Posts Tagged ‘Moldova’

Martiriul părintelui Florea Mureșan

Părintele Florea Mureșan (1907 – 1961)

S-a născut la 8 iulie 1907 în satul Ciubanca, județul Someș (azi Cluj) din părinți țărani. Școala primară a făcut-o în sat (1913-1919), iar liceul la Dej (1919-1926). În anii 1926-1930 a urmat studiile la Academia Teologică Ortodoxă din Cluj și la Facultatea de Litere și Filosofie. Din noiembrie 1930 până în iulie 1931 a urmat studii în Franța, la Universitatea din Strasbourg, ca bursier al Patriarhiei; catehet la școlile primare din Cluj, septembrie 1931 – iunie 1932. Căsătorit în 4 iulie în Ocna Sibiului cu Eugenia Adam, hirotonit diacon la 7 iulie și preot la 9 iulie 1932. Preot la Râșca de Sus (protopopiatul Huedin), 1 august 1932 – 1 ianuarie 1934; preot la Catedrala din Cluj, 1 ianuarie 1934 – 31 octombrie 1938 (și în continuare, între septembrie 1939 – 30 iunie 1946). În 1935 se înscrie la Facultatea de Teologie din Cernăuți, absolvită în 4 aprilie 1938 cu teza Obligațiunea morală. Între 1 noiembrie 1938 – 31 iulie 1939 a studiat la Universitatea din Berlin ca bursier al Fundației „Humboldt”, unde își pregătește teza de doctorat despre Responsabilitatea morală. Din 1 septembrie 1939 până la 30 iunie 1946 este profesor suplinitor la Academia Teologică din Cluj, secția Practică, alături de Prot. Simion Curea (profesor de muzică și tipic între 1940-1945) sau Pavel Șendrea (duhovnic între 1945-1947) și numit în același an în care murea preotul prof. Andrei Buzdug, autor a patru volume de predici.

Va rămâne în Cluj și după Dictatul de la Viena (31 august 1940). Abia în 1945 și-a putut relua legăturile cu Facultatea de Teologie din Cernăuți, acum fiind doctorand (1945-1948) cu teza Cazania lui Varlaam și promovat doctor în Teologie la București, noiembrie 1948. În martie 1946 i se acordă parohia Cluj I și conducerea Protopopiatului Cluj (protopop: 1946-1949). În același an devine profesor titular la Academia Teologică din Cluj (1946-1952) și apoi preot la biserica „din Deal” (1948-1952). A colaborat la gazete și reviste din Cluj și Sibiu, a publicat mai multe broșuri și cărți, dovedindu-se un bun povestitor (predicator), catehet și istoric. În locuința sa activa cenaclul literar condus de medicul Victor Papilian, în tinerețe fost ateu militant și apoi devenind un creștin convins. Valeriu Anania, participant la acest cenaclu, îl prezintă pe părintele Florea Mureșan ca „om așezat Citește în continuare

IERUSALIM: Act de VANDALISM, BARBARISM, INTOLERANŢĂ şi INSTIGARE LA URĂ RELIGIOASĂ

În timp ce în toată lumea cotropită de iudei (mai puţin Moldova) se înalţă în centrele oraşelor, cu ocazia sărbătorii „luminilor” Hanuka, cele 8 braţe ale sfeşnicului iudaic, în Ierusalim circumcişii şi-au arătat, pentru a cîta oară, toleranţa faţă de ortodocşi şi Ortodoxie. Astfel, în noaptea dintre 10 şi 11 decembrie a fost pângărită Biserica „Sfânta Treime” ce ţine de Misiunea Duhovnicească Rusă a Patriarhiei Moscovei. Pe pereţii Bisericii din partea altarului şi a pridvorului o persoană neidentficată a scris în limba idiş următoarele cuvinte: „Moarte” şi „Moarte creştinilor”. Citește în continuare

TALMUD JMMANUEL: Hristos e antihrist…

(extras din una din cărţile sfinte ale iudeilor toleranţi)

Talmudul tolerant

Israel către jidovi şi jidoviţi: Capitala Moldovei NU este sinagogă!

