Posts Tagged ‘Sfinţi Părinţi’

Minunea înfricoşătoare şi nemaiauzită a Sfîntului Spiridon al Trimitundei (ruşinarea „catolicilor”)

Sfîntului Ierarh Spiridon al Trimitundei, ruşinătorul „catolicilor”

Astăzi, 25 decembrie după calendarul apusean (12 decembrie a calendarului ortodox), Biserica Ortodoxă îl prăznuieşte pe cinstitul Ierarh Spiridon al Trimitundei, marele făcător de minuni.

„Sărbătoare luminată, praznic cu totul sfinţit ne stă înainte; veniţi, credincioşilor, să ne bucurăm de el! Că pe toţi ne cheamă la el ospătătorul duhovnicesc, Spiridon; a lui este masa dumnezeiască, minunile cele strălucite şi faptele cele nemuritoare. Să urmăm blîndeţii lui, nerăutăţii, bunătăţii, iubirii de oameni şi marii lui înţelepciuni, cu care printre arhierei a strălucit ca o lumină” (Stihovna 1, Vecernia Mare)
“Cine va numara minunile tale, Ierarhe Spiridoane, de Dumnezeu înţelepţite?“ Citește în continuare

Nu acceptaţi nici un fel de compromis că o fi CIP-ul, că o fi ecumenismul, că o fi altul…

“Vorbim de CIP-uri şi de alte lucruri ca acestea. Este o mare derută. De ce derută? Pentru că nu mă interesează lucrurile acestea materiale prea mult, ci mă interesează, în primul şi în primul rând, rodul sau starea mea sufletească care începe să se pecetluiască ca urmare a relaţiei mele cu gândul despre el.

E mult mai important lucrul acesta. Şi văd că acuma sunt CIP-urile, apoi va fi altceva, apoi altceva. Mereu ei ştiu cum să acţioneze, cum să-mi pipăie mie sufletul şi cum să-mi influenţeze alegerea. Eu nu spun că CIP-ul nu este un pericol. Este un pericol foarte, foarte mare, dar mai mare, mult mai mare este să spun: ce să fac, câte or să mai fie din astea; în fond CIP-urile sunt de mult, nu de acum. Eu sunt CIP-uit de 20 de ani, sunt urmărit de mult şi ce, am păţit ceva? Nea Nicu m-a urmărit (Ceauşescu, în fapt Securitatea comunistă – n. red.), avea atâta aparatură. Şi ce am păţit ceva? N-am păţit nimic! Citește în continuare

Epoca lui Antihrist (Partea a III-a): Cea de-a treia perioadă

Partea a II-a

Cea de-a treia perioadă şi faptele de pe urmă ale lui Antihrist vor începe prin luarea în propriile sale mâini a întregii puteri mondiale. O stare de devastare covârşitoare a neamurilor pământului, din pricina unui mare război mondial, îl va ajuta în mare măsură la împlinirea acestui lucru. Cei mai mulţi vor vedea guvernarea mondială sub Antihrist drept singura cale cu putinţă pentru a ocoli noi războaie şi pentru a aduce omenirii o epocă paşnică şi înfloritoare.

Cuvântul lui Dumnezeu zugrăveşte în chipul următor venirea lui Antihrist la puterea lumii: pe faţa pământului, zdruncinată şi pustiită de război „se vor ridica zece regi” (Daniil 7, 24). Şapte dintre ei vor fi de un cuget cu Antihrist şi îi vor supune lui toată puterea şi autoritatea. Ceilalţi trei cârmuitori vor încerca să-şi păstreze independenţa, însă Antihrist îi va înfrânge prin puterea armelor (Daniil 7. 8,20,24). După biruinţa lui Antihrist asupra celor trei regi, înlăturând singura piedică din calea către stăpânirea deplină, cartea Apocalipsei îl zugrăveş te sub chipul unei fiare roşii, având „zece coarne” (adică cele zece regate supuse lui) „şi şapte capete” (adică cei şapte cârmuitori care s-au supus lui de bună voie şi acţionează în calitate de reprezentanţi plenipotenţiari ai lui în stăpânirile în care se află) – cf. Apocalipsa 13, 1şi tâlcuirile din acest stih ale Sfinţilor Irineu al Lyonului şi Chiril al Ierusalimului. Citește în continuare

TALMUD JMMANUEL: Hristos e antihrist…

(extras din una din cărţile sfinte ale iudeilor toleranţi)

Talmudul tolerant

Epoca lui Antihrist (Partea a II-a)

Partea I-a

În vremea acestei perioade făţărnicia lui Antihrist va merge atât de departe încât nu numai ca va dovedi toleranţă faţă de creştinism, ci chiar se va arăta preocupat de a-l ocroti. Întru cele din afară se va sili să-L imite pe Hristos. Nefiind călăuziţi de înţelegerea duhovnicească a Bisericii, ci, mai curând de înţelepciunea lumească, marea majoritate a creştinilor nu vor rezista pâna la capăt acestei înşelări şi-l vor socoti pe Antihrist ca fiind Hristos la a doua Sa venire.

