Posts Tagged ‘Ştefan cel Mare’

Israel către jidovi şi jidoviţi: Capitala Moldovei NU este sinagogă!

La 13 decembrie 2009, în ziua prăznuirii Sfântului Apostol Andrei – creştinatorului pământurilor noastre, peste 200 de enoriaşi ai bisericii Sf. Cuvioasă Parascheva şi a altor sfinte lăcaşe din capitală, au mers în centrul Chişinăului, în Scuarul Europei pentru a înălţa o Cruce în locul menorahului pus acolo vineri de către iudei.

În prezenţa unor înalţi demnitari moldoveni şi a câtorva diplomaţi străini, obiectul a fost instalat la picioarele drapelului Uniunii Europene, pentru opt zile, cu ocazia sărbătoririi de către confesiunea iudaică a aşa-zisei „Hanuca”. De altfel, autorizarea de către primărie a acestei acţiuni cu caracter religios, evident sfidătoare la adresa majorităţii creştineşti a Republicii Moldova, este cel puţin provocatoare.

În acelaşi timp, e de menţionat faptul că astăzi nu a avut loc un miting antisemit, cum s-au grăbit deja să eticheteze înălţarea Sf. Cruci în centrul capitalei unei ţări ortodoxe mass-media liberală, ci un act de mărturisire de către creştini a credinţei lor şi a dreptului lor primar în viaţa statului al cărui element constituant primordial sunt.

După ce a fost scos de la locul de cinste, menorahul a fost transportat la monumenul Sfântului Ştefan cel Mare, unde a fost demontat şi pus la picioarele soclului.

Poarta Europei Creştine – Moldova Ortodoxă – supusă “euro-românilor” Europei Orto-fobe

“Vândut-aţi oare hoardelor de-afară, la târgul vremii vreo una din moşii?” întreabă îngrozit Sf. Ştefan cel Mare neamul în cântecul lui Victor Socaciu “Ştefan la Daniil Sihastrul”. Dacă pentru dl. Socaciu cea mai dureroasă problema e cea teritorială, atunci “arcaşii” Măriei Sale, care “n-au uitat să dea la semn” au o durere provocată de o rană cu mult mai adâncă a neamului. Dacă eşti om, atunci ştii că cea mai insuportabilă boală e cea sufletească, iar dacă mai eşti şi creştin atunci mai adaugi şi pe cea duhovnicească.

Paradoxal, cei care au supus neamul nostru după Măria Sa, fie că au fost păgâni, atei sau antihrişti, nu au băgat cuţitul în trupul ţării atât de dureros ca “fraţii” noştri “creştini” din Europa. La finele existenţei lui, extraordinarul Imperiu Bizantin a fost cu uşurinţă ras de otomani, neamurile Bizanţului fiind îngrozite de noua fiară care se instaurează în lume; una după alta intrau sub talpa islamului. Şi doar un singur neam, deşi chinuit timp de veacuri, a oprit fiara să intre în Europa. Acel neam se afla pe acel “picior de plai, pe o gură de rai”, cârmuit de un domn “nu mare de statu” – Atletul lui Hristos (cum a spus “marele vicar” făţarnic la Roma) – Ştefan Vodă, iar ocrotit de însuşi Iisus Hristos Dumnezeu şi Citește în continuare

Cu papa ori cu Sfinţii Părinţi!?

Papa Benedict al XVI-lea

Nu cu mult timp în urmă noi, creştinii ortodocşi, am asistat neputincioşi la un act care ne îndurerează sufletele şi ne ridică foarte grave probleme pentru conştiinţa creştin ortodoxă. E vorba de documentul conceput de oculta masono-catolică, semnat, la Ravenna, de autorităţile BOR şi de către Patriarhia Constantinopolului, potrivit căruia „Biserica Romei ocupă primul loc în ordinea canonică şi episcopul Romei este primul dintre patriarhi” („Adevărul”, vineri, 16 nov. 2007).

Cu alte cuvinte, Papa Benedict al XVI-lea ar deţine primul loc „între egali” în ierarhia creştină. Consecinţele sunt imense. Citește în continuare

Refuz, Rezist, Sânt Anti-…! (Partea I – revizuită)

Refuz, Rezist, sânt Anti-COMUNIST!

Această lozincă pe cât de anti-comunistă e, pe atât de mârşavă este în situaţia şi timpul în care-i strigată. La momentul de faţă sântem stăpâniţi de un regim impotent care se vrea a fi crezut, perceptat, trăit – numit comunist, denumirea fiind unica coincidenţă ca a comunismului autentic de altădată. Sânt aceiaşi capitalişti, birocraţi jegoşi, cu care, pretind ei că se luptă. Socialismul lor este povestea de acelaşi autor ca şi a democraţiei. Două poveşti mari în care mai cred milioane de sufleţele naive, dar în care nici autorii lor n-au crezut. Ambele – experimente masive asupra lumii, rezultatul lor – oameni care s-au simţit într-atât de diferiţi încât şi-au creat doi poli, două lumi, două imagini de duşman (socialist şi capitalist), două icoane scăldate în sânge de păgâni a zeci de războaie pritre care şi cele două mondiale, iar mai nou – distruse prin sângele martirilor, celor care au suferit cu adevărat pentru Hristos, pentru aproapele său… din ambele părţi (de care uităm). „Trebuie să ne concentrăm nu pe călăii care au distrus această ţară, ci pe martirii noştri” (Dan Puric). Citește în continuare

Binecredinciosul Domn Ştefan cel Mare, între îndoială şi sfinţenie

,,Ridică-te Ştefane şi vezi-ţi fiii, că vremea în lume e grea…”

S-au împlinit în vara aceasta (la 2 iulie) 502 ani de la trecerea la cele veşnice a voievodului Ştefan cel Mare şi Sfânt şi 14 ani de la canonizarea şi generalizarea cultului său în toată ţara.Ştefan cel MareŞtefan cel Mare

Atunci, în 1992, s-au auzit destule voci de contestare a acestui act, pe motiv că luarea unei decizii sinodale în acest sens n-ar fi justificată. Vociferările n-au încetat însă nici după acest act oficial al Bisericii Ortodoxe Române, ele venind mai cu seamă din partea unor laici, intelectuali cu pretenţii de elită, plini de mândria îndoielii – aproape obligatorie pentru un om cult – şi nu numai de la aceştia ci şi de la cei dotaţi cu simplitate dar smintiţi de aiurelile formatorilor de opinie, ba chiar şi unii clerici mai tradiţionalişti au fabricat sintagma: sfânt nesfânt.

De ce această rezervă atât de puternică faţă de canonizarea celui mai mare domnitor moldovean şi de ce nu, al tuturor românilor, din partea unor grupuri elitiste şi a altor oameni oneşti, dar neorientaţi în problemele istoriei şi mai ales în problemele sfinţeniei?

Starea aceasta se datorează neştiinţei ori formării unei imagini unilaterale despre marele domnitor, dobândite în şcoală sau din literatură, Citește în continuare