La 13 decembrie 2009, în ziua prăznuirii Sfântului Apostol Andrei – creştinatorului pământurilor noastre, peste 200 de enoriaşi ai bisericii Sf. Cuvioasă Parascheva şi a altor sfinte lăcaşe din capitală, au mers în centrul Chişinăului, în Scuarul Europei pentru a înălţa o Cruce în locul menorahului pus acolo vineri de către iudei.

În prezenţa unor înalţi demnitari moldoveni şi a câtorva diplomaţi străini, obiectul a fost instalat la picioarele drapelului Uniunii Europene, pentru opt zile, cu ocazia sărbătoririi de către confesiunea iudaică a aşa-zisei „Hanuca”. De altfel, autorizarea de către primărie a acestei acţiuni cu caracter religios, evident sfidătoare la adresa majorităţii creştineşti a Republicii Moldova, este cel puţin provocatoare.

În acelaşi timp, e de menţionat faptul că astăzi nu a avut loc un miting antisemit, cum s-au grăbit deja să eticheteze înălţarea Sf. Cruci în centrul capitalei unei ţări ortodoxe mass-media liberală, ci un act de mărturisire de către creştini a credinţei lor şi a dreptului lor primar în viaţa statului al cărui element constituant primordial sunt.

După ce a fost scos de la locul de cinste, menorahul a fost transportat la monumenul Sfântului Ştefan cel Mare, unde a fost demontat şi pus la picioarele soclului.

Poarta Europei Creştine – Moldova Ortodoxă – supusă “euro-românilor” Europei Orto-fobe

“Vândut-aţi oare hoardelor de-afară, la târgul vremii vreo una din moşii?” întreabă îngrozit Sf. Ştefan cel Mare neamul în cântecul lui Victor Socaciu “Ştefan la Daniil Sihastrul”. Dacă pentru dl. Socaciu cea mai dureroasă problema e cea teritorială, atunci “arcaşii” Măriei Sale, care “n-au uitat să dea la semn” au o durere provocată de o rană cu mult mai adâncă a neamului. Dacă eşti om, atunci ştii că cea mai insuportabilă boală e cea sufletească, iar dacă mai eşti şi creştin atunci mai adaugi şi pe cea duhovnicească.

Paradoxal, cei care au supus neamul nostru după Măria Sa, fie că au fost păgâni, atei sau antihrişti, nu au băgat cuţitul în trupul ţării atât de dureros ca “fraţii” noştri “creştini” din Europa. La finele existenţei lui, extraordinarul Imperiu Bizantin a fost cu uşurinţă ras de otomani, neamurile Bizanţului fiind îngrozite de noua fiară care se instaurează în lume; una după alta intrau sub talpa islamului. Şi doar un singur neam, deşi chinuit timp de veacuri, a oprit fiara să intre în Europa. Acel neam se afla pe acel “picior de plai, pe o gură de rai”, cârmuit de un domn “nu mare de statu” – Atletul lui Hristos (cum a spus “marele vicar” făţarnic la Roma) – Ştefan Vodă, iar ocrotit de însuşi Iisus Hristos Dumnezeu şi Citește în continuare

Pericolul scurtării slujbelor bisericeşti

Ierom. Spiridon ROŞU

Sf. Ioan de Kronştadt

Cultul divin al Bisericii Ortodoxe cuprinde în sine întreaga spiritualitate, toată dogmatica şi întreaga iconomie a mântuirii expuse într-o mare bogăţie de rugăciuni şi lecturi oferite credincioşilor angajaţi pe calea mântuirii. Trebuie remarcat că în timp ce Sfânta Scriptură este interpretabilă şi că există riscuri, în ceea ce priveşte valorificarea adevăratului ei conţinut, învăţătura Bisericii este clară, definitivă şi neinterpretabilă, aşa încât ea trebuie cunoscută şi acceptată în totalitate de către orice credincios care doreşte mântuirea. În acest sens cea mai completă şi mai accesibilă expunere a învăţăturii Bisericii o găsim în sfintele slujbe ortodoxe.
Sfântul Ioan de Kronştadt îşi exprima admiraţia faţă de frumuseţea slujbelor spunând: „Cultul divin este vieţuire în rai, împreună şedere cu Dumnezeu şi cu sfinţii, mulţumire şi doxologie aduse Domnului cu buze nevrednice şi început al doxologiei veşnice cu Citește în continuare

