentaj redus suntem periculoşi pentru o Europă dezvoltată care pentru orice tumoare are vaccine, mai puţin pentru o tumoare ortodoxă “mai” autentică), ceea ce e inadmisibil. Un om cu aşa infecţie de conştiinţă nu poate păşi în visul omului continentului vechi – “O Europă Unită”.

Antidotul, cică, se află tot la noi. E destul să ne dezicem de istoria glorioasă a sfinţilor domnitori şi a neamului acesta sărac, de memoria martirilor a căror sânge încă mai îmbibă acest pământ ocrotit de Dumnezeu şi de învăţătura lor, de obiceiuri, tradiţii, în final şi prin urmare de însuşi Hristos Dumnezeul Nostru, datorită Cui a luat naştere acest neam, a dăinuit şi continuă să existe, apoi s-o mai scuipăm şi pe Născătoarea de Dumnezeu că nu avem nevoie de rugăciunile ei în faţa tronului Mântuitorului. Simplu. Dar la propriul nostru antidot, ei, “fraţii” noştri, ne întind o mână de ajutor, ne dau nişte catalizatori mai mult ori mai puţin eficienţi… “crezuri” noi, europenizate după omul nou european, fie că-i “crezul” catholic, adventist, baptist, protestant, iehovist etc., care ar trebui să dizolve tumoarea ortodoxă din conştiinţele nostre bolnave.

La 15 august, “biserica” adventistă de ziua a şaptea intenţiona să organizeze un concert cu genericul „Urmează Biblia” în Piaţa Marii Adunări Naţionale, în faţa Catedralei Mitropolitane „Naşterea Domnului”. Nimic ieşit din comun, înafară de câteva nuanţe de care organizatorii la sigur le ştiu:
1. Principala premisă a naşterii acestui neam, a şi fost creştinătatea. Biserica neamului fiind Cea Una Sfântă Sobornicească şi Apostolească a lui Hristos. Ce sens are să-i faci cunoscută unui neam creştin din rădăcini Biblia? Ce are să ne arate o „biserică” apărute de peste noapte cam pe la 1815 în Statele Unite şi care s-a făcut cunoscută în spaţiul românesc pe la 1870? Învaţă puiul găina?
2. În Republica Moldova, conform ultimului sondaj sunt 93% ortodocşi. Cum poţi să-ţi permiţi să calci pe loc sfânt şi să mai faci zarvă ştiind că învăţătura ortodoxă este strictă şi întărită de Sfinţii Părinţi? Poţi oare să mai apelezi la tot felul de legi omeneşti, să te aperi cu aşa-numita „democraţie”? Au nu o să ajungi la Porţile Raiului să-L cerţi pe Domnul că şi Raiul este un loc public în care, conform legilor democratice, ai dreptul să calci oriunde?
3. Creştinii drep-măritori cunosc despre devierea „bibliei” adventiste, despre scuiparea în faţa Maicii Domnului, despre necinstirea Sfintelor Icoane şi a minunilor Domnului de peste an, etc., fapt pentru care o comuniune cu adventiştii este imposibilă, scârboasă, hulitoare şi blasfemiitoare.

4. Creştinii ortodocşi se află în post, cum îşi închipuie ereticii desfăşurarea unui concert lângă un lăcaş în care se petrece Sfânta Liturghie?

5. Piaţa Marii Adunări Naţionale este un simbol de stat, un simbol al neamului nostru românesc, nu putem tolera ca să fie călcat în picioare de tălpi eretice străine mai ales din considerentul că-şi bat joc de credinţa noastră chiar în faţa noastră.

O manifestare a toleranţei ortodocşilor în acest sens ar însemna lepădarea de istorie, strămoşi, neam, rădăcini, Predanie, Sfinţi Părinţi şi de Dumnezeu.

Petrenko, numele adevărat, securist rus din spusele lui Octavian Ghibu

Vorbeam mai sus de euro-români. Unul din cei mai indignaţi de „jugul pravoslavnic”, după cum s-a exprimat dumnealui, este bine-cunoscutul dl. Anatol Petrencu, membru al Acţiunii Mişcarea Europeană, care s-a europenizat de peste noapte la fel ca şi cum s-a născut „biserica” pe care o apără. Se pare că dl. Petrencu nici nu ştie ce e cu noţiunea de pravoslavnic. Astfel nu ştiu cum poate să-şi zică român… rămâne doar cu „euro-…”… vagabond… Noi, românii, datorită faptului că sântem un neam născut din credinţă, putem să distingem cu uşurinţă impostorii de printre noi, dumnealui ne fiind de-al nostru – nu are de unde să ştie. Totodată mai vedem din articolul său, că dumnealui nu are nevoie de minţi lucide în această ţară, nu este nevoie de intelectuali. De ce? Fiindcă ei încurcă la buna desfăşurare a porcăriilor spurcate, păgâne şi eretice, de ordin religios, politic sau economic a persoanelor cu prefixul „euro-”. Adică pentru băştinaşi, loc în orice sferă din ţară nu mai este. Tragem concluzii?

