Conferință la Chișinău: 8 februarie!

8 februarie

Veniţi

la Conferinţa Teologică

MĂRTURISIREA CREDINŢEI:

între dragoste şi toleranţă

dedicată Zilei de Prăznuire a Noilor Mucenici şi Mărturisitori

Conferinţa se va desfăşura cu binecuvântarea ÎPS Vladimir, Mitropolit al Chişinăului şi al întregii Moldove, pe 8 februarie 2010, între orele 11.00 şi 15.00, în incinta Palatului Naţional (str. Puşkin nr. 21, Chişinău).

Intrarea liberă!

Binecuvântare şi cuvânt de deschidere:
ÎPS Vladimir, Mitropolit al Chişinăului şi al întregii Moldove.


Raportori:
ÎPS Teodor, arhiepiscop de Kameneţ-Podolsk şi Gorodok, Ucraina,
Prot. Alexandru Şargunov, Moscova, Rusia,
Danion Vasile, scriitor, misionar, România,
Theodore Zissis, profesor la Facultatea de Teologie, Universitatea “Aristotel”, Thessaloniki, Grecia ş. a.

Iubiţi fraţi şi surori întru Hristos! Vă îndemnăm să participaţi la această întrunire în cadrul căreia se va dezbate una dintre cele mai actuale teme: cum mărturisim credinţa în Domnul nostru Iisus Hristos în aceste vremuri şi ce înseamnă dragostea adevărată şi toleranţa în lumina învăţăturii Sfintei Biserici.

O minune a Maicii Domnului povestită de moş Petrea Chirilă

„Maica Domnului are să le rânduiască pe toate spre slava sfinţiei sale şi a Fiului ei”

Era în anul 1956. Lucram ca şofer la IJECOP Piatra Neamţ, transportând marfă la Cooperativa Borca. Treceam de multe ori pe la Sfânta Mănăstire Bistriţa, unde mai duceam pomelnice de la credincioşi. Acolo era Părintele Ghervasie Coţcaru, la pomelnice, părinte care se mai ocupa şi cu facere de icoane, adică avea legătură cu pictorii şi cu argintarii (cu numele Cotfas) de la Târgu Neamţ.

Odată îmi zice părintele: „Tu nu vrei să faci o icoană cu Maica Domnului la biserica din satul unde locuieşti, adică în Pârăul Pântei? Căci iată un credincios din Cotârgaşi, cu numele Chirileanu, a comandat două icoane pentru biserica din Pârăul Cârjei”. Eu am spus atunci să comande şi pentru mine una la pictorul Vodă, din Piatra Neamţ. Tot mergând la Piatra după marfă mai treceam şi pe la mănăstire la Bistriţa, iar Părintele Ghervasie îmi spune odată: continuă să citeşti

Minunea înfricoşătoare şi nemaiauzită a Sfîntului Spiridon al Trimitundei (ruşinarea “catolicilor”)

Sfîntului Ierarh Spiridon al Trimitundei, ruşinătorul “catolicilor”

Astăzi, 25 decembrie după calendarul apusean (12 decembrie a calendarului ortodox), Biserica Ortodoxă îl prăznuieşte pe cinstitul Ierarh Spiridon al Trimitundei, marele făcător de minuni.

„Sărbătoare luminată, praznic cu totul sfinţit ne stă înainte; veniţi, credincioşilor, să ne bucurăm de el! Că pe toţi ne cheamă la el ospătătorul duhovnicesc, Spiridon; a lui este masa dumnezeiască, minunile cele strălucite şi faptele cele nemuritoare. Să urmăm blîndeţii lui, nerăutăţii, bunătăţii, iubirii de oameni şi marii lui înţelepciuni, cu care printre arhierei a strălucit ca o lumină” (Stihovna 1, Vecernia Mare)
“Cine va numara minunile tale, Ierarhe Spiridoane, de Dumnezeu înţelepţite?“ continuă să citeşti

Nu acceptaţi nici un fel de compromis că o fi CIP-ul, că o fi ecumenismul, că o fi altul…

“Vorbim de CIP-uri şi de alte lucruri ca acestea. Este o mare derută. De ce derută? Pentru că nu mă interesează lucrurile acestea materiale prea mult, ci mă interesează, în primul şi în primul rând, rodul sau starea mea sufletească care începe să se pecetluiască ca urmare a relaţiei mele cu gândul despre el.

