Posts Tagged ‘măn. Petru Vodă’

Arhim. Iustin PÂRVU: Nu primiţi acest vaccin!

– Părinte, cum sfătuiţi poporul să procedeze cu privire la aceste vaccinuri criminale care se vor impune cu forţa, asupra copiilor noştri şi asupra mamelor însărcinate, şi poate pe viitor asupra tuturor?

– Dragii mei, e greu să dai un răspuns unui popor întreg, pentru că nu avem decât soluţii dureroase, pentru că aceasta este realitatea în care trăim, foarte, foarte dureroasă. Am spus de la începutul anului că trebuie să ne pregătim pentru mucenicie şi mai mult de atât nici nu aş mai fi avut de grăit, dar oamenii sunt neputincioşi cu duhul şi cu mintea ca să înţeleagă. Nu e uşor să trăieşti în ziua de azi. Dar dacă Domnul aşa a binevoit ca noi să suferim aceste vremuri, apoi trebuie să ne supunem şi să primim cu bucurie toate cele ce vin asupra noastră, ca din mâna lui Dumnezeu, şi nu a vrăjmaşului. E mai greu acum, pentru că ne-am învăţat cu comoditatea, cu televizorul şi cu toate mofturile şi libertăţile; ei bine, dragii mei, abia acum se vede efectul dăunător al acestor libertăţi – ne-au slăbit puterile sufletului. Mintea este Citește în continuare

Anunțuri

Pericolul scurtării slujbelor bisericeşti

Ierom. Spiridon ROŞU

Sf. Ioan de Kronştadt

Cultul divin al Bisericii Ortodoxe cuprinde în sine întreaga spiritualitate, toată dogmatica şi întreaga iconomie a mântuirii expuse într-o mare bogăţie de rugăciuni şi lecturi oferite credincioşilor angajaţi pe calea mântuirii. Trebuie remarcat că în timp ce Sfânta Scriptură este interpretabilă şi că există riscuri, în ceea ce priveşte valorificarea adevăratului ei conţinut, învăţătura Bisericii este clară, definitivă şi neinterpretabilă, aşa încât ea trebuie cunoscută şi acceptată în totalitate de către orice credincios care doreşte mântuirea. În acest sens cea mai completă şi mai accesibilă expunere a învăţăturii Bisericii o găsim în sfintele slujbe ortodoxe.
Sfântul Ioan de Kronştadt îşi exprima admiraţia faţă de frumuseţea slujbelor spunând: „Cultul divin este vieţuire în rai, împreună şedere cu Dumnezeu şi cu sfinţii, mulţumire şi doxologie aduse Domnului cu buze nevrednice şi început al doxologiei veşnice cu Citește în continuare

Scrisoarea de plecare a Pr. Gh. Calciu Dumitreasa

Prea Cuvioase Părinte Stareţ Iustin, Prea Cuvioşi Părinţi Ieromonahi, Ierodiaconi, Monahi şi fraţi ai obştii Sfintei Mănăstiri a Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil,

Vine o vreme când oamenii trebuie să se oprească din goana lor şi să se gândească măcar o clipă la drumul pe care l-au făcut şi la ceea ce a mai rămas de împlinit. După toate aparenţele, Dumnezeu a hotărât să pună capăt zilelor mele pământeşti şi să mă cheme la El, să-mi ceară socoteală pentru toate faptele pe care le-am făcut în viaţa aceasta, bune sau rele.

Sunt speriat, că multe sunt păcatele mele, dar nu sunt deznădăjduit. Înaintea lui Dumnezeu nu se ascunde nici lacrima, nici din lacrimă o fărâmă… Şi El ia în seamă nu numai faptele noastre, ci şi strădaniile noastre. Şi cred cu tărie în cuvintele Mântuitorului „milă voiesc, iar nu jertfă”. Fără mila lui Dumnezeu, cine se poate mântui?!… Citește în continuare

Vremuri de prigoană (Partea II): „Piteşti după Piteşti”(1)