ÎNŞTIINŢARE PENTRU TOT CREŞTINUL: 17-18 IULIE – DRUMUL CRUCII ÎN JURUL CHIŞINĂULUI

Cu binecuvântarea Mitropolitului Vladimir, Mitropolitul Chişinăului şi al Întregii Moldove, pe 17-18 iulie 2009, în jurul capitalei ţării noastre, a şaptea oară consecutiv, se va săvârşi Drumul Crucii şi al Pocăinţei.Procesiunea va începe cu citirea Acatistului Acoperământului Maicii Domnului pe 17 iulie, vineri, la ora 7 dimineaţa, lângă Porţile Oraşului. Apoi va urma pe perimetrul capitalei, ziua şi noaptea, cu popasuri la bisericile „Naşterea Maicii Domnului” (Ciocana) – 11.00, „Învierea Domnului” (Cimitirul „Sf. Lazăr” – „Doina”) – 15.00, „Sf. Muceniţe Vera, Nadejda, Liubovi şi maica lor Sofia” (Buiucani) – 20.00, „Sf. Cuv. Serafim de la Sarov (Schinoasa) – 24.00 şi se va încheia pe 18 iulie, ora 7.30 cu un Tedeum de mulţumire la Catedrala Mitropolitană „Naşterea Domnului”. Citește în continuare

ONU vs. Creştinismul: Cazul IUGOSLAVIA (scurt)

Motto: “Pentru ce s-au întărâtat neamurile şi popoarele au cugetat cele deşarte? Ridicatu-s-au regii pământului şi căpeteniile s-au adunat laolaltă împotriva Domnului şi împotriva Unsului Lui” (F. Ap. 4, 26)

Pentru impunerea Noii Ordini Mondiale, arhitecţii acesteia, au avut în vedere distrugerea naţiunii-stat, a familiei şi a credinţei creştine. Atingerea acestor scopuri este posibilă doar prin elaborarea unor strategii prin care să fie subminaţi şi distruşi aceşti trei piloni pe care se sprijină edificiul social. Citește în continuare

Refuz, Rezist, Sânt Anti-…! (Partea I – revizuită)

Refuz, Rezist, sânt Anti-COMUNIST!

Această lozincă pe cât de anti-comunistă e, pe atât de mârşavă este în situaţia şi timpul în care-i strigată. La momentul de faţă sântem stăpâniţi de un regim impotent care se vrea a fi crezut, perceptat, trăit – numit comunist, denumirea fiind unica coincidenţă ca a comunismului autentic de altădată. Sânt aceiaşi capitalişti, birocraţi jegoşi, cu care, pretind ei că se luptă. Socialismul lor este povestea de acelaşi autor ca şi a democraţiei. Două poveşti mari în care mai cred milioane de sufleţele naive, dar în care nici autorii lor n-au crezut. Ambele – experimente masive asupra lumii, rezultatul lor – oameni care s-au simţit într-atât de diferiţi încât şi-au creat doi poli, două lumi, două imagini de duşman (socialist şi capitalist), două icoane scăldate în sânge de păgâni a zeci de războaie pritre care şi cele două mondiale, iar mai nou – distruse prin sângele martirilor, celor care au suferit cu adevărat pentru Hristos, pentru aproapele său… din ambele părţi (de care uităm). „Trebuie să ne concentrăm nu pe călăii care au distrus această ţară, ci pe martirii noştri” (Dan Puric). Citește în continuare

Codificarea Vs. Ortodoxia

„Nimeni nu ne poate da binecuvântare să luăm codul cu bare, pentru că Domnul ne-a dat voinţă liberă, care trebuie preţuită şi păzită, şi nu există dar de la Dumnezeu mai preţios şi mai mântuitor”

“Limita între slujirea lui Dumnezeu şi slujirea satanei devine tot mai îngustă”

În ultima vreme atât în atitudinea mirenilor, cât şi a clerului, se observă o oarecare placiditate cu privire la campania de codificare (mai curând silnică decât benevolă). Cum vă explicaţi această indiferenţă?

Conştiinţa duhovnicească a multora dintre enoriaşi abia se trezeşte, iar simţul primejdiei s-a pierdut. De la slujitorii altarului se aşteaptă uneori imposibilul: ca ei să ne arate calea, s-o netezească şi să ne ducă de mână, pe făgaşul creşterii duhovniceşti, direct în Împărăţia Cerească. În realitate este necesară o continuă nevoinţă molitfelnică, o curăţire a conştiinţei şi nădejdea neclintită în ajutorul lui Dumnezeu. În caz contrar, orice mărturisire a Adevărului dumnezeiesc din partea preotului rămâne zadarnică şi nu aduce nici un folos. Din acest motiv, o parte a clerului păstrează tăcerea şi se roagă pentru trezirea creştinilor din somnolenţa duhovnicească. Pur şi simplu cuvintele nu ating conştiinţa. Citește în continuare

Binecredinciosul Domn Ştefan cel Mare, între îndoială şi sfinţenie

,,Ridică-te Ştefane şi vezi-ţi fiii, că vremea în lume e grea…”

S-au împlinit în vara aceasta (la 2 iulie) 502 ani de la trecerea la cele veşnice a voievodului Ştefan cel Mare şi Sfânt şi 14 ani de la canonizarea şi generalizarea cultului său în toată ţara.Ştefan cel MareŞtefan cel Mare

Atunci, în 1992, s-au auzit destule voci de contestare a acestui act, pe motiv că luarea unei decizii sinodale în acest sens n-ar fi justificată. Vociferările n-au încetat însă nici după acest act oficial al Bisericii Ortodoxe Române, ele venind mai cu seamă din partea unor laici, intelectuali cu pretenţii de elită, plini de mândria îndoielii – aproape obligatorie pentru un om cult – şi nu numai de la aceştia ci şi de la cei dotaţi cu simplitate dar smintiţi de aiurelile formatorilor de opinie, ba chiar şi unii clerici mai tradiţionalişti au fabricat sintagma: sfânt nesfânt.

De ce această rezervă atât de puternică faţă de canonizarea celui mai mare domnitor moldovean şi de ce nu, al tuturor românilor, din partea unor grupuri elitiste şi a altor oameni oneşti, dar neorientaţi în problemele istoriei şi mai ales în problemele sfinţeniei?

Starea aceasta se datorează neştiinţei ori formării unei imagini unilaterale despre marele domnitor, dobândite în şcoală sau din literatură, Citește în continuare

Bătălia celor 2 antihrişti pentru tronul Moldovei creştine: 28 mai: Ziua Alegerilor Anticipate VS. Sărbătoarea Împărătească – Înălţarea Domnului

Paradoxurile se între-împletesc în cele mai neaşteptate locuri. Dacă putem vorbi liber despre lupta antihristului cu lumea creştină, fiindcă e ceva firesc, apoi nu ştiu cum de abordat LUPTA ÎNTRE 2 ANTIHRIŞTI pentru tronul unui neam creştin.Tăntălăii Noştri

28 mai – Ziua Alegerilor Anticipate VS. Sărbătoarea Împărătească Înălţarea Domnului
O fiind o eroare tehnică în programul comuniştilor „(în)creştin(aţ)i” de au pus în marea sărbătoare împărătească a Înălţării Domnului un eveniment aşa de mârşav precum alegerile (anticipate), sau o eroare intenţionată a partidului dl. Vladimir Voronin. Dar nu prea îmi vine a crede. Antihristul, ca şi creştinul de rând, are puncte slabe şi îşi demaschează până la urmă intenţiile. Încearcă oare comuniştii să se ascundă iar în spatele Bisericii Ortodoxe şi a creştinilor pentru o oarecare mişelie programată din timp ca şi la 7 aprilie Citește în continuare