E mult mai important lucrul acesta. Şi văd că acuma sunt CIP-urile, apoi va fi altceva, apoi altceva. Mereu ei ştiu cum să acţioneze, cum să-mi pipăie mie sufletul şi cum să-mi influenţeze alegerea. Eu nu spun că CIP-ul nu este un pericol. Este un pericol foarte, foarte mare, dar mai mare, mult mai mare este să spun: ce să fac, câte or să mai fie din astea; în fond CIP-urile sunt de mult, nu de acum. Eu sunt CIP-uit de 20 de ani, sunt urmărit de mult şi ce, am păţit ceva? Nea Nicu m-a urmărit (Ceauşescu, în fapt Securitatea comunistă – n. red.), avea atâta aparatură. Şi ce am păţit ceva? N-am păţit nimic! continuă să citeşti

ISRAEL: Act instigator la ură religioasă

Organizaţia iudaică “Lobby pentru valorile iudaice” a desfăşurat acum cîteva zile o acţiune cu caracter anticreştin şi instigatoare la ură religioasă: pe străzile Ierusalimului a împărţit foi volante prin care cheamă să fie boicotate toate hotelurile şi restaurantele care s-au “murdărit” prin afişarea de simboluri “idioate” legate de sărbătoarea Crăciunului.

Presa israeliteană menţionează că foile volante conţin, de asemenea, chemări directe la violenţă.

Conducătorul organizaţiei respective, Ofer Cohen, a declarat că intenţionează să publice lista completă a instituţiilor care s-au decorat de Crăciun, să-i cheme pe toţi evreii la boicotarea acestor instituţii.

“Israel vrea să fie un stat evreiesc şi, în acelaşi timp, un stat liber şi democratic. Ce e de făcut cînd aceste două principii se bat cap în cap? Dacă toţi israeliţii ar începe să sărbătorească Crăciunul, în varianta creştină sau chiar în cea modernă secularizată – ţara nu va fi evreiască. Dacă statul va interzice totul ce este legat de această sărbătoare – ţara nu va fi liberă” – afirmă Samuel Scott, un fost jurnalist american, actualmente funcţionar al Institului Refua care se ocupă cu organizarea de cursuri pentru cei care vor să înveţe cum să trăiască după tradiţia iudaică. continuă să citeşti

Epoca lui Antihrist (Partea a III-a): Cea de-a treia perioadă

Partea a II-a

Cea de-a treia perioadă şi faptele de pe urmă ale lui Antihrist vor începe prin luarea în propriile sale mâini a întregii puteri mondiale. O stare de devastare covârşitoare a neamurilor pământului, din pricina unui mare război mondial, îl va ajuta în mare măsură la împlinirea acestui lucru. Cei mai mulţi vor vedea guvernarea mondială sub Antihrist drept singura cale cu putinţă pentru a ocoli noi războaie şi pentru a aduce omenirii o epocă paşnică şi înfloritoare.

Cuvântul lui Dumnezeu zugrăveşte în chipul următor venirea lui Antihrist la puterea lumii: pe faţa pământului, zdruncinată şi pustiită de război „se vor ridica zece regi” (Daniil 7, 24). Şapte dintre ei vor fi de un cuget cu Antihrist şi îi vor supune lui toată puterea şi autoritatea. Ceilalţi trei cârmuitori vor încerca să-şi păstreze independenţa, însă Antihrist îi va înfrânge prin puterea armelor (Daniil 7. 8,20,24). După biruinţa lui Antihrist asupra celor trei regi, înlăturând singura piedică din calea către stăpânirea deplină, cartea Apocalipsei îl zugrăveş te sub chipul unei fiare roşii, având „zece coarne” (adică cele zece regate supuse lui) „şi şapte capete” (adică cei şapte cârmuitori care s-au supus lui de bună voie şi acţionează în calitate de reprezentanţi plenipotenţiari ai lui în stăpânirile în care se află) – cf. Apocalipsa 13, 1şi tâlcuirile din acest stih ale Sfinţilor Irineu al Lyonului şi Chiril al Ierusalimului. continuă să citeşti

