Tăcerea – al treilea tip de ateism (Partea III)

Răspunsul nu a fost părintesc, iubitor, ca față de eretici, ci pedepsitor și răzbunător.

A cerut printr-o scrisoare adresată arhiepiscopului Atenelor și a toată Elada, kir Ieronim, să se ia măsuri urgente de către Întrunirea Ierarhiei din octombrie împotriva celor care au alcătuit „Mărturisirea de Credință”. Actul patriarhal a funcționat ca un bumerang. S-a întors împotriva celui ce l-a trimis, nu doar pentru că un ierarh curajos a demonstrat că patriarhul a deformat și falsificat textul „Mărturisirii…”, ci și pentru că actul patriarhal s-a transformat într-un pașaport, o punte, pentru a trece – în sfârșit, spre dezbaterile Ierarhiei tema ecumenismului și a dialogului teologic cu papa. Și, în plus, Ierarhia esențialmente a rămas surdă și nu a răspuns la cererea patriarhului de a lua măsuri împotriva noastră.

Din nefericire, amenințările continuă în alt mod. Unii arhierei au preluat ștafeta, arhierei care, se pare, cedează ușor la propuneri și constrângeri. Doi dintre ei aplică un plan de terorizare a preoților lor, pentru a nu îndrăzni să purceadă la Rezistența ortodoxă împotriva ecumenismului. În același timp, defăimează și clevetesc pe cel ce scrie rândurile de față cu nerozii și fabulații, creații ale imaginației lor sau ale informatorilor cu care se aseamănă. La siaxele preoțești pe care le-a organizat unul din ei, imediat după întrunirea Ierarhiei în octombrie, iar celălalt în ianuarie (2010), s-au întors cu mânie împotriva „Mărturisirii…” și au depreciat-o. Al doilea a interzis clericilor, sub amenințarea izgonirii lor din mitropolie, să facă orice discuție fie pro, fie contra ecumenismului și a papei. Și nu doar că nu a luat măsuri, dar se mândrește și-l laudă pe egumenul unei istorice sfinte mănăstiri din eparhia lui, care revigorând metode papale

Tăcerea – al treilea tip de ateism (Partea II)

Se schimbă imaginea. Amenințări și calomnii.

Aceasta s-a întâmplat în prima fază prin alcătuirea și punerea în circulație a cunoscutei de acum „Mărturisiri de Credință împotriva ecumenismului”, care s-a bucurat de o primire pozitivă. Au semnat-o destui episcopi, sute de clerici și monahi și mii din popor, de toate vârstele și de toate categoriile sociale și profesiile. Susținerea propagandistică referitoare la o mică grupare de zeloți izolați se prăbușește. Episcopi renumiți printr-o înaltă teologie și chiar altă pregătire și printr-o morală ireproșabilă se află în fruntea catalogului semnatarilor. Respectabilii Egumeni aghioriți și ai mănăstirilor din afara Sfântului Munte, stareți merituoși, ieromonahi și monahi, clerici și monahi curajoși și viteji și mii din credinciosul popor ortodox. Tot ce are mai ales Biserica s-a ridicat pe

Tăcerea – al treilea tip de ateism (Partea I)

Filocatolicii nu se neliniștesc. Planul se aplică.

Toți aceia care au planificat și a plică subjugarea ortodocșilor față de papa aveau până acum toate motivele să fie mulțumiți, pentru că vedeau că, înciuda existenței anumitor reacții, planul înainta și sperau că la o nouă Ferrara-Florența vor reuși acceptarea și semnarea unui nou „horos” (hotărâre) unionist, a unei noi uniații.

Comparativ cu vechiul sinod de la Ferrara-Florența (1438-1439), acum condițiile sunt mai prielnice. Multă lume necatehizată și neinformată în temele cre dinței a fost narcotizată de agapologhia [„iubirismul”, teologia fățarnică a „iubirii” – n.n.] ipocrită și mincinoasă, care se potrivește spiritului globalizării și ștergerii diferențelor și particularităților. În biserici, predicile te sufocă prin analize sociale și exaltări patriotice sau cu pietisme superficiale și ipocrite. Rar se dezvoltă temele credinței cu referire la erezii și la eretici, în mod deosebit la erezia papismului și la pan erezia ecumenismului. Prin urmare, nu există teama dezaprobării și reacției poporului la cele uneltite, cum s-a întâmplat la vechea Ferrara-Florența, pentru că acum poporul ignoră cele ale credinței și a fost supus unei spălări a creierului sub falsul iubirism newage-ist

Minunea înfricoşătoare şi nemaiauzită a Sfîntului Spiridon al Trimitundei (ruşinarea „catolicilor”)

Sfîntului Ierarh Spiridon al Trimitundei, ruşinătorul „catolicilor”

Astăzi, 25 decembrie după calendarul apusean (12 decembrie a calendarului ortodox), Biserica Ortodoxă îl prăznuieşte pe cinstitul Ierarh Spiridon al Trimitundei, marele făcător de minuni.