Monahii Mănăstirii Solovăţ au transmis un răspuns pe care Stareţul Zosima l-a dat fiului său duhovnicesc, care l-a întrebat cum să-l recunoască pe Antihrist când va veni. Sfântul călugăr i-a dat acest răspuns precis: „Când vei auzi că Hristos a venit sau S-a ivit pe pământ atunci să ştii că acela e Antihristul”. Iar acest răspuns este şi mai exact: „Omenirea nu-l va recunoaşte pe Antihrist; îl va socoti ca fiind Hristos, îl va proclama drept Hristos… Citește în continuare

Arătarea minunată a semnului Sfintei Cruci lângă Atena în anul 1925

Materialul care urmează a fost tipărit în revista „Orthodox Life”, Vol. 22, Nr. 2 (martie-aprilie, 1972), pp. 18-20.

Iată o fotografie cu minunea, aşa cum a apărut în presa vremii…

La începutul secolului XX, şi mai cu seamă în anii ‘20, în Grecia şi la Patriarhia Ecumenică din Constantinopol au apărut puternice curente seculariste şi anti-bisericeşti. Printre diverse acţiuni ale acestor forţe obscure, s-a numărat şi introducerea samavolnică a calendarului gregorian. Calendarul gregorian era mai curând potrivit pentru afaceri, schimburi de capital şi alte activităţi laice, din punct de vedere liturgic, însă, el este practic inutil şi chiar dăunător. În fapt, este imposibil de a reconcilia calendarul gregorian cu Pascalia noastră canonică creştin-ortodoxă. Prin urmare, introducerea unor schimbări în calendarul bisericesc de către o Biserică locală creează o discrepanţă liturgică inadmisibilă în interiorul Bisericii însăşi. Citește în continuare

Poarta Europei Creştine – Moldova Ortodoxă – supusă “euro-românilor” Europei Orto-fobe

“Vândut-aţi oare hoardelor de-afară, la târgul vremii vreo una din moşii?” întreabă îngrozit Sf. Ştefan cel Mare neamul în cântecul lui Victor Socaciu “Ştefan la Daniil Sihastrul”. Dacă pentru dl. Socaciu cea mai dureroasă problema e cea teritorială, atunci “arcaşii” Măriei Sale, care “n-au uitat să dea la semn” au o durere provocată de o rană cu mult mai adâncă a neamului. Dacă eşti om, atunci ştii că cea mai insuportabilă boală e cea sufletească, iar dacă mai eşti şi creştin atunci mai adaugi şi pe cea duhovnicească.

Paradoxal, cei care au supus neamul nostru după Măria Sa, fie că au fost păgâni, atei sau antihrişti, nu au băgat cuţitul în trupul ţării atât de dureros ca “fraţii” noştri “creştini” din Europa. La finele existenţei lui, extraordinarul Imperiu Bizantin a fost cu uşurinţă ras de otomani, neamurile Bizanţului fiind îngrozite de noua fiară care se instaurează în lume; una după alta intrau sub talpa islamului. Şi doar un singur neam, deşi chinuit timp de veacuri, a oprit fiara să intre în Europa. Acel neam se afla pe acel “picior de plai, pe o gură de rai”, cârmuit de un domn “nu mare de statu” – Atletul lui Hristos (cum a spus “marele vicar” făţarnic la Roma) – Ştefan Vodă, iar ocrotit de însuşi Iisus Hristos Dumnezeu şi Citește în continuare

Epoca lui Antihrist (Partea I-a)

Întreaga viaţă şi lucrare a lui Antihrist pot fi rezumate în trei perioade:

"Şi va face întocmai ca Domnul..."

Perioada întâi a lui Antihrist – cuprinsă între ziua naşterii sale şi momentul arătării lui – va trece neştiută. Sfântul Ioan Damaschin spune că „Antihrist este crescut în ascuns şi pe neaşteptate se rascoală”.