IERUSALIM: Act de VANDALISM, BARBARISM, INTOLERANŢĂ şi INSTIGARE LA URĂ RELIGIOASĂ

În timp ce în toată lumea cotropită de iudei (mai puţin Moldova) se înalţă în centrele oraşelor, cu ocazia sărbătorii “luminilor” Hanuka, cele 8 braţe ale sfeşnicului iudaic, în Ierusalim circumcişii şi-au arătat, pentru a cîta oară, toleranţa faţă de ortodocşi şi Ortodoxie. Astfel, în noaptea dintre 10 şi 11 decembrie a fost pângărită Biserica „Sfânta Treime” ce ţine de Misiunea Duhovnicească Rusă a Patriarhiei Moscovei. Pe pereţii Bisericii din partea altarului şi a pridvorului o persoană neidentficată a scris în limba idiş următoarele cuvinte: „Moarte” şi „Moarte creştinilor”. continuă să citeşti

TALMUD JMMANUEL: Hristos e antihrist…

(extras din una din cărţile sfinte ale iudeilor toleranţi)

Talmudul tolerant

Israel către jidovi şi jidoviţi: Capitala Moldovei NU este sinagogă!

La 13 decembrie 2009, în ziua prăznuirii Sfântului Apostol Andrei – creştinatorului pământurilor noastre, peste 200 de enoriaşi ai bisericii Sf. Cuvioasă Parascheva şi a altor sfinte lăcaşe din capitală, au mers în centrul Chişinăului, în Scuarul Europei pentru a înălţa o Cruce în locul menorahului pus acolo vineri de către iudei.

În prezenţa unor înalţi demnitari moldoveni şi a câtorva diplomaţi străini, obiectul a fost instalat la picioarele drapelului Uniunii Europene, pentru opt zile, cu ocazia sărbătoririi de către confesiunea iudaică a aşa-zisei „Hanuca”. De altfel, autorizarea de către primărie a acestei acţiuni cu caracter religios, evident sfidătoare la adresa majorităţii creştineşti a Republicii Moldova, este cel puţin provocatoare.

În acelaşi timp, e de menţionat faptul că astăzi nu a avut loc un miting antisemit, cum s-au grăbit deja să eticheteze înălţarea Sf. Cruci în centrul capitalei unei ţări ortodoxe mass-media liberală, ci un act de mărturisire de către creştini a credinţei lor şi a dreptului lor primar în viaţa statului al cărui element constituant primordial sunt.

După ce a fost scos de la locul de cinste, menorahul a fost transportat la monumenul Sfântului Ştefan cel Mare, unde a fost demontat şi pus la picioarele soclului.

Astăzi – Maica Domnului “Znamenie”

Maica Domnului "Znamenie"

Istoria icoanei Maicii Domnului „Známenie” (adică „a semnului”) este strâns legată de istoria Novgorodului, centru cultural şi comercial din nord, unul dintre primele oraşe ale vechii Rusii.

Sensul teologic al numelui icoanei este acela al „semnului” din profeţia lui Isaia: „Pentru aceasta Domnul meu vă va da un semn: Iată, Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu şi vor chema numele lui Emanuel” (Isaia 7, 14). Însă numele ei ne poate trimite şi la un eveniment istoric, consemnat în cronicile Novgorodului. Iată ce spun acestea: Din pricina locului însemnat pe care îl avea în nordul Rusiei, Novgorodul, râvnit de vecini, a intrat în conflict cu aceştia. În 1169, kneazul Andrei Bogoliubski, pornind din Kiev, a ajuns cu armata sa până în faţa zidurilor Novgorodului. Oraşul a fost împresurat, iar cei asediaţi au cerut atunci, cu continuă să citeşti

Arhim. Iustin PÂRVU: Nu primiţi acest vaccin!

