Pr. Daniil Sisoev omorât chiar în Biserică!

Pr. Daniil Sisoev

Părintele (iereu) Daniil Sisoev a fost împuşcat chiar în Biserica Sf. Toma din Moscova, unde slujea.

Joi, 19 noiembrie 2009, în jurul orei 23.00, în Biserica Sf. Toma din Moscova a intrat un necunoscut purtând masca medicală, care a strigat: „Care-i Sisoev?”. Părintele Daniil, care stătea lângă catapeteasmă, a făcut un pas spre el. Necunoscutul a scos pistolul şi a tras de 4 ori, nimerind în regiunea gâtului şi în capul părintelui. Vladimir Strelbiţki, care se afla lângă părinte a fost grav rănit în piept. Pr. Daniil a decedat în drum spre spital.

Ucigaşul a reuşit să fugă şi încă n-a fost găsit. Martorii oculari au zis că are în jur de 20-30 de ani şi e de origine caucaziană.

În fiecare zi de joi, ca de obicei, Pr. Daniil răspundea la întrebările creştinilor, dar de data aceasta s-a reţinut până mai târziu. Se presupune că ucigaşul ştia orarul părintelui şi că a planificat omorul din timp.

Nici un liceu fără Dumnezeu!

SEMNEAZĂ PETIŢIA

ON-LINE!

sau descarcă FIŞA ŞABLON pentru mai multe semnături şi contactează-ne la:

(+373) 069992599!

Blogul Oficial!

Evenimentele social-politice ce s-au desfăşurat în ultimii ani în societatea noastră a determinat apariţia necesităţii de a introduce religia ca disciplina obligatorie în ciclul preuniversitar. Acest fenomen nu constituie un moft al cuiva ci un imperativ al unei societăţi aflate în tranziţie, abia scăpată de ateism.
După o lungă perioadă de ateism, în întregul spaţiu ex-sovietic, credinţa îşi recapătă locul ei firesc in societate, astfel spre exemplu începând cu septembrie 2009 religia se preda şi în şcolile din Rusia.
Cineva spunea ca mileniul III “va fi unul al credinţei sau nu va fi deloc”. Republica Moldova, în intenţiile sale de aderare la UE ar trebui sa preia practica tarilor cu o democraţie consolidată în care de mai mulţi ani religia este predată în instituţiile preuniversitare.
Ca o reflectare legislativă la nivel european a importanţei identităţii cultural-spirituale a fiecărei naţiuni, domeniul cultural şi cel religios intră în competenţa exclusivă a fiecărui stat. Republica Moldova ar trebui să aibă o poziţie fermă vis a vis de educaţia religioasă a tinerii generaţii.

4 NOIEMBRIE: CHEMARE CĂTRE TOŢI CREŞTINII ORTODOCŞI LA APĂRAREA PROPRIILOR DREPTURI ÎN PROPRIA ŢARĂ

Iubiţi fraţi şi surori întru Hristos!

Pe 4 noiembrie 2009, în faţa Parlamentului se va desfăşura o acţiune de protest anticod în forma stării de rugăciune.

Toţi cei care nu vor să-L trădeze pe Hristos şi să intre în lagărul electronic global să vină la Chişinău pentru a-şi cere drepturile ce li se cuvin în propria ţară.

Creştinii din toată ţara se adună în faţa Catedralei „Naşterea Domnului” din capitală, la ora 9:30. (alte detalii curând: toaca.md)

Obiectivul Patriarhului, acelaşi cu al masoneriei: „Unitatea spirituală a lumii”

Patriarhul Daniel al BORo

În anul 1998, între 20-22 iulie a avut loc, la Durău – în vestitul centru ecumenist înfiinţat de actualul PreaFericit Daniel – Simpozionul Iudeo-Creştin „spiritualitatea psalmilor şi morala socială a profeţilor”. La Simpozion au participat rabini de mare rang şi preoţi profesori universitari ortodocşi. Evenimentul a fost prezentat pe larg, cu luările de cuvânt ale participanţilor, în paginile revistei Teologie şi Viaţă, nr. 5-12, mai-decembrie 1998, publicaţie a

Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, condusă pe atunci de ÎPS Daniel, actualul patriarh. Simpozionul, aşadar, reprezintă punctul de vedere asumat de autoritatea arhierească a (pe atunci) ÎPS Daniel.

Pe scurt, înterpretarea profeţilor Vechiului Testament a fost făcută în cheie socială, chiar socialistă. Profeţii sunt prezentaţi de preoţii profesori şi rabinii participanţi drept propovăduitori ai „dreptăţii sociale”, ai „eticii sociale” şi ca apărători ai demnităţii umane. Adică, propovăduitori ai unei ordini ideologice omeneşti utopice, în care „dreptatea şi pacea” stăpânesc. O orânduire socială perfectă, lucru pe care Dumnezeu niciodată nu l-a făgăduit omenirii. Nimic mai departe de mesajul proorocilor, care au anunţat venirea Mântuitorului şi distrugerea acestei lumi aşa cum este ea acum. Profeţii au propovăduit Împărăţia lui Dumnezeu, care nu este din această lume. Noii teologi afirmă însă că proorocii propovăduiesc o împărăţie lumească.

Epoca lui Antihrist (Partea a II-a)

Partea I-a

În vremea acestei perioade făţărnicia lui Antihrist va merge atât de departe încât nu numai ca va dovedi toleranţă faţă de creştinism, ci chiar se va arăta preocupat de a-l ocroti. Întru cele din afară se va sili să-L imite pe Hristos. Nefiind călăuziţi de înţelegerea duhovnicească a Bisericii, ci, mai curând de înţelepciunea lumească, marea majoritate a creştinilor nu vor rezista pâna la capăt acestei înşelări şi-l vor socoti pe Antihrist ca fiind Hristos la a doua Sa venire.

Monahii Mănăstirii Solovăţ au transmis un răspuns pe care Stareţul Zosima l-a dat fiului său duhovnicesc, care l-a întrebat cum să-l recunoască pe Antihrist când va veni. Sfântul călugăr i-a dat acest răspuns precis: „Când vei auzi că Hristos a venit sau S-a ivit pe pământ atunci să ştii că acela e Antihristul”. Iar acest răspuns este şi mai exact: „Omenirea nu-l va recunoaşte pe Antihrist; îl va socoti ca fiind Hristos, îl va proclama drept Hristos…

Arătarea minunată a semnului Sfintei Cruci lângă Atena în anul 1925

Materialul care urmează a fost tipărit în revista „Orthodox Life”, Vol. 22, Nr. 2 (martie-aprilie, 1972), pp. 18-20.

Iată o fotografie cu minunea, aşa cum a apărut în presa vremii…

La începutul secolului XX, şi mai cu seamă în anii ‘20, în Grecia şi la Patriarhia Ecumenică din Constantinopol au apărut puternice curente seculariste şi anti-bisericeşti. Printre diverse acţiuni ale acestor forţe obscure, s-a numărat şi introducerea samavolnică a calendarului gregorian. Calendarul gregorian era mai curând potrivit pentru afaceri, schimburi de capital şi alte activităţi laice, din punct de vedere liturgic, însă, el este practic inutil şi chiar dăunător. În fapt, este imposibil de a reconcilia calendarul gregorian cu Pascalia noastră canonică creştin-ortodoxă. Prin urmare, introducerea unor schimbări în calendarul bisericesc de către o Biserică locală creează o discrepanţă liturgică inadmisibilă