Martiriul părintelui Liviu Galaction Munteanu

Părintele Prof. dr. Liviu Galaction Munteanu (1898 – 1961)

sursa: Revista Gând și Slovă Ortodoxe

Născut la 16 mai 1898 în comuna Cristian (Brașov). A studiat în localitatea natală (1904-1909), a urmat apoi liceul „Andrei Șaguna” în Brașov (1909-1917) și Institutul Teologic din Sibiu (1917-1920). Doctor în Teologie la Cernăuți (1923), căsătorit în același an și numit ca profesor pentru Studiile biblice la nou-înființata Academie Teologică din Cluj (1924). Rector al Academiei (1937-1943 și 1946-1948), apoi al Institutului (1948-1952). Hirotonit preot la 17 februarie 1927 de către episcopul Nicolae Ivan. A fost profesorul cu cea mai lungă activitate în cadrul Institutului, participând la nașterea, dar în același timp și la distrugerea acestuia în 1952. Ortodoxia românească din Transilvania, în frunte cu rectorul Munteanu, a fost umilită prin desființarea Institutului teologic, în schimb cel Protestant, pentru maghiari, continua să funcționeze la Cluj. Dar profesorul a fost încă o dată umilit prin transferarea ca simplu preot la o parohie din Bistrița, 1952-1958. Aici, pe baza experienței câștigate, sobrul și eruditul profesor s-a remarcat imediat prin conduita morală, prin puterea cuvântului său de a cuceri și de a apropia de Biserică tot mai mulți credincioși, pe baza unei credințe și a unei cunoașteri de înaltă ținută. Toate acestea erau în contrast cu ideologia regimului.

După „exilul” din Bistrița este readus la Cluj ca vicar administrativ al Episcopiei. La 1 martie 1958, vicarul preot stavrofor Sabin Truția este pensionat și încadrat la biserica „Schimbarea la Față” din Cluj. În locul său este numit la 1 iunie părintele Liviu Munteanu de la parohia Bistrița II și îmbisericit (încadrat) la catedrala episcopală. Decizia este recunoscută de Departamentul Cultelor prin hotărârea nr. 7570/2 iunie 1958. Era o reparație morală pentru munca ce a dat prestigiu și demnitate Ortodoxiei și cinste eparhiei Clujului.

La 20 august 1958, cu ocazia Adunării Protopopilor din eparhie, se discuta prin tre altele, despre prozelitismul sectelor (unele neadmise de stat) contra Ortodoxiei, considerându-se necesară îmbunătățirea muncii de catehizare a credincioșilor. Părintele profesor Ioan Bunea subliniase în referatul său despre iehoviști că sectele sunt „un real pericol atât pentru Biserică, cât și pentru ființa Statului” și că cele mai bune metode de combatere a lor sunt:

– Propovăduirea Evangheliei prin predici, prin vizite canonice;

– Convorbiri particulare cu credincioșii – „cu vreme și fără vreme”;

– Editarea unei foi săptămânale, a unei broșuri mărunte pentru popor (în genul „Renașterii”);

– Viața morală a preotului.

La cererea protopopilor, Adunarea Eparhială condusă de episcopul Teofil însărcinează pe vicarul Munteanu cu întocmirea unei programe analitice orientative pentru catehizarea elevilor și adulților. Programa, redactată împreună cu pr. prof. Ioan Bunea, avea ca model manualele Seminarului Teologic a probate de Stat iar ca suport și autoritate, ordinul Sfântului Sinod către toate episcopiile din anul 1951 și care suna astfel: „vă trimitem aci alăturată, spre a fi pusă în aplicare, cu începere de la 1 ianuarie 1952, Programa analitică cu subiectul catehezelor ciclul I și II aprobată de Sf. Sinod în ședința sa de la 12 Noembrie 1951”. Semnează Justinian patriarh (nr.22606/1951).

Programa fusese prezentată episcopului Teofil și aprobată de Consiliul Eparhial, expediată în toate protopopiatele Clujului la 3 și 4 septembrie 1958. Adulții urmau să fie catehizați după vecernia de duminică și în sărbători, iar copiii sâmbăta după-masă sau duminica înainte de Liturghie, o jumătate de oră săptămânal. Forurile de stat au considerat acest lucru o intenție dușmănoasă a părintelui vicar Munteanu de a reintroduce religia în școală, care însemna „crimă de uneltire împotriva ordinei sociale” și pentru care acesta va fi arestat, judecat și condamnat la 17 ani de temniță grea, iar după recurs, la 8 ani închisoare corecțională și confiscarea totală a averii personale. În fapt, inițiativa programei a aparținut Adunării Eparhiale, el doar redactând textul propus și semnându-l; apoi, fila procesului verbal din 20 august semnată de Adunare, din care rezulta clar nevinovăția sa, a dispărut din registru. Acea programă și semnătură au fost pretextul și prilejul condamnării unei personalități puternice, cu multă influență asupra generațiilor de studenți și (viitori) preoți, care risca să devină un focar de cultură și mistică subversivă pentru autorități, așa cum fusese până în luna iunie a aceluiași an părintele Fl. Mureșan. Suprimarea dascălului devenit prea evident incomod era o necesitate a regimului. La 22 noiembrie acesta a fost destituit prin decizia Departamentului Cultelor nr. 20029/1958 și înlocuit cu pr. dr. Iuliu Goșescu (1959-1961), iar la 6 mai 1959 a fost condamnat (30 mai, după recurs).

Târât la Securitatea din Cluj, în închisorile Gherla și Aiud, a fost supus unui regim de exterminare, lipsit de îngrijiri medicale – suferind de hemiplegie (paralizie pe o parte a corpului) –, supus unor traume psihice – i s-a spus că unul dintre copii s-a sinucis, iar celălalt a fost exmatriculat din facultate – și adus într-o stare avansată de marasm fizic (slă biciune extremă). Va sfârși la Aiud în 8 martie 1961 și va fi aruncat într-o groapă comună [1].

Ilarion V. Felea (1903 – 1961)

Profesor la Academia Teologică din Cluj de Dogmatică și Apologetică (1937- 1938) și la cea din Arad (1938-1948) și rector (1947-1948). Arestat de trei ori: în 1945, 1949, 1958, deținut între 6 ianuarie 1949 – 5 ianuarie 1950 și septembrie 1958 – 18 septembrie 1961, condamnat la 20 ani de muncă silnică „pentru uneltire contra ordinii sociale” și 20 ani temniță grea pentru „activitate intensă contra clasei muncitoare și a mișcării revoluționare”; a fost închis la Caracal, Arad, București, Gherla și la Aiud, unde moare în același an și loc cu părintele Fl. Mureșan și L.G. Munteanu, fiind înmormântat fără cruce și fără a i se cunoaște locul.

Alexandru Filipașcu (1902 – 1952) (*biografia căruia urmează a fi studiată)

Profesor la Institutul din Cluj, la catedra de Istoria Bisericii Române (1942-1952), a fost arestat în 15 august 1952 la Poiana Ilvei (Bistrița-Năsăud) și condamnat la 5 ani de muncă silnică, murind la 20 decembrie 1952 în Valea Neagră, la Canal (jud. Constanța).

Ioan Pașca (1892 – 1950) (*biografia căruia urmează a fi studiată)

Profesor de Morală, Sociologie și Filosofie la Academia clujeană (1924-1946), rector (1943-1946), va fi arestat în august 1946 [2]. Ar fi decedat în închisoare.

Ioan Bunea (1906 – 1990) (*biografia căruia urmează a fi studiată)

A fost lector de limbă greacă la Institutul din Cluj (1948-1952), profesor la Școala de cântăreți și Seminarul teologic din Cluj (1952-1959), condamnat în 1959 alături de L.G. Munteanu pentru întocmirea planului de predare a Religiei (catehizarea copiilor și a adulților) și închis până în 1964 la Gherla și Balta Brăilei. Între 1964-1969 a fost preot paroh la Someșeni și între 1969-1981 la biserica „Schimbarea la Față” din Cluj-Napoca, paralel profesor la Seminar (1972-1981).

Simion Curea (1894 – 1964) (*biografia căruia urmează a fi studiată)

Profesor la Institut între 1940-1945 de Muzică și tipic, a fost arestat la 15 august 1952 împreună cu părintele Fl. Mureșan ca „dușman al poporului” și condamnat la 5 ani detenție. A trecut prin Ghencea, Văcărești, Cluj, și a fost eliberat la Crăciunul anului 1955 în urma amnistierii făcute de Petru Groza. S-a întors la Cluj unde și-a reluat pastorația la biserica „Sf. Nicolae”.

Gheorghe Noveanu (1916 – 1967) (*biografia căruia urmează a fi studiată)

Licențiat în Teologie, Litere și Filosofie, cu examene de doctorat la ambele facultăți fără a avea titlul, este duhovnic la Academia Teologică din Cluj (1947-1948) și bibliotecar. Va fi închis între 1954-1956. Eliberat, va fi preot paroh în Cluj I (1936-1958) și la Bistrița II (1958-1965) [3].

Pavel Șendrea (1909 – 1968) (*biografia căruia urmează a fi studiată)

Duhovnic la Academia Teologică în tre 1945-1947, a fost arestat la 27 februarie și închis la Văcărești în 1952, pe când era șef de serviciu la Centru Eparhial Cluj [4]. Eliberat, va fi preot la biserica „Schimbarea la Față” din Cluj, în tre 1962-1968 [5].

Fabian SEICHE

Extras din Revista Gând și Slovă Ortodoxe N.33

_____________________

[1] A se vedea: Arhivele…, Dosarele IV-6-939; II-10-940; Anuar IV, 1996-1998, al Facultăţii de Teologie, Cluj-Napoca, 2000, studiu semnat de Pr.prof.dr. Alexandru Moraru; Mircea Păcurariu, Dicţionarul Teologilor Români, ediţia a II-a, 2002, p. 321.

[2] Arhivele…, II-3-923.

[3] Idem, Dosar 6/1960, vol.1.

[4] id, III-70-947.

[5] Cf. şi Vasile Manea, op.cit.; Alexandru Moraru, op.cit. şi M. Păcurariu, op.cit.

Anunțuri

2 responses to this post.

  1. am aflat recent de blogul tau … e foarte ok o sa il citesc in continuare …am si eu pentru presedintele nostru de 2 lei o poza http://patratzel.com/neseriosu/2-lei/

    Răspunde

  2. Foarte interesant blogul tau il urmaresc de ceva vreme.
    http://www.brasty.ro/ceasuri

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: