Posts Tagged ‘Minunile Maicii Domnului’

O minune a Maicii Domnului povestită de moş Petrea Chirilă

„Maica Domnului are să le rânduiască pe toate spre slava sfinţiei sale şi a Fiului ei”

Era în anul 1956. Lucram ca şofer la IJECOP Piatra Neamţ, transportând marfă la Cooperativa Borca. Treceam de multe ori pe la Sfânta Mănăstire Bistriţa, unde mai duceam pomelnice de la credincioşi. Acolo era Părintele Ghervasie Coţcaru, la pomelnice, părinte care se mai ocupa şi cu facere de icoane, adică avea legătură cu pictorii şi cu argintarii (cu numele Cotfas) de la Târgu Neamţ.

Odată îmi zice părintele: „Tu nu vrei să faci o icoană cu Maica Domnului la biserica din satul unde locuieşti, adică în Pârăul Pântei? Căci iată un credincios din Cotârgaşi, cu numele Chirileanu, a comandat două icoane pentru biserica din Pârăul Cârjei”. Eu am spus atunci să comande şi pentru mine una la pictorul Vodă, din Piatra Neamţ. Tot mergând la Piatra după marfă mai treceam şi pe la mănăstire la Bistriţa, iar Părintele Ghervasie îmi spune odată: Citește în continuare

Anunțuri

Astăzi – Maica Domnului „Znamenie”

Maica Domnului "Znamenie"

Istoria icoanei Maicii Domnului „Známenie” (adică „a semnului”) este strâns legată de istoria Novgorodului, centru cultural şi comercial din nord, unul dintre primele oraşe ale vechii Rusii.

Sensul teologic al numelui icoanei este acela al „semnului” din profeţia lui Isaia: „Pentru aceasta Domnul meu vă va da un semn: Iată, Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu şi vor chema numele lui Emanuel” (Isaia 7, 14). Însă numele ei ne poate trimite şi la un eveniment istoric, consemnat în cronicile Novgorodului. Iată ce spun acestea: Din pricina locului însemnat pe care îl avea în nordul Rusiei, Novgorodul, râvnit de vecini, a intrat în conflict cu aceştia. În 1169, kneazul Andrei Bogoliubski, pornind din Kiev, a ajuns cu armata sa până în faţa zidurilor Novgorodului. Oraşul a fost împresurat, iar cei asediaţi au cerut atunci, cu Citește în continuare

„Acesta este din neamul nostru!”

Sf. Serafim de Sarov

„În anul 1780 Prohor (Părintele fiind frate de mănăstire atunci – n.red.) s-a îmbolnăvit greu, tot trupul i s-a umflat, iar el, răbdând aceste crude suferinţe, zăcea fără murmur în aşternutul patului său aspru, înţelegând parcă de pe acum, prin iluminări lăuntrice primite de la Duhul Sfânt, că suferinţa este o lege de neînlăturat a sfinţeniei.
După aparenţă era hidropică. Suferinţa a durat trei ani, din care jumătate bolnavul i-a petrecut în pat. Cu toate acestea, din gura lui n-a ieşit niciodată vreun cuvânt de cârtire, ci s-a încredinţat pe sine întreg, cu trup şi suflet în mâna Domnului, Căruia se ruga fără încetare, spălând patul său cu lacrimile sale, după exemplul psalmistului, care în mijlocul şi a bolilor se ruga zilnic zicând: Cu lacrimile mele spăl patul meu (PS. 6, 7).[…]
În cele din urmă temându-se pentru însăşi viaţa suferindului, Pahomie (egumenul mănăstirii) i-a propus cu hotărâre să cheme doctorul. Fericitul, Citește în continuare

Cinstirea Maicii Domnului – Axion Estin

Icoana "Axion Estin", din Athos

În timp ce părinţii cu care am călătorit merg să facă cumpărături merg să vizitez şi să mă închin în Mănăstirea Protaton, Catedrala oraşului Careia. Este o biserică impunătoare, de tip bazilical, construită în secolul al XIII lea, de către împăratul bizantin Andronic Paleologul. Aceasta are o frumoasă frescă, pictată de Manuil Panselion, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”. În naosul bisericii se află 20 de strane, unde stau reprezentanţii celor 20 de mănăstiri athonite, când se întâlnesc în Careia la sinopdicon. Deasupra fiecărei strane se află o icoană cu hramul mănăstirii respective.