„Sărbătoare luminată, praznic cu totul sfinţit ne stă înainte; veniţi, credincioşilor, să ne bucurăm de el! Că pe toţi ne cheamă la el ospătătorul duhovnicesc, Spiridon; a lui este masa dumnezeiască, minunile cele strălucite şi faptele cele nemuritoare. Să urmăm blîndeţii lui, nerăutăţii, bunătăţii, iubirii de oameni şi marii lui înţelepciuni, cu care printre arhierei a strălucit ca o lumină” (Stihovna 1, Vecernia Mare)
“Cine va numara minunile tale, Ierarhe Spiridoane, de Dumnezeu înţelepţite?“

Epoca lui Antihrist (Partea a III-a): Cea de-a treia perioadă

Partea a II-a

Cea de-a treia perioadă şi faptele de pe urmă ale lui Antihrist vor începe prin luarea în propriile sale mâini a întregii puteri mondiale. O stare de devastare covârşitoare a neamurilor pământului, din pricina unui mare război mondial, îl va ajuta în mare măsură la împlinirea acestui lucru. Cei mai mulţi vor vedea guvernarea mondială sub Antihrist drept singura cale cu putinţă pentru a ocoli noi războaie şi pentru a aduce omenirii o epocă paşnică şi înfloritoare.

Cuvântul lui Dumnezeu zugrăveşte în chipul următor venirea lui Antihrist la puterea lumii: pe faţa pământului, zdruncinată şi pustiită de război „se vor ridica zece regi” (Daniil 7, 24). Şapte dintre ei vor fi de un cuget cu Antihrist şi îi vor supune lui toată puterea şi autoritatea. Ceilalţi trei cârmuitori vor încerca să-şi păstreze independenţa, însă Antihrist îi va înfrânge prin puterea armelor (Daniil 7. 8,20,24). După biruinţa lui Antihrist asupra celor trei regi, înlăturând singura piedică din calea către stăpânirea deplină, cartea Apocalipsei îl zugrăveş te sub chipul unei fiare roşii, având „zece coarne” (adică cele zece regate supuse lui) „şi şapte capete” (adică cei şapte cârmuitori care s-au supus lui de bună voie şi acţionează în calitate de reprezentanţi plenipotenţiari ai lui în stăpânirile în care se află) – cf. Apocalipsa 13, 1şi tâlcuirile din acest stih ale Sfinţilor Irineu al Lyonului şi Chiril al Ierusalimului.

Obiectivul Patriarhului, acelaşi cu al masoneriei: „Unitatea spirituală a lumii”

Patriarhul Daniel al BORo

În anul 1998, între 20-22 iulie a avut loc, la Durău – în vestitul centru ecumenist înfiinţat de actualul PreaFericit Daniel – Simpozionul Iudeo-Creştin „spiritualitatea psalmilor şi morala socială a profeţilor”. La Simpozion au participat rabini de mare rang şi preoţi profesori universitari ortodocşi. Evenimentul a fost prezentat pe larg, cu luările de cuvânt ale participanţilor, în paginile revistei Teologie şi Viaţă, nr. 5-12, mai-decembrie 1998, publicaţie a

Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, condusă pe atunci de ÎPS Daniel, actualul patriarh. Simpozionul, aşadar, reprezintă punctul de vedere asumat de autoritatea arhierească a (pe atunci) ÎPS Daniel.

Pe scurt, înterpretarea profeţilor Vechiului Testament a fost făcută în cheie socială, chiar socialistă. Profeţii sunt prezentaţi de preoţii profesori şi rabinii participanţi drept propovăduitori ai „dreptăţii sociale”, ai „eticii sociale” şi ca apărători ai demnităţii umane. Adică, propovăduitori ai unei ordini ideologice omeneşti utopice, în care „dreptatea şi pacea” stăpânesc. O orânduire socială perfectă, lucru pe care Dumnezeu niciodată nu l-a făgăduit omenirii. Nimic mai departe de mesajul proorocilor, care au anunţat venirea Mântuitorului şi distrugerea acestei lumi aşa cum este ea acum. Profeţii au propovăduit Împărăţia lui Dumnezeu, care nu este din această lume. Noii teologi afirmă însă că proorocii propovăduiesc o împărăţie lumească.

Epoca lui Antihrist (Partea a II-a)

Partea I-a

În vremea acestei perioade făţărnicia lui Antihrist va merge atât de departe încât nu numai ca va dovedi toleranţă faţă de creştinism, ci chiar se va arăta preocupat de a-l ocroti. Întru cele din afară se va sili să-L imite pe Hristos. Nefiind călăuziţi de înţelegerea duhovnicească a Bisericii, ci, mai curând de înţelepciunea lumească, marea majoritate a creştinilor nu vor rezista pâna la capăt acestei înşelări şi-l vor socoti pe Antihrist ca fiind Hristos la a doua Sa venire.

Monahii Mănăstirii Solovăţ au transmis un răspuns pe care Stareţul Zosima l-a dat fiului său duhovnicesc, care l-a întrebat cum să-l recunoască pe Antihrist când va veni. Sfântul călugăr i-a dat acest răspuns precis: „Când vei auzi că Hristos a venit sau S-a ivit pe pământ atunci să ştii că acela e Antihristul”. Iar acest răspuns este şi mai exact: „Omenirea nu-l va recunoaşte pe Antihrist; îl va socoti ca fiind Hristos, îl va proclama drept Hristos…