De altfel şi mass-media de la Chişinău a căpătat un limbaj straniu de la o vreme. În situaţia în care vorbeşte despre o majoritate practic absolută, în cazul nostru – creştinii ortodocşi, este de neînţeles felul în care se fac ştirile sau simplele titluri a reportajelor: „Ortodocşii au învins!?” (JurnalTV), „Protest de ortodocşi în Piaţa Marii Adunări Naţionale” (ProTV). Observăm că principalele surse mass-media nu sunt de-ale nostre, nu sunt ortodoxe, şi deci nu poate merge vorba că sunt naţionale, mai exact – anti-româneşti.

„Biserica” adventistă de ziua a şaptea, deşi a hotărât să-şi organizeze sărbătaorea la sediul lor, ca să nu mai tulbure creştinii, peste câteva zile s-au dovedit a fi pisica blândă despre care spune proverbul. Astfel ameninţă ţara cu un dosar la CEDO. Acum observăm pe faţă că nici „creştinii” adventişti nu sunt chiar români, de ajung la o instanţă internaţională. Ei cer toleranţă, dar singuri nu o manifestă. Ştim care va fi sentinţa finală, mai ales că „marele patriot creştin”-„comunist” (că nici comunist nu poate fi numit odată ce se înfruptă din opiumul despre care vorbeau bolşevicii), dar pentru ţara lui Ştefan nu este decât o întărire în faţa ereziei din occident sau SUA. De vom avea credinţă, frică de Dumnezeu, dragoste faţă de ceea ce am moştenit de la strămoşi, fiindcă nu are preţ, Dumnezeu se va milostivi de noi păcătoşii. Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Anunțuri

One response to this post.

  1. Posted by neica nimeni on Decembrie 1, 2009 at 1:14 pm

    Predica in Duminica a 24-a dupa Rusalii. Despre Adevarata biserica
    In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh!
    Am calatorit peste tot in lume si am avut o buna ocazie sa observ Bisericile “Ortodoxe” Oficiale in actiune. Iar ele tin o noua credinta; si anume aceea ca parohia si episcopul pe care-l pomenesc la Liturghie pot avea credinte diferite, se pot raporta diferit la Dumnezeu si in cele ce tin de mantuire. ACESTA ESTE ECUMENISMUL!
    O astfel de ecleziologie da dovada ca nu mai exista nici cea mai mica urma de intelegere asupra faptului ca Biserica Ortodoxa a lui Hristos este Tupul Sau Cel Viu. Daca vrem sa aflam raspunsuri privitoare la mantuire sa mergem la Sfintii Parinti! Si astazi, pentru toate problemele aparute vom merge la ei si-I vom ruga sa ne dea adevaratul raspuns, caci ei au totdeauna raspunsul, ei sunt in adevar. Ei ne vor oferii adevarata intelegere asupra Bisericii lui Hristos.
    Episcopatul este cea mai inalta treapta de slujire in Biserica. Ea, Biserica, este asemeni unui organism Dumnezeiesc-Omenesc, are propria ei structura. Structura ierarhica a Bisericii lui Hristos este stbilita de Dumnezeu, NU DE CATRE OAMENI! In Biserica este nevoie de Inalta Ierarhie –adica de Episcopi- fiindca ei sunt cei ce fac Sfantul si Marele Mir _deci sunt administratorii sfintei Taine a mirungerii-n.tr._ , ei pastreaza sau ridica, atunci cand este cazul, nivelul moral al credinciosilor, ei primesc in Biserica pe cei ce sunt in afara Bisericii si-I intaresc in credinta in Hristos, Fiul lui Dumnezeu.
    Unitatea credintei este cel mai important principiu al vietii bisericesti. Sfantul Grigorie Sinaitul spune ca atunci “cand oamenii vin in Biserica, ei trebuie sa lase afara toate credintele lor anterioare. In Biserica nu poate fi o varietate de opinii si credinte, atat timp cat Taina unitatii bisericii este Taina unitatii Sfintei Treimi.” . Avem nevoie in Biserica de un exemplu al unitatii Sfintei Treimi. Asa cum Dumnezeu este Unul- Dumnezeu Tatal, Dumnezeu Fiul si Dumnezeu Sfanrtul Duh- tot astfel si Biserica este Una! Treimea este indivizibila! Astfel, Sfantul Vasile cel Mare spune: “ Biserica are o singura credinta intru-cat are un singur Dumnezeu.” “ Un singur Trup, un singur Duh, Un Domn, o credinta, un singur botez adevarat, UN SINGUR DUMNEZEU si un Dumnezeu a toate, care este peste toate, prin toti si in noi toti.” (Efeseni 4, 46).
    In biserica, ierarhul superior este EPISCOPUL. El este chemat sa vegheze cu maxima atentie asupra puritatii Ortodoxiei turmei sale. Episcopul este in general gardianul puritatii credintei. Episcopul este ales de Dumnezeu prin alegerea Bisericii sale si prin hirotonie primeste Darurile Sfantului Duh. Prin Episcop, Dumnezeu Tatal distribuie darurile Sfantului Sau Duh rangurilor inferioare ale clerului: preoti, diaconi, etc. Clericilor li se permite sa primeasca aceste Daruri, dar nu li se permite sa le dea altora- fara stirea sau aprobarea Episcopului. Protii NU AU VOIE SA AIBA O ALTA OPINIE IN MATERIE DE CREDINTA DECAT CEA A EPISCOPULUI LOR. Astfel, toate Tainele in Biserica sunt conduse de catre Episcop; de el personal sau prin preotii sai. Iar Episcopul le da voie protilor sais a slujeasca Liturghia, oferindu-le lor ANTIMISE. Fara antimis de la episcopul lor, ei nu pot sa slujeasca!
    Sfantul Ignatie Teoforul , un alt Sfant Parinte al Bisericii, vede Episcopul intr-o astfel de relatie ce Hristos la fel cum este Hristos in relatie cu Tatal Sau. El spune: “ Iisus Hristos este MINTEA -adica Logosul- lui Dumnezeu si mijloceste inaintea Tatalui Sau tot astfel cum Episcopii din toata lumea stau inaintea lui Hristos si mijlocesc Inaintea Lui. Credinciosii sunt uniti cu episcopul lor tot astfel cum Biserica este unita cu Iisus Hristos si tot astfel cum este unit Hristos cu Tatal sau, astfel ca toti sa fie UNA.” (iata adevaratul inteles al versetului atat de indragit de ereticii ecumenisti-n.tr.). In Biserica nu poate fi decat un singur Trup al Episcopilor, intru-cat nu este decat un Dumnezeu. Conform Sfantului Ignatie Teoforul Episcopul este imaginea lui Hristos si este unit cu credinciosii tot astfel cum Hristos este unit cu Biserica.
    Credinta Episcopului este criteriul Ortodoxiei Turmei. (I Cor. 1,10) Toti trebuie sa fie de accord cu credinta Episcopului. Dar uneori, din ce in ce mai des in ultimul timp, episcopul cade intr-o Erezie. Toti credinciosii Bisericii trebuie sa rupa toate relatiile cu episcopul eretic si cu toti preotii si diaconii sai pentru a nu muri impreuna cu ei. (Tit. 3, 10) Ortodocsii n-ar trebui sa se gaseasca in comuniune cu ereticii, ci ar trebui sa evite asocierea cu ei asa cum te feresti de veninul sarpelui, pentru a nu-ti omora sufletul. Cine a spus asta? Sfantul Grigorie Teologul!