A.Isidor

(Partea I) Experimentul Piteşti a încetat de mult, însă efectele lui nu. Şi în ziua de astăzi unda de şoc a maleficului experiment se face simţită, în modul de gândire, în manifestările oamenilor, în viaţa de zi cu zi. Peste toate acestea lucrează intens maşina de propagandă, ideologizare, manipulare şi dezinformare (2) – presa cea de toate zilele – a comunismului perfect, intitulat democraţie, cel de origine americană, care l-a înlocuit pe cel perimat, sovietic. Aşa se face că în multe situaţii, în cazul în care opiniile, convingerile, exprimate clar, verbal, şi cu atât mai mult în scris, diferă de poziţia oficială, de gândirea corectă (politic, economic, cultural şi, iată, mai nou şi religios) te trezeşti întrebat, mai direct sau mai voalat: „mai exişti”, „nu te-au închis ăştia” (ce? pe cine? publicaţia, site-ul, blogul sau persoana?), „îţi dai seama ce ai făcut” (chiar aşa, ce?) şi alte variaţiuni pe aceeaşi temă. Citește în continuare

„Români ori catolici?” sau „Sectarii Ortodocşi”

„Suntem ca atare, ortodocşi pentru că suntem Români, şi suntem Români pentru că suntem ortodocşi. Să devenim catolici? Ca să devenim catolici ar trebui să ne transformăm astfel sufleteşte, încât să putem realiza Catolicismul. Transformarea aceasta înseamnă însă: renunţarea la istoria noastră şi la structura noastră spirituală. Cu alte cuvinte: la România. Aici nu există o a treia poziţie: sau rămâi Român – şi atunci catolicismul tău nu e o realitate; sau devii catolic – şi atunci nu mai eşti Român”. (Nae Ionescu)

Înainte de Habzburgi

Turcii au ocupat Transilvania în cea de-a doua jumătate a secolului XVI. În această perioadă românii din Transilvania trebuiau să plătească dări sultanului şi cu aceasta musulmanii se mulţumeau. În ceea ce priveşte, religia erau lăsaţi să-şi practice credinţa având în Ardeal chiar şi episcopi ortodocşi cum era şi episcopul Efrem de Oradea. Locuitorii acestor ţinuturi aveau Citește în continuare

NOI VREMURI DE PRIGOANĂ (Partea I)

A.Isidor

Ortodoxia & EcumenismulPrigoanele nu au lipsit nici într-o vreme, istoria Bisericii fiind plină de exemple şi calendarul de sfinţi mucenici. Prigonitorii s-au aflat şi se află, în orice vreme, în afara Bisericii şi înlăuntrul ei, aceştia din urmă fiind cei pe care Mântuitorul îi numeşte „lupi îmbrăcaţi în piei de oaie”. Şi cei mai cumpliţi luptători împotriva lui Hristos şi prigonitori ai dreptei credinţe au fost ereticii. „Mântuieşte Doamne […] pe cei prigoniţi pentru Tine şi pentru dreapta credinţă de limbile cele fără de Dumnezeu şi de cumpliţii eretici, pentru că sunt robi ai Tăi”, glăsuieşte rugăciunea pentru cei necăjiţi, lipsiţi şi prigoniţi pentru dreapta credinţă (Carte de rugăciuni, Ed. Agapis, 2004, pag. 38).

Prigonit a fost Sfântul Ioan Gură de Aur, de Citește în continuare

Maica Domnului la Mănăstirea Petru Vodă

Mănăstirea SecuMănăstirea SecuAcesta rememorează întâmplările petrecute în cele vremuri, când fiind frate la Mănăstirea Secu, după peste 4 ani de călugărie, a fost nevoit să se întoarcă în lumea pe care o părăsise pentru amăn. Secu urma Domnului. Băiat sărac, rămas fără părinţi şi fără o meserie, nu avea prea multe perspective, însă „Maica Domnului a vegheat asupra mea, din copilărie, şi la bine, dar mai ales la greu”, se destăinuie părintele Flavian.

„Maica Domului era îmbrăcată într-o haină albastră şi avea un zâmbet nepământean”

Prima întâlnire a copilului Pop cu Preasfânta Fecioară Născătoare de Dumnezeu s-a produs la vârsta de trei ani, într-o noapte, pe când mama sa era în durerile facerii. „Maica Domnului a apărut într-o lumină mare, Citește în continuare