- Părinte, cum sfătuiţi poporul să procedeze cu privire la aceste vaccinuri criminale care se vor impune cu forţa, asupra copiilor noştri şi asupra mamelor însărcinate, şi poate pe viitor asupra tuturor?

- Dragii mei, e greu să dai un răspuns unui popor întreg, pentru că nu avem decât soluţii dureroase, pentru că aceasta este realitatea în care trăim, foarte, foarte dureroasă. Am spus de la începutul anului că trebuie să ne pregătim pentru mucenicie şi mai mult de atât nici nu aş mai fi avut de grăit, dar oamenii sunt neputincioşi cu duhul şi cu mintea ca să înţeleagă. Nu e uşor să trăieşti în ziua de azi. Dar dacă Domnul aşa a binevoit ca noi să suferim aceste vremuri, apoi trebuie să ne supunem şi să primim cu bucurie toate cele ce vin asupra noastră, ca din mâna lui Dumnezeu, şi nu a vrăjmaşului. E mai greu acum, pentru că ne-am învăţat cu comoditatea, cu televizorul şi cu toate mofturile şi libertăţile; ei bine, dragii mei, abia acum se vede efectul dăunător al acestor libertăţi – ne-au slăbit puterile sufletului. Mintea este continuă să citeşti

Pr. Daniil Sisoev omorât chiar în Biserică!

Pr. Daniil Sisoev

Părintele (iereu) Daniil Sisoev a fost împuşcat chiar în Biserica Sf. Toma din Moscova, unde slujea.

Joi, 19 noiembrie 2009, în jurul orei 23.00, în Biserica Sf. Toma din Moscova a intrat un necunoscut purtând masca medicală, care a strigat: „Care-i Sisoev?”. Părintele Daniil, care stătea lângă catapeteasmă, a făcut un pas spre el. Necunoscutul a scos pistolul şi a tras de 4 ori, nimerind în regiunea gâtului şi în capul părintelui. Vladimir Strelbiţki, care se afla lângă părinte a fost grav rănit în piept. Pr. Daniil a decedat în drum spre spital.

Ucigaşul a reuşit să fugă şi încă n-a fost găsit. Martorii oculari au zis că are în jur de 20-30 de ani şi e de origine caucaziană.

În fiecare zi de joi, ca de obicei, Pr. Daniil răspundea la întrebările creştinilor, dar de data aceasta s-a reţinut până mai târziu. Se presupune că ucigaşul ştia orarul părintelui şi că a planificat omorul din timp. continuă să citeşti

Nici un liceu fără Dumnezeu!

biserica

SEMNEAZĂ PETIŢIA

ON-LINE!

sau descarcă FIŞA ŞABLON pentru mai multe semnături şi contactează-ne la:

(+373) 069992599!

Blogul Oficial!

Evenimentele social-politice ce s-au desfăşurat în ultimii ani în societatea noastră a determinat apariţia necesităţii de a introduce religia ca disciplina obligatorie în ciclul preuniversitar. Acest fenomen nu constituie un moft al cuiva ci un imperativ al unei societăţi aflate în tranziţie, abia scăpată de ateism.
După o lungă perioadă de ateism, în întregul spaţiu ex-sovietic, credinţa îşi recapătă locul ei firesc in societate, astfel spre exemplu începând cu septembrie 2009 religia se preda şi în şcolile din Rusia.
Cineva spunea ca mileniul III “va fi unul al credinţei sau nu va fi deloc”. Republica Moldova, în intenţiile sale de aderare la UE ar trebui sa preia practica tarilor cu o democraţie consolidată în care de mai mulţi ani religia este predată în instituţiile preuniversitare.
Ca o reflectare legislativă la nivel european a importanţei identităţii cultural-spirituale a fiecărei naţiuni, domeniul cultural şi cel religios intră în competenţa exclusivă a fiecărui stat. Republica Moldova ar trebui să aibă o poziţie fermă vis a vis de educaţia religioasă a tinerii generaţii. continuă să citeşti

4 NOIEMBRIE: CHEMARE CĂTRE TOŢI CREŞTINII ORTODOCŞI LA APĂRAREA PROPRIILOR DREPTURI ÎN PROPRIA ŢARĂ

Iubiţi fraţi şi surori întru Hristos!

Pe 4 noiembrie 2009, în faţa Parlamentului se va desfăşura o acţiune de protest anticod în forma stării de rugăciune.

Toţi cei care nu vor să-L trădeze pe Hristos şi să intre în lagărul electronic global să vină la Chişinău pentru a-şi cere drepturile ce li se cuvin în propria ţară.

Creştinii din toată ţara se adună în faţa Catedralei „Naşterea Domnului” din capitală, la ora 9:30. (alte detalii curând: toaca.md) continuă să citeşti

Obiectivul Patriarhului, acelaşi cu al masoneriei: „Unitatea spirituală a lumii”

Patriarhul Daniel al BORo

În anul 1998, între 20-22 iulie a avut loc, la Durău – în vestitul centru ecumenist înfiinţat de actualul PreaFericit Daniel – Simpozionul Iudeo-Creştin „spiritualitatea psalmilor şi morala socială a profeţilor”. La Simpozion au participat rabini de mare rang şi preoţi profesori universitari ortodocşi. Evenimentul a fost prezentat pe larg, cu luările de cuvânt ale participanţilor, în paginile revistei Teologie şi Viaţă, nr. 5-12, mai-decembrie 1998, publicaţie a

Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, condusă pe atunci de ÎPS Daniel, actualul patriarh. Simpozionul, aşadar, reprezintă punctul de vedere asumat de autoritatea arhierească a (pe atunci) ÎPS Daniel.

Pe scurt, înterpretarea profeţilor Vechiului Testament a fost făcută în cheie socială, chiar socialistă. Profeţii sunt prezentaţi de preoţii profesori şi rabinii participanţi drept propovăduitori ai „dreptăţii sociale”, ai „eticii sociale” şi ca apărători ai demnităţii umane. Adică, propovăduitori ai unei ordini ideologice omeneşti utopice, în care „dreptatea şi pacea” stăpânesc. O orânduire socială perfectă, lucru pe care Dumnezeu niciodată nu l-a făgăduit omenirii. Nimic mai departe de mesajul proorocilor, care au anunţat venirea Mântuitorului şi distrugerea acestei lumi aşa cum este ea acum. Profeţii au propovăduit Împărăţia lui Dumnezeu, care nu este din această lume. Noii teologi afirmă însă că proorocii propovăduiesc o împărăţie lumească. continuă să citeşti

Epoca lui Antihrist (Partea a II-a)

Partea I-a

În vremea acestei perioade făţărnicia lui Antihrist va merge atât de departe încât nu numai ca va dovedi toleranţă faţă de creştinism, ci chiar se va arăta preocupat de a-l ocroti. Întru cele din afară se va sili să-L imite pe Hristos. Nefiind călăuziţi de înţelegerea duhovnicească a Bisericii, ci, mai curând de înţelepciunea lumească, marea majoritate a creştinilor nu vor rezista pâna la capăt acestei înşelări şi-l vor socoti pe Antihrist ca fiind Hristos la a doua Sa venire.

Monahii Mănăstirii Solovăţ au transmis un răspuns pe care Stareţul Zosima l-a dat fiului său duhovnicesc, care l-a întrebat cum să-l recunoască pe Antihrist când va veni. Sfântul călugăr i-a dat acest răspuns precis: „Când vei auzi că Hristos a venit sau S-a ivit pe pământ atunci să ştii că acela e Antihristul”. Iar acest răspuns este şi mai exact: „Omenirea nu-l va recunoaşte pe Antihrist; îl va socoti ca fiind Hristos, îl va proclama drept Hristos… continuă să citeşti

Arătarea minunată a semnului Sfintei Cruci lângă Atena în anul 1925

Materialul care urmează a fost tipărit în revista „Orthodox Life”, Vol. 22, Nr. 2 (martie-aprilie, 1972), pp. 18-20.

Iată o fotografie cu minunea, aşa cum a apărut în presa vremii…

La începutul secolului XX, şi mai cu seamă în anii ‘20, în Grecia şi la Patriarhia Ecumenică din Constantinopol au apărut puternice curente seculariste şi anti-bisericeşti. Printre diverse acţiuni ale acestor forţe obscure, s-a numărat şi introducerea samavolnică a calendarului gregorian. Calendarul gregorian era mai curând potrivit pentru afaceri, schimburi de capital şi alte activităţi laice, din punct de vedere liturgic, însă, el este practic inutil şi chiar dăunător. În fapt, este imposibil de a reconcilia calendarul gregorian cu Pascalia noastră canonică creştin-ortodoxă. Prin urmare, introducerea unor schimbări în calendarul bisericesc de către o Biserică locală creează o discrepanţă liturgică inadmisibilă în interiorul Bisericii însăşi. continuă să citeşti

Poarta Europei Creştine – Moldova Ortodoxă – supusă “euro-românilor” Europei Orto-fobe

“Vândut-aţi oare hoardelor de-afară, la târgul vremii vreo una din moşii?” întreabă îngrozit Sf. Ştefan cel Mare neamul în cântecul lui Victor Socaciu “Ştefan la Daniil Sihastrul”. Dacă pentru dl. Socaciu cea mai dureroasă problema e cea teritorială, atunci “arcaşii” Măriei Sale, care “n-au uitat să dea la semn” au o durere provocată de o rană cu mult mai adâncă a neamului. Dacă eşti om, atunci ştii că cea mai insuportabilă boală e cea sufletească, iar dacă mai eşti şi creştin atunci mai adaugi şi pe cea duhovnicească.

Paradoxal, cei care au supus neamul nostru după Măria Sa, fie că au fost păgâni, atei sau antihrişti, nu au băgat cuţitul în trupul ţării atât de dureros ca “fraţii” noştri “creştini” din Europa. La finele existenţei lui, extraordinarul Imperiu Bizantin a fost cu uşurinţă ras de otomani, neamurile Bizanţului fiind îngrozite de noua fiară care se instaurează în lume; una după alta intrau sub talpa islamului. Şi doar un singur neam, deşi chinuit timp de veacuri, a oprit fiara să intre în Europa. Acel neam se afla pe acel “picior de plai, pe o gură de rai”, cârmuit de un domn “nu mare de statu” – Atletul lui Hristos (cum a spus “marele vicar” făţarnic la Roma) – Ştefan Vodă, iar ocrotit de însuşi Iisus Hristos Dumnezeu şi continuă să citeşti

MĂRTURISIRE DE CREDINŢĂ ÎMPOTRIVA ECUMENISMULUI ÎN BISERICA GRECIEI

Sinaxa clericilor şi monahilor Ortodocşi din Grecia, Aprilie 2009 [1]

„Toţi cei care prin harul lui Dumnezeu am crescut în dogmele cele binecinstitoare şi urmăm în toate Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească credem că: Singura cale mântuitoare pentru oameni [2] este credinţa în Sfânta Treime, în opera şi învăţătura Domnului nostru Iisus Hristos, care sunt continue în trupul Lui, Sfânta Biserică. Hristos este singura lumină adevărată [3]; nu există alte lumini care să ne lumineze, nici alte nume care pot să ne mântuiască: „Şi nu este întru alt întru nimic mântuire, pentru că nici nume este altul sub cer dat întru oameni, întru care trebuie să ne mântuim noi” [4]. Toate celelalte credinţe, toate religiile care ignoră şi nu-L mărturisesc pe Hristos „venit în trup” [5], sunt făcături omeneşti şi lucrurile diavolului [6], nu conduc la adevărata cunoaştere a lui Dumnezeu şi la naşterea din nou prin dumnezeiescul Botez, ci îi rătăcesc pe oameni şi îi conduc la pierzare. Noi, creştinii care credem în Sfânta Treime, nu avem acelaşi Dumnezeu cu nici o altă religie: nici cu aşa-numitele religii monoteiste (iudaismul şi islamul), care nu cred în Sfânta Treime.