    Un episcop care a devenit eretic nu mai este episcop, dar daca credinciosii continua sa-l considere pe el episcope orthodox, daca continua sa vina la slujbele din bisericile cel pomenesc pe el, sa primeasca “darurile” sau binecuvantarile lui, atunci vor cadea cu totii in afara Bisericii. Cine a spus asta? Sfantul Ignatie Teoforul in scrisoarea sa catre cei din Philadelphia.
    ACEASTA ESTE AXIOMA ECLEZIOLOGIEI ORTODOXE!
    In Matei 6: 22 spune ca luminatorul Trupului este ochiul. Luminatorul Bisericii este Episcopul. De aceea luminatorul trebuie sa fie pur, curat, pentru ca Trupul sa se miste drept spre Imparatia cerurilor. Daca ochiul este intunecat si trupul-adica Biserica- nu va putea merge inainte. Rugaciunile crestinilor nu ar trebui sa fie o adunatura de minciuni, fiindca ei se adreseaza lui dumnezeu, Parintele Adevarului. Hristos, fiul lui Dumnezeu nu poate mintii. Cand credinciosii si preotii pomenesc pe un episcop eretic ei nu se adreseaza Tatalui Ceresc, ci se adreseaza lui satan insusi, care este mincinosul si tatal minciunii. Cine a spus asta? Sfantul Grigorie de Nissa, in scrierea sa “Despre rugaciune”.
    Daca Episcopul care este comemorat in Biserica este eretic, dar oamenii nu-l considera astfel, atunci o astfel de rugaciune Il insult ape Hristos Domnul care nu poate fi parte din minciuna. Oricine se impartaseste intr-o biserica unde este pomenit un episcop eretic, chiar daca preotul acelei biserici invata orthodox, o astfel de impartasire nu ramane fara urmari. Acel om va avea parte la Judecat de Apoi cu episcopul eretic, in fundul iadului. Acest lucru l-a spus Sfantul Chiprian al Cartaginei.
    Sfantul Vasile cel Mare compara situatia din biserica –asa cum este ea in vremea noastra- cu o batalie pet imp de noapte. Episcopii eretici in mod voit doresc sa falsifice Credinta, seducandu-I pe cei mai simplii dar sip e cei mai cititi. Sunt multe exemple de acest fel.
    In Romania, preotii din Biserica Oficiala le spun oamenilor: “Episcopii sunt eretici, dar noi suntem buni, suntem ortodocsi. Stati cu noi.” Si astfel tin oamenii intr-o biserica erotica. Si la fel se face si in Patriarhia Moscovei si acum si in fostele biserici ale ROCOR-ului aflate sub Ilarion. Astfel oamenii sunt condititonati de invataturile ereticilor si raman sub puterea lor.Sa va dau un exemplu: luati un vultur si tineti-l un an de zile intr-o colivie. Apoi dechideti-o complet si veti vedea ca el nu va zbura nicaieri; de ce? Findca el a devenit asemeni unei gaini.
    Sunt armate de preoti, care arata ca niste preoti adevarati, se roaga asemeni preotilor, insa pe astfel de oameni Sfantul Vasile cel Mare ii numeste “tradatori ai lui Hristos”. Sfintii Parinti, asemeni Sfantului Vasile, spun ca cel mai important lucru pentru un crestin in astfel de situatii este sa dam ANATHEMA EREZIA. Iar noi, Adevaratul ROCOR, facem asta in Duminica Orotodoxiei. Atunci dam anathemei pe masoni, pe serghianisti- cum sunt cei din Patriarhia Moscovei-, pe ecumenistii din toata lumea. Si apoi sfantul Vasile spune: “RUPETI COMUNIUNEA CU ERETICII SI FUGITI!” Si tot Sfantul Vasile spunea sa rupem comuniunea si cu toti aceia care sunt in comuniune cu episcopii eretici!
    Este imatur si illogic sa te uiti la ce fac altii intr-o asemenea situatie. Sfantul Vasile cel Mare spunea sa te uiti la ce face Inalta ierarhie a unei biserici, nu protii simplii. “Nu incepeti sa priviti la unghile de la picioare ci cautati la capete.”-Sf. Vasile cel Mare. Fara episcop nu exista Biserica! Bisericile oficiale au ales calea spre pierzanie; cu ierarhii lor, cu invataturile lor, cu staretii lor, ei amagesc pe proti si pe oameni. Iar eu am vazut asta!
    Noi stim ca exista decat doua cai: Calea vietii si calea mortii; calea luminii si calea intunericului; Calea Sfintilor Parinti si calea apostatilor, ereticilor si iubitorilor de minciuna. Amintiti-va: nici o icoana, nici o relicva pe care o poseda nu poate sa le ofere harul Sfantului Duh pe care l-au pierdut indulcindu-se cu erezia. Cand se roaga sub episcopii lor eretici, atunci ei aduc bucurie tatalui lor-satana!
    Fie ca Sfintii Parinti sa ne calauzeasca in Imparatia cerurilor! Amin!
    + Mitopolit Antonie Orlov
    Intaistatatorul Adevaratei Biserici Ortodoxe Ruse din Afara Granitelor

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: