Archive for the ‘Minunile Maicii Domnului’ Category

Vreau Mântuire își schimbă locația!

Demult nu am mai postat vreun articol pe acest blog, însă statisticile arată că se bucură de atenția unui grup de oameni. De aceea am decis să includ acest blog pe site-ul personal unde îmi va fi mult mai ușor să-l gestionez. Un timp oarecare va fi activ, dar nu pe mult timp. Mulțumesc mult cititorilor.

Ne-am mutat aici:

vreausastiu.eu/vreau-mantuire/

O minune prea înfricoșată despre ascultarea de părinți și pentru Sfânta Liturghie

În zilele lui Teodosie cel Mare era în Constantinopol un oarecare Iulian îmbunătățit cu viața care avea un singur fiu cu numele Teofil. Și acel Iulian, în tinerețile lui, a fost foarte bogat; iar la bătrânețe sărăcind desăvârșit și neavând nici cele de nevoie ale trupului, a zis fiului său: „Fiul meu, iată, după cum vezi eu sunt neputincios și așa de sărac încât nu am cu ce să-mi trăiesc viața mea. Deci, te rog eu, să-mi împlinești o dorință a mea, iar tu să te învrednicești de cereasca fericire pentru ascultarea cea către părintele tău”.

Atunci acela i-a răspuns: „Spune-mi părinte, orice poftești și eu te voi asculta la lucrurile cele cuviincioase”. Zisu-i-a lui bătrânul: „Fericitul Avraam avea un fiu din făgăduință pe care ducându-l în munte ca să-l junghie și să-l ardă jertfă, acela nu a fugit, ci încă și lemnele cu bucurie le ducea, cu osârdie urmând tatălui său. Și nu numai aceasta ci și alții mulți au ascultat de părinții lor. Așa să faci și tu acum, fătul meu, preaiubite. Ascultă porunca mea și nădăjduiesc la Dumnezeul cel iubitor de oameni că nu te voi mâhni cu aceasta”. Atunci a zis Teofil: „Au doară voiești și tu ca să mă omori?”. Răspuns-a tatăl său: „Să ferească Dumnezeu, fiule, de o fărădelege ca aceasta. Eu nu mai o voie doresc să-mi faci: să primești ca să te vând ca pe un rob al Citește în continuare

MINUNILE MAIICII DOMNULUI: Icoana Gruzinskaya

Minunile Icoanei Făcătoare de Minuni a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, care se numește Gruzinsca

În Rusia cea mare este ținutul Dvinsca, care se numește astfel de la râul Dvinei, care se apropie de marginea Oceanului de la miazănoapte, pe care merg în Rusia corăbiile din părțile Apusului. Deci, în hotarele stăpânirii Dvinei este un râu care se cheamă Penega și care curge în Dvin, râul cel mare, având pe lângă dânsul multe sate. Lângă râul acela se află un munte mare și foarte înalt, care se cheamă Cerna și se întinde până la ocean spre partea dinspre miazănoapte. El are lungimea ca la cinci sute de stadii și era mai înainte pustiu și nelocuit de oameni.

În anul de la facerea lumii 7111, iar de la nașterea lui Hristos 1603, după oarecare descoperire dumnezeiască, s-a zidit o mănăstire în muntele acela, în numele Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, de un preot oarecare din părțile acelea, cu numele Miron, care mai pe urmă a fost egumen în mânăstirea aceea. Iar întru împărăția binecredinciosului împărat a toată Rusia și a marelui domn Mihail Teodorovici, când șahul Persiei Abbas a prădat pământul iberilor și a aflat acolo veșmântul cel mult tămăduitor al marelui Domn și Mântuitorului nostru Iisus Hristos și l-a luat, atunci perșii au luat de acolo și multe alte lucruri sfinte și icoane cinstite și le-au dus în Persia, nu pentru cinstire – că ei sunt păgâni – , ci ca să le vândă neguțătorilor Rusiei, de vreme ce atunci erau în Persia mulți negustori ruși și perșii îi știau că țin cu evlavie la închinăciunea sfintelor icoane. Citește în continuare

O minune a Maicii Domnului povestită de moş Petrea Chirilă

„Maica Domnului are să le rânduiască pe toate spre slava sfinţiei sale şi a Fiului ei”

Era în anul 1956. Lucram ca şofer la IJECOP Piatra Neamţ, transportând marfă la Cooperativa Borca. Treceam de multe ori pe la Sfânta Mănăstire Bistriţa, unde mai duceam pomelnice de la credincioşi. Acolo era Părintele Ghervasie Coţcaru, la pomelnice, părinte care se mai ocupa şi cu facere de icoane, adică avea legătură cu pictorii şi cu argintarii (cu numele Cotfas) de la Târgu Neamţ.

Odată îmi zice părintele: „Tu nu vrei să faci o icoană cu Maica Domnului la biserica din satul unde locuieşti, adică în Pârăul Pântei? Căci iată un credincios din Cotârgaşi, cu numele Chirileanu, a comandat două icoane pentru biserica din Pârăul Cârjei”. Eu am spus atunci să comande şi pentru mine una la pictorul Vodă, din Piatra Neamţ. Tot mergând la Piatra după marfă mai treceam şi pe la mănăstire la Bistriţa, iar Părintele Ghervasie îmi spune odată: Citește în continuare

Astăzi – Maica Domnului „Znamenie”

Maica Domnului "Znamenie"

Istoria icoanei Maicii Domnului „Známenie” (adică „a semnului”) este strâns legată de istoria Novgorodului, centru cultural şi comercial din nord, unul dintre primele oraşe ale vechii Rusii.

Sensul teologic al numelui icoanei este acela al „semnului” din profeţia lui Isaia: „Pentru aceasta Domnul meu vă va da un semn: Iată, Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu şi vor chema numele lui Emanuel” (Isaia 7, 14). Însă numele ei ne poate trimite şi la un eveniment istoric, consemnat în cronicile Novgorodului. Iată ce spun acestea: Din pricina locului însemnat pe care îl avea în nordul Rusiei, Novgorodul, râvnit de vecini, a intrat în conflict cu aceştia. În 1169, kneazul Andrei Bogoliubski, pornind din Kiev, a ajuns cu armata sa până în faţa zidurilor Novgorodului. Oraşul a fost împresurat, iar cei asediaţi au cerut atunci, cu Citește în continuare

„Acesta este din neamul nostru!”

Sf. Serafim de Sarov

„În anul 1780 Prohor (Părintele fiind frate de mănăstire atunci – n.red.) s-a îmbolnăvit greu, tot trupul i s-a umflat, iar el, răbdând aceste crude suferinţe, zăcea fără murmur în aşternutul patului său aspru, înţelegând parcă de pe acum, prin iluminări lăuntrice primite de la Duhul Sfânt, că suferinţa este o lege de neînlăturat a sfinţeniei.
După aparenţă era hidropică. Suferinţa a durat trei ani, din care jumătate bolnavul i-a petrecut în pat. Cu toate acestea, din gura lui n-a ieşit niciodată vreun cuvânt de cârtire, ci s-a încredinţat pe sine întreg, cu trup şi suflet în mâna Domnului, Căruia se ruga fără încetare, spălând patul său cu lacrimile sale, după exemplul psalmistului, care în mijlocul şi a bolilor se ruga zilnic zicând: Cu lacrimile mele spăl patul meu (PS. 6, 7).[…]
În cele din urmă temându-se pentru însăşi viaţa suferindului, Pahomie (egumenul mănăstirii) i-a propus cu hotărâre să cheme doctorul. Fericitul, Citește în continuare

„În curând, alesul Meu, vei fi cu noi!”

Sf. Serafim de Sarov

Cu un an şi zece luni înainte de moartea sa, Părintele Serafim s-a mai învrednicit, încă o dată, de cereasca cercetare a Maicii Domnului. Era în ziua de Buna Vestire, 1831. Cu două zile mai înainte a înştiinţat-o despre aceasta şi pe o călugăriţă cu viaţă îmbunătăţită din Mânăstirea Diveevsk, anume Epraxia, în mult ostenitoarea lor viaţă călugărească. Plăcutul lui Dumnezeu a pregătit-o sufleteşte pe această călugăriţă de mai înainte, pentru ca ea întru nimic să nu se teamă. Iar când s-a apropiat momentul hotărâtor, bătrânul s-a aşezat în genunchi cu mâinile ridicate spre cer. S-a făcut mai întâi un zgomot ca de vânt puternic, apoi s-a auzit murmurul unei minunate cântări bisericeşti. Citește în continuare