Posts Tagged ‘sărbătoare’

O minune a Maicii Domnului povestită de moş Petrea Chirilă

„Maica Domnului are să le rânduiască pe toate spre slava sfinţiei sale şi a Fiului ei”

Era în anul 1956. Lucram ca şofer la IJECOP Piatra Neamţ, transportând marfă la Cooperativa Borca. Treceam de multe ori pe la Sfânta Mănăstire Bistriţa, unde mai duceam pomelnice de la credincioşi. Acolo era Părintele Ghervasie Coţcaru, la pomelnice, părinte care se mai ocupa şi cu facere de icoane, adică avea legătură cu pictorii şi cu argintarii (cu numele Cotfas) de la Târgu Neamţ.

Odată îmi zice părintele: „Tu nu vrei să faci o icoană cu Maica Domnului la biserica din satul unde locuieşti, adică în Pârăul Pântei? Căci iată un credincios din Cotârgaşi, cu numele Chirileanu, a comandat două icoane pentru biserica din Pârăul Cârjei”. Eu am spus atunci să comande şi pentru mine una la pictorul Vodă, din Piatra Neamţ. Tot mergând la Piatra după marfă mai treceam şi pe la mănăstire la Bistriţa, iar Părintele Ghervasie îmi spune odată: Citește în continuare

Anunțuri

Minunea înfricoşătoare şi nemaiauzită a Sfîntului Spiridon al Trimitundei (ruşinarea „catolicilor”)

Sfîntului Ierarh Spiridon al Trimitundei, ruşinătorul „catolicilor”

Astăzi, 25 decembrie după calendarul apusean (12 decembrie a calendarului ortodox), Biserica Ortodoxă îl prăznuieşte pe cinstitul Ierarh Spiridon al Trimitundei, marele făcător de minuni.

„Sărbătoare luminată, praznic cu totul sfinţit ne stă înainte; veniţi, credincioşilor, să ne bucurăm de el! Că pe toţi ne cheamă la el ospătătorul duhovnicesc, Spiridon; a lui este masa dumnezeiască, minunile cele strălucite şi faptele cele nemuritoare. Să urmăm blîndeţii lui, nerăutăţii, bunătăţii, iubirii de oameni şi marii lui înţelepciuni, cu care printre arhierei a strălucit ca o lumină” (Stihovna 1, Vecernia Mare)
“Cine va numara minunile tale, Ierarhe Spiridoane, de Dumnezeu înţelepţite?“ Citește în continuare

IERUSALIM: Act de VANDALISM, BARBARISM, INTOLERANŢĂ şi INSTIGARE LA URĂ RELIGIOASĂ

În timp ce în toată lumea cotropită de iudei (mai puţin Moldova) se înalţă în centrele oraşelor, cu ocazia sărbătorii „luminilor” Hanuka, cele 8 braţe ale sfeşnicului iudaic, în Ierusalim circumcişii şi-au arătat, pentru a cîta oară, toleranţa faţă de ortodocşi şi Ortodoxie. Astfel, în noaptea dintre 10 şi 11 decembrie a fost pângărită Biserica „Sfânta Treime” ce ţine de Misiunea Duhovnicească Rusă a Patriarhiei Moscovei. Pe pereţii Bisericii din partea altarului şi a pridvorului o persoană neidentficată a scris în limba idiş următoarele cuvinte: „Moarte” şi „Moarte creştinilor”. Citește în continuare

Israel către jidovi şi jidoviţi: Capitala Moldovei NU este sinagogă!

La 13 decembrie 2009, în ziua prăznuirii Sfântului Apostol Andrei – creştinatorului pământurilor noastre, peste 200 de enoriaşi ai bisericii Sf. Cuvioasă Parascheva şi a altor sfinte lăcaşe din capitală, au mers în centrul Chişinăului, în Scuarul Europei pentru a înălţa o Cruce în locul menorahului pus acolo vineri de către iudei.