Părintele ghid ne invită pe cei peste 30 de pelerini să ne rugăm la cea mai vestită icoană din Sfântul Munte, Icoana făcătoare de minuni „Axion Estin”, care se află pe tronul arhieresc din faţa Sfintei Mese. Este o icoană cu totul minunată, îmbrăcată în aur şi argint, cu înălţimea de un metru, şi lăţimea de 0,6 m. În faţa acestei Sfinte Icoane, Sfântul Arhanghel Mihail a cântat preafrumoasa cântare îngerească Cuvine-se cu adevărat, Citește în continuare

Numele cel prea cinstit al pururea Fecioarei Maria pierde şi goneşte pe draci

Într-un oraş al Coloniei, bun cu numele, era un preot care se numea Petru, om desfrânat şi cu rău nărav, care pentru faptele lui necinstite şi urâte a fost spânzurat afară de casa lui. Şi o ţiitoare a lui, Aglaida cu numele, s-a înfricoşat şi îngrozit atâta când l-au spânzurat, încât a lăsat lumea şi ducându-se într-o mănăstire s-a făcut călugăriţă.

Deci, după vreo câteva zile, stând ea la fereastra chiliei, a văzut afară, într-un izvor, că stă un drac cu chip de tânăr, care a sărit la fereastră ca să o răpească. Iar ea îngrozită, a căzut înapoi şi, lovindu-se cu capul de pământ, în grabă s-au adunat surorile şi au ridicat-o ca pe o moartă şi au pus-o în pat. Apoi, după o vreme, vindecându-se puţin, a venit iar dracul şi i-a zis: „Aglaido, prea iubita mea, ce ţi-am făcut de te-ai lepădat de mine? Citește în continuare

Astăzi o cunoaştem pe „Marea Panaghie” şi pe „Despietrirea inimilor învrăjbite”

Întrucât astăzi Biserica Ortodoxă a Moldovei împreună cu BORu ne aduc aminte despre aceste două icoane a Maicii Domnului, vă prezentăm şi noi o scurtă povestire despre ele.

„Marea Panaghie”

„Marea Panaghie” din Iaroslav apartine unui tip iconografic foarte răspândit în Rusia. Acolo, o astfel de icoană este numită „Znamenie” (adică „a semnului”), iar in Grecia „Platytera” (adică „cea mai inalta decat cerurile”). Istoria icoanei Maicii Domnului „Znamenie” este strâns legată de istoria Novgorodului, centru cultural şi comercial din nord, unul dintre primele oraşe ale vechii Rusii.

Sensul teologic al numelui icoanei este acela al „semnului” din profetia lui Isaia: „Pentru aceasta Domnul meu vă va da un semn: Iată, Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu şi vor chema numele lui Emanuel” (Isaia 7, 14). Însă numele ei ne poate trimite şi la un eveniment istoric, consemnat în cronicile Novgorodului. Iată ce spun acestea:
„Din pricina locului însemnat pe care îl avea in nordul Rusiei, Novgorodul, râvnit de vecini, a intrat în conflict cu aceştia. În 1169, prinţul Andrei Bogoliubsky, pornind din Kiev, a ajuns cu armata sa până în faţa zidurilor Novgorodului. Oraşul a fost împresurat, iar cei asediaţi au cerut atunci, cu rugăciuni fierbinţi, milostivirea Maicii Domnului. În acest timp, arhiereul locului, Sfântul Ioan din Novgorod (+1186), aşezase preţiosul chip al Preasfintei pe zidurile cetăţii pentru a-i izbăvi de duşmani. Răspunsul acestora din urmă fu o ploaie de săgeţi. Una dintre ele atinsese şi icoana. Mai departe ni se spune că Citește în continuare

Despre Sf. Ioan Cucuzel (şi minunea Maicii Domnului)

Sf Ioan Cucuzel (apr. 1280-1360)

În marea şi întâia cetate a lui Justinian, numită Dirahion, era un tânăr orfan de tată şi pe care mama lui, ca o femeie dreptcredincioasă şi iubitoare de Dumnezeu ce era, l-a dat să înveţe Sfintele Cărţi. Şi era el foarte deştept cu mintea, iar mai ales fiind un bun cântăreţ toţi îl lăudau, zicându-i „Cucuzel” (cel cu glas îngeresc).

În vremea aceea, după cum a fost obişnuinţă pe la curţile împărăteşti, totdeauna ca să caute pe cei mai frumos grăitori şi cu glas frumos, aflând şi pe Cucuzel, l-au trimis să înveţe ştiinţa cea muzicească (adică Psaltichia) până ce se va face desăvârşit întru dânsa. Deci el, ca unul ce era din fire isteţ la minte şi înţelept, în puţină vreme a învăţat toată ştiinţa, pentru care lucru împăratul, iubindu-l foarte mult, voia să-l însoare şi să-i dea bogate daruri. După o vreme însă, văzând el că toţi boierii îl respectau, ca şi împăratul, care îi arăta o deosebită dragoste pentru cântarea lui cea cu Citește în continuare