Posts Tagged ‘Sfinţii Apostoli’

Epoca lui Antihrist (Partea a V-a): Judecata de apoi

Judecat de apoi

După aceasta va începe Judecata cea Înfricoșată. Mântuitorul a învățat adesea despre cea din urmă Judecată obștească a omenirii – atât în pilde, cât și în cuvântări care erau cât se poate de lămurite în înțeles. El a grăit așa: Căci va să vie Fiul Omului întru slava Tatălui Său, cu Îngerii Săi, și atunci va răsplăti fiecăruia după faptele lui” (Matei 16, 27). Domnul a spus lucruri asemănătoare despre Judecata de Apoi în multe alte locuri (Mt. 25, 16-46; Ioan 5, 22; 27, etc).

În acord cu învățăturile Domnului lor, Apostolii au vestit că Fiul Omului va face judecată asupra întregii lumi. Sfântul Pavel spune: „Pentru că noi toți trebuie să ne înfățișăm înaintea scaunului de judecată a lui Hristos, ca să ia fiecare după cele ce a făcut prin trup, ori bine ori rău” (II Cor.5, 10). În alt loc Apostolul le scrie tot corintenilor: „Drept aceea mai înainte de vreme nimic nu judecați, până ce va veni Domnul, Care va și lumina cele ascunse ale întunericului și va arăta sfaturile inimilor; și atunci lauda va fi fiecăruia de la Dumnezeu” (I Cor. 4, 5). În epistola pe care a scris-o către Romani, Sfântul Pavel învață că la Judecata de Apoi, Dumnezeu „va răsplăti fiecăruia după lucrurile lui; celor ce, prin răbdarea lucrului bun, caută slavă și cinste și ne stricăciune, viața veșnică, iară celor certăreți, care se pun împotrva adevărului și se supun nedreptății, mânie și urgie… Că nu este părtinire la Dumnezeu” (Rom. 2, 6-8; 11) [1].

Dintru aceste dovezi lămuritoare din Sfânta Scriptură, precum și din multe alte locuri asemenea acestora, putem să aflăm cele despre Judecata obștească cea din urmă a omenirii și, într-o anumită măsură, să spunem cum se va petrece. La această Judecată vor fi Citește în continuare

Anunțuri

Epoca lui Antihrist (Partea a IV-a): Cea de-a treia perioadă

(urmare din nr. trecut)

Odată ce va dobândi puterea mondială Antihrist își va schimba năprasnic purtarea. În locul atitudinii fățarnice și grijulii față de oameni și a bunăvoinței mincinoase față de vrăjmașii lui, se va întoarce spre prigonirea crâncenă a tuturor creștinilor credincioși care refuză să i se închine ca unui dumnezeu. El va „asupri pe sfinții Celui Preaînalt și își va pune în gând să schimbe sărbătorile și legea” (Daniil 7, 5; Apoc. 12, 13-17; 13, 6-7). Slujba creștinească săvârșită de obște – Sfânta liturghie – va trebui să înceteze. Antihrist și adepții săi, scrie Beliaev, „vor nimici cărțile Sfintei Scripturi [1], îi vor urmări și-i vor chinui pe propovăduitorii Cuvântului lui Dumnezeu și pe cei care iau parte la slujbele bisericii creștine. Vor pândi ca Euharistia să nu se mai săvârșească nicăieri. Cu toate acestea propovăduirea Cuvântului lui Dumnezeu nu va fi redusă la tăcere, iar dumnezeieștile slujbe nu vor conteni și Euharistia se va săvârși” [2], însă numai în locuri ascunse, precum în primele veacuri ale creștinismului și în Biserica din catacombe din Rusia de azi [3].

Antihrist va avea un ajutor neobosit pentru prigonirea creștinilor, precum și pentru silirea lor de a i se închina lui ca unui dumnezeu. Din pricina cruzimii și a neîndurării lui ajutorul lui Antihrist este numit în Citește în continuare

MĂRTURISIRE DE CREDINŢĂ ÎMPOTRIVA ECUMENISMULUI ÎN BISERICA GRECIEI

Sinaxa clericilor şi monahilor Ortodocşi din Grecia, Aprilie 2009 [1]

„Toţi cei care prin harul lui Dumnezeu am crescut în dogmele cele binecinstitoare şi urmăm în toate Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească credem că: Singura cale mântuitoare pentru oameni [2] este credinţa în Sfânta Treime, în opera şi învăţătura Domnului nostru Iisus Hristos, care sunt continue în trupul Lui, Sfânta Biserică. Hristos este singura lumină adevărată [3]; nu există alte lumini care să ne lumineze, nici alte nume care pot să ne mântuiască: „Şi nu este întru alt întru nimic mântuire, pentru că nici nume este altul sub cer dat întru oameni, întru care trebuie să ne mântuim noi” [4]. Toate celelalte credinţe, toate religiile care ignoră şi nu-L mărturisesc pe Hristos „venit în trup” [5], sunt făcături omeneşti şi lucrurile diavolului [6], nu conduc la adevărata cunoaştere a lui Dumnezeu şi la naşterea din nou prin dumnezeiescul Botez, ci îi rătăcesc pe oameni şi îi conduc la pierzare. Noi, creştinii care credem în Sfânta Treime, nu avem acelaşi Dumnezeu cu nici o altă religie: nici cu aşa-numitele religii monoteiste (iudaismul şi islamul), care nu cred în Sfânta Treime.