A doua perioadă a vieţii lui Antihrist se va deschide cu intrarea sa învederată în rolul de învăţator al lumii sau „prooroc” [1]. Se prea poate să-şi înceapă lucrarea în împrejurările unei conflagraţii mondiale când umanitatea, după ce a suferit toate Citește în continuare

Mărturisire de credinţă împotriva ecumenismului

Dată la Sinaxa dreptslăvitorilor preoţi şi monahi din Volos (Grecia) în Aprilie 2009

Mănăstirile Meteor (Volos, Grecia)

Cei dintre noi care, prin harul lui Dumnezeu, am crescut în dogmele cele bine-cinstitoare şi urmăm întru toate Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolicească, credem că:

Singura cale de mântuire a oamenilor[1] este credinţa în Sfânta Treime, în lucrarea şi învăţătura Domnului nostru Iisus Hristos, ce rămân în Trupul Său, Sfânta Biserică. Hristos este singura şi adevărata Lumină[2]; nu sânt alte lumini care să ne lumineze, nici alte nume care să ne mântuiască: „Şi nu este întru nimeni altul mântuirea, căci nu este subt cer nici un alt nume dat între oameni, întru carele trebuie să ne mântuim noi.”[3] Toate celelalte credinţe, toate religiile care nesocotesc şi nu mărturisesc că Hristos „au venit în trup”[4] sânt plăsmuiri omeneşti şi lucrări ale Diavolului,[5] care nu duc la adevărata cunoaştere a lui Dumnezeu şi naşterea din nou prin dumnezeiescul Botez, ci îi înşală pe oameni şi îi duc la pieire. Fiind Creştini ce credem în Sfânta Treime, nu avem acelaşi Dumnezeu cu orice altă credinţă, nici măcar cu aşa-zisele religii monotheiste, Iudaismul şi Mahomedanismul, care nu cred în Sfânta Treime. Citește în continuare

Şi va fi ca în zilele lui Noe…

Prof. I.C. Gheorghiţă


Motto: „Şi precum a fost în zilele lui Noe, aşa va fi şi la venirea Fiului Omului. Căci precum în zilele acelea dinainte de potop, oamenii mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, până în ziua când Noe a intrat în corabie. Şi n-au ştiut până ce a venit potopul şi i-a luat pe toţi, la fel va fi şi venirea Fiului Omului” (Matei 24, 37-39).

Citim în proorociile Sfântului Nil Izvorâtorul de Mir, din Sfântul Munte Athos: „Fiindcă Dumnezeu nu se îngreţoşează de nimeni, nici de călugăr, nici de mirean. Numai acestea patru le Citește în continuare

Pericolul scurtării slujbelor bisericeşti

Ierom. Spiridon ROŞU

Sf. Ioan de Kronştadt

Cultul divin al Bisericii Ortodoxe cuprinde în sine întreaga spiritualitate, toată dogmatica şi întreaga iconomie a mântuirii expuse într-o mare bogăţie de rugăciuni şi lecturi oferite credincioşilor angajaţi pe calea mântuirii. Trebuie remarcat că în timp ce Sfânta Scriptură este interpretabilă şi că există riscuri, în ceea ce priveşte valorificarea adevăratului ei conţinut, învăţătura Bisericii este clară, definitivă şi neinterpretabilă, aşa încât ea trebuie cunoscută şi acceptată în totalitate de către orice credincios care doreşte mântuirea. În acest sens cea mai completă şi mai accesibilă expunere a învăţăturii Bisericii o găsim în sfintele slujbe ortodoxe.
Sfântul Ioan de Kronştadt îşi exprima admiraţia faţă de frumuseţea slujbelor spunând: „Cultul divin este vieţuire în rai, împreună şedere cu Dumnezeu şi cu sfinţii, mulţumire şi doxologie aduse Domnului cu buze nevrednice şi început al doxologiei veşnice cu Citește în continuare

Iconoclaştii zilelor noastre

Se întreabă oare aceşti luptători de icoane împotriva Cui luptă? Se întreabă cui slujesc? Se întreabă oare care este răsplata pentru această voluntară şi neprefăcută muncă? Răspunsurile sunt simple şi sigure ne asigură Evanghelia. Orice lege moral-umană, comunitară, socială, condamnă pe aceia care, într-un fel sau altul, ridică degetul, pumnul sau cuţitul împotriva mamei ori a tatălui damnându-i oprobiului public, izolării.

Însă noii iconoclaşti, purtători de Citește în continuare

Ecumenismul – dragoste sau interes?

Politică Ecumenistă...

După dispariţia dictaturii comuniste, Biserica şi neamul au de înfruntat alţi doi duşmani, mult mai vicleni şi mai periculoşi pentru sufletul nostru:
societatea civila de import (inspirată şi finanţată din exterior, ca şi comunismul) şi
ecumenismul inchiziţional, dar cu faţă umană (deci tot ca şi comunismul).

Când Engels a trimis la tipar cartea „Manifestul Partidului Comunist” (scrisă împreună cu Marx), a avut un dialog cu prietenii şi atunci a concluzionat cam aşa: tendinţa omului este de a fi egoist şi de aceea realizarea proprietăţii comune va duce la un dezastru. A intuit deci utopia şi dezastrul (numai în ultima clipă), însă orgoliul, teama de a nu-şi strica imaginea care deja se formase despre el, nu l-a lăsat să mai dea înapoi. Aşa este şi cu ecumenismul: toate sectele şi “bisericile” creştine au interesele lor, egoismele lor, care nu se vor împăca niciodată cu o teologie comună, care nu mai e a lor, ele pierzându-şi astfel identitatea. Citește în continuare

Să ne rugăm cu lacrimi lui Dumnezeu să mai facă o minune în Dealul Patriarhiei, astfel încât SFÂNTUL SINOD, să reînnoiască anatema dată masoneriei în 1937 şi astfel să spulbere răul, iar Biserica Politică din România să moară în faşă.

Motto: „Este bine să ascultăm de Dumnezeu mai mult decât de oameni”

Gabriel Barbir

Un atac deosebit de dur a început să prindă contur împotriva unor ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române. Dracul atacă pe toate fronturile, cu sloganul lui binecunoscut Divide et impera.
CNSAS i-a lut locul lui Dumnezeu şi a început să condamne prin – spre exemplu – „play(cu)boy” Mircea Dinescu şi dă sentinţe de poliţie politică contra torţionarilor Pimen Zainea, Calinic Argatu, Visarion Răşinăreanu, Andrei Andreicuţ, etc. Adică tocmai împotriva celor care până acum au avut o atitudine antiecumenistă, verticală în duhul Sfinţilor Părinţi, prin, inclusiv sprijinirea editării unor cărţi şi reviste cu orientare ortodoxă şi Citește în continuare

„Să facem în tot ceea ce gândim, cuvântăm sau făptuim după învăţătura Sfinţilor Părinţi, dacă vrem să ne mântuim”

Întrucât suntem în Postul Apostolilor Petru şi Pavel, şi necătând că în articol se vorbeşte de Postul Mare, considerăm îndrumările de folos pentru orice post şi pentru toţi creştinii.

Interviu despre spovedanie şi împărtăşanie cu Ierom. Timotei DelaVaduri

Ne aflăm iarăşi în Sfântul şi Marele Post. Cum trebuie să se ferească omul din lume de tentaţiile zilelor noastre, când veşnic urătorul de oameni, diavolul, a inventat o gamă largă de produse de post?

În privinţa întrebării acesteia, ştim cu toţii importanţa postului, si că folosirea produselor din soia, mai ales, care încearcă să imite mâncărurile de dulce, nu sunt indicate. Nici măcar plăcerea gustului nu ne-o satisfacem în acest fel. Aş mai vrea să îndemn oamenii la a se sili, cu toţii, să postească mai ales duhovniceşte. Să ne oprim şi să ne ferim de păcatele făcute cu gândul şi, mai ales, cu cuvântul, prin osândire, clevetire şi defăimarea aproapelui. De asemenea, să nu credem că ţinerea postului trupesc justifică să primim Sfânta Împărtăşanie. Trebuie să nu avem păcate opritoare de la acestea şi să facem şi alte nevoinţe, trupeşti şi duhovniceşti. Să nu uităm nici faptul că dacă nu postim cele patru posturi şi miercurile şi vinerile de peste an, fie şi acest lucru, după canoanele (hotărârile) Sfinţilor Părinţi ne opreşte de la împărtăşire pentru un Citește în continuare

NOI VREMURI DE PRIGOANĂ (Partea I)

A.Isidor

Ortodoxia & EcumenismulPrigoanele nu au lipsit nici într-o vreme, istoria Bisericii fiind plină de exemple şi calendarul de sfinţi mucenici. Prigonitorii s-au aflat şi se află, în orice vreme, în afara Bisericii şi înlăuntrul ei, aceştia din urmă fiind cei pe care Mântuitorul îi numeşte „lupi îmbrăcaţi în piei de oaie”. Şi cei mai cumpliţi luptători împotriva lui Hristos şi prigonitori ai dreptei credinţe au fost ereticii. „Mântuieşte Doamne […] pe cei prigoniţi pentru Tine şi pentru dreapta credinţă de limbile cele fără de Dumnezeu şi de cumpliţii eretici, pentru că sunt robi ai Tăi”, glăsuieşte rugăciunea pentru cei necăjiţi, lipsiţi şi prigoniţi pentru dreapta credinţă (Carte de rugăciuni, Ed. Agapis, 2004, pag. 38).

Prigonit a fost Sfântul Ioan Gură de Aur, de Citește în continuare

Calculul calendarului după Mâna Sf. Ioan Damaschin

[Calculul calendarului după mâna Sfântului Ioan Damaschin – DOWNLOAD!]

Calendarul este o ştiinţă teologică, filozofică şi astronomică ce se ocupă cu cunoaşterea şi aşezarea Pascaliei creştineşti pe toţi anii cât va fi lumea.
Sfântului Ioan Damaschin i-a descoperit Dumnezeu prin darul Duhului Sfânt calculul şi aşezarea Pascaliei pe mână şi de aceea se numeşte Calendarul pe Mâna Sf. Ioan Damaschin.La Soborul I de la Niceea din anul 325 Sf. Părinţi au aşezat posturile şi sărbătorile pe calendarul Iulian pentru că acela era cel mai corect la acea dată, adică corespundea cel mai bine cu rotaţia lunii şi a soarelui. Diferenţa de câteva minute şi secunde dintre anul Citește în continuare

Inovaţia Calendarului

Măn. Dionysiou din Sf. Munte Athos

de Fericitul Stareţ Gavriil,
fostul egumen al mânăstirii Dionisiu,
Muntele Athos

Următorul eseu este luat din Fericitul Stareţ Gavriil Dionisiatul, cel mai recent volum al seriei Sfinţi Ortodocşi Contemporani (Belmont, MA: Institute for Byzantine and Modern Greek Studies, 1999), de profesorul Constantine Cavarnos. Elogiul şi apărarea elocventă a Stareţului Gavriil aduse Vechiului Calendar sunt importante, de vreme ce el nu a făcut parte din mişcarea vechilor calendarişti şi a fost un Stareţ Citește în continuare

Sinodul tâlhăresc

„Sinodul dacă nu s-a făcut după regulile Sfinţilor Părinţi, e socotit sinod tâlhăresc”

Pr. Iulian

Interviu cu Părintele Iulian de la Mănăstirea Prodromu din Sf. Munte Athos

„Acolo unde sunt surpate aceste ziduri ale canoanelor care opresc rugăciunea comună cu ereticii, acolo nu mai este Biserica”

Prea Cuvioase Părinte Iulian, suntem acum la câteva zile după încheierea Sfântului Sinod. Aţi luat cunoştinţă de comunicatul de presă prin care se anunţa că cei doi ierarhi, Mitropolitul Nicolae Corneanu şi episcopul Sofronie Drincec, şi-au cerut iertare, iar Sfântul Sinod a luat act de pocăinţa lor şi i-a iertat. Cum vedeţi acest lucru?

Părintele Iulian: Eu spun aşa, o pildă populară: cel care şi-a pus nişte mere la păstrare, când au început să se Citește în continuare

„Ei caută să denigreze şi să aducă la tăcere Biserica Ortodoxă“

Pr. Iustin Pârvu

Pr. Iustin PÂRVU

Mesajul Părintelui Iustin Pârvu referitor la crearea sindicatelor preoţeşti.
Duhovnicul neamului îi sfătuieşte pe sindicalişti să îşi amintească de misiunea preoţiei însoţită de jertfire şi dragoste conform canoanelor şi învăţăturilor Bisericii Ortodoxe.

Toate acestea nu sunt decât nişte influenţe negative care s-au introdus în clerul nostru bisericesc acum. Nu este altceva decât o dezmembrare şi o despărţire a unităţii noastre creştine. Trebuie să fim foarte atenţi, Citește în continuare