De două mii de ani, Biserica întemeiată de Hristos şi călăuzită de Sfântul Duh a rămas statornică şi neclintită în Adevărul mântuitor învăţat de Hristos, predat de Sfinţii Apostoli şi păzit de Sfinţii Părinţi. Nu a fost îngenuncheată de cumplitele prigoane ale iudeilor, iniţial, şi ale închinătorilor la idoli, mai apoi, în primele trei secole; a arătat o mulţime de martiri şi a ieşit biruitoare, dovedind originea ei dumnezeiască. După cum minunat spune Sfântul Ioan Gură de Aur: „Nimic nu este mai puternic decât Biserica… Dacă porţi război împotriva vreunui om, fie ai învins, fie ai fost învins; dar dacă porţi război împotriva Bisericii, vei fi învins fără să te dumireşti, căci Dumnezeu este mai tare decât toate” [7]. După încetarea prigoanelor şi triumful Bisericii asupra vrăjmaşilor din afară, adică a iudeilor şi a închinătorilor la idoli, s-au înmulţit şi s-au împuternicit vrăjmaşii dinăuntru ai Bisericii. Au apărut diferite erezii, care au încercat să perimeze (răstoarne) şi să falsifice credinţa predanisită, aşa încât credincioşii să fie zăpăciţi şi să slăbească încrederea lor în adevărul evanghelic şi în cele încredinţate. Marele Vasilie schiţând situaţia bisericească, creată de erezia lui Arie, care a dominat timp de patruzeci de ani şi administrativ, zice: „Dogmele Părinţilor sunt dispreţuite, predaniile apostolice sunt socotite de nimic, invenţiile oamenilor mai noi înlumesc Bisericile; aşadar, oamenii nu mai teologhisesc, ci tehnologhisesc; înţelepciunea lumii are întâietate îndepărtând lauda Crucii. Păstorii sunt izgoniţi, iar în locul lor sunt introduşi lupi grei care sfârtecă turma lui Hristos” [8].

Ecumenismul

Ce s-a întâmplat cu vrăjmaşii din afară, religiile, s-a întâmplat şi cu cei din interior, ereziile. Biserica – prin marii şi luminaţii Sfinţi Părinţi, a definit şi a îngrădit credinţa Ortodoxă prin hotărârile Sinoadelor Ecumenice şi Locale referitoare la anumite învăţături îndoielnice, dar şi prin conglăsuirea Părinţilor (consensus Patrum) asupra întregului de teme al credinţei. Suntem mai siguri când îi urmăm pe Sfinţii Părinţi şi nu mutăm hotarele pe care ei le-au aşezat. Cuvintele „Următori Sfinţilor Părinţi” şi „Nu muta hotarele pe care le-au aşezat Părinţii noştri” constituie o linie sigură de drum şi supapa de siguranţă a credinţei şi vieţuirii noastre ortodoxe. Prin urmare punctele de bază ale mărturisirii noastre sunt următoarele:
1. Păzim neclintite şi nefalsificate toate cele legiuite de Sinoade şi de Părinţi. Primim toate continuă să citeşti

Epoca lui Antihrist (Partea I-a)

Întreaga viaţă şi lucrare a lui Antihrist pot fi rezumate în trei perioade:

"Şi va face întocmai ca Domnul..."

Perioada întâi a lui Antihrist – cuprinsă între ziua naşterii sale şi momentul arătării lui – va trece neştiută. Sfântul Ioan Damaschin spune că „Antihrist este crescut în ascuns şi pe neaşteptate se rascoală”.

A doua perioadă a vieţii lui Antihrist se va deschide cu intrarea sa învederată în rolul de învăţator al lumii sau „prooroc” [1]. Se prea poate să-şi înceapă lucrarea în împrejurările unei conflagraţii mondiale când umanitatea, după ce a suferit toate continuă să citeşti