De două mii de ani, Biserica întemeiată de Hristos şi călăuzită de Sfântul Duh a rămas statornică şi neclintită în Adevărul mântuitor învăţat de Hristos, predat de Sfinţii Apostoli şi păzit de Sfinţii Părinţi. Nu a fost îngenuncheată de cumplitele prigoane ale iudeilor, iniţial, şi ale închinătorilor la idoli, mai apoi, în primele trei secole; a arătat o mulţime de martiri şi a ieşit biruitoare, dovedind originea ei dumnezeiască. După cum minunat spune Sfântul Ioan Gură de Aur: „Nimic nu este mai puternic decât Biserica… Dacă porţi război împotriva vreunui om, fie ai învins, fie ai fost învins; dar dacă porţi război împotriva Bisericii, vei fi învins fără să te dumireşti, căci Dumnezeu este mai tare decât toate” [7]. După încetarea prigoanelor şi triumful Bisericii asupra vrăjmaşilor din afară, adică a iudeilor şi a închinătorilor la idoli, s-au înmulţit şi s-au împuternicit vrăjmaşii dinăuntru ai Bisericii. Au apărut diferite erezii, care au încercat să perimeze (răstoarne) şi să falsifice credinţa predanisită, aşa încât credincioşii să fie zăpăciţi şi să slăbească încrederea lor în adevărul evanghelic şi în cele încredinţate. Marele Vasilie schiţând situaţia bisericească, creată de erezia lui Arie, care a dominat timp de patruzeci de ani şi administrativ, zice: „Dogmele Părinţilor sunt dispreţuite, predaniile apostolice sunt socotite de nimic, invenţiile oamenilor mai noi înlumesc Bisericile; aşadar, oamenii nu mai teologhisesc, ci tehnologhisesc; înţelepciunea lumii are întâietate îndepărtând lauda Crucii. Păstorii sunt izgoniţi, iar în locul lor sunt introduşi lupi grei care sfârtecă turma lui Hristos” [8].

Ecumenismul

Ce s-a întâmplat cu vrăjmaşii din afară, religiile, s-a întâmplat şi cu cei din interior, ereziile. Biserica – prin marii şi luminaţii Sfinţi Părinţi, a definit şi a îngrădit credinţa Ortodoxă prin hotărârile Sinoadelor Ecumenice şi Locale referitoare la anumite învăţături îndoielnice, dar şi prin conglăsuirea Părinţilor (consensus Patrum) asupra întregului de teme al credinţei. Suntem mai siguri când îi urmăm pe Sfinţii Părinţi şi nu mutăm hotarele pe care ei le-au aşezat. Cuvintele „Următori Sfinţilor Părinţi” şi „Nu muta hotarele pe care le-au aşezat Părinţii noştri” constituie o linie sigură de drum şi supapa de siguranţă a credinţei şi vieţuirii noastre ortodoxe. Prin urmare punctele de bază ale mărturisirii noastre sunt următoarele:
1. Păzim neclintite şi nefalsificate toate cele legiuite de Sinoade şi de Părinţi. Primim toate Citește în continuare

Mărturisire de credinţă împotriva ecumenismului

Dată la Sinaxa dreptslăvitorilor preoţi şi monahi din Volos (Grecia) în Aprilie 2009

Mănăstirile Meteor (Volos, Grecia)

Cei dintre noi care, prin harul lui Dumnezeu, am crescut în dogmele cele bine-cinstitoare şi urmăm întru toate Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolicească, credem că:

Singura cale de mântuire a oamenilor[1] este credinţa în Sfânta Treime, în lucrarea şi învăţătura Domnului nostru Iisus Hristos, ce rămân în Trupul Său, Sfânta Biserică. Hristos este singura şi adevărata Lumină[2]; nu sânt alte lumini care să ne lumineze, nici alte nume care să ne mântuiască: „Şi nu este întru nimeni altul mântuirea, căci nu este subt cer nici un alt nume dat între oameni, întru carele trebuie să ne mântuim noi.”[3] Toate celelalte credinţe, toate religiile care nesocotesc şi nu mărturisesc că Hristos „au venit în trup”[4] sânt plăsmuiri omeneşti şi lucrări ale Diavolului,[5] care nu duc la adevărata cunoaştere a lui Dumnezeu şi naşterea din nou prin dumnezeiescul Botez, ci îi înşală pe oameni şi îi duc la pieire. Fiind Creştini ce credem în Sfânta Treime, nu avem acelaşi Dumnezeu cu orice altă credinţă, nici măcar cu aşa-zisele religii monotheiste, Iudaismul şi Mahomedanismul, care nu cred în Sfânta Treime. Citește în continuare