În prezenţa unor înalţi demnitari moldoveni şi a câtorva diplomaţi străini, obiectul a fost instalat la picioarele drapelului Uniunii Europene, pentru opt zile, cu ocazia sărbătoririi de către confesiunea iudaică a aşa-zisei „Hanuca”. De altfel, autorizarea de către primărie a acestei acţiuni cu caracter religios, evident sfidătoare la adresa majorităţii creştineşti a Republicii Moldova, este cel puţin provocatoare.

În acelaşi timp, e de menţionat faptul că astăzi nu a avut loc un miting antisemit, cum s-au grăbit deja să eticheteze înălţarea Sf. Cruci în centrul capitalei unei ţări ortodoxe mass-media liberală, ci un act de mărturisire de către creştini a credinţei lor şi a dreptului lor primar în viaţa statului al cărui element constituant primordial sunt.

După ce a fost scos de la locul de cinste, menorahul a fost transportat la monumenul Sfântului Ştefan cel Mare, unde a fost demontat şi pus la picioarele soclului.

Cinstirea Maicii Domnului – Axion Estin

Icoana "Axion Estin", din Athos

În timp ce părinţii cu care am călătorit merg să facă cumpărături merg să vizitez şi să mă închin în Mănăstirea Protaton, Catedrala oraşului Careia. Este o biserică impunătoare, de tip bazilical, construită în secolul al XIII lea, de către împăratul bizantin Andronic Paleologul. Aceasta are o frumoasă frescă, pictată de Manuil Panselion, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”. În naosul bisericii se află 20 de strane, unde stau reprezentanţii celor 20 de mănăstiri athonite, când se întâlnesc în Careia la sinopdicon. Deasupra fiecărei strane se află o icoană cu hramul mănăstirii respective.

Părintele ghid ne invită pe cei peste 30 de pelerini să ne rugăm la cea mai vestită icoană din Sfântul Munte, Icoana făcătoare de minuni „Axion Estin”, care se află pe tronul arhieresc din faţa Sfintei Mese. Este o icoană cu totul minunată, îmbrăcată în aur şi argint, cu înălţimea de un metru, şi lăţimea de 0,6 m. În faţa acestei Sfinte Icoane, Sfântul Arhanghel Mihail a cântat preafrumoasa cântare îngerească Cuvine-se cu adevărat, Citește în continuare

Inovaţia Calendarului

Măn. Dionysiou din Sf. Munte Athos

de Fericitul Stareţ Gavriil,
fostul egumen al mânăstirii Dionisiu,
Muntele Athos

Următorul eseu este luat din Fericitul Stareţ Gavriil Dionisiatul, cel mai recent volum al seriei Sfinţi Ortodocşi Contemporani (Belmont, MA: Institute for Byzantine and Modern Greek Studies, 1999), de profesorul Constantine Cavarnos. Elogiul şi apărarea elocventă a Stareţului Gavriil aduse Vechiului Calendar sunt importante, de vreme ce el nu a făcut parte din mişcarea vechilor calendarişti şi a fost un Stareţ Citește în continuare

Înălţarea Domnului

În fiecare an, la 40 de zile de la Sfintele Paşti, Biserica Ortodoxă sărbătoreşte praznicul ÎnălţăriiÎnălţarea DomnuluiÎnălţarea Domnului Domnului. Cea mai veche menţiune despre această sărbătoare o găsim la Eusebiu din Cezareea, în lucrarea „Despre sărbătoarea Paştilor„, compusă în anul 332. În această operă se menţionează că Înalţarea Domnului era sărbătorită in Orient (sec.IV), în a 50-a zi după Paşti, deci, odată cu Rusaliile. Începând cu secolul al V lea, sărbătoarea Înălţării lui Hristos s-a despărţit de cea a Pogorârii Sfântului Duh (Rusaliile).

În secolul al VI lea, Sfântul Roman Melodul compune Condacul şi Icosul sărbătorii, iar imnografii din secolele următoare (Sf. Ioan Damaschinul şi Sf. Iosif Imnograful) compun canoanele din slujba Înălţării.

Slujba zilei se caracterizează prin legătura cu Învierea şi cu Pogorârea Sfântului Duh. Astfel, după Evanghelia de la Utrenie, se cântă Învierea lui Hristos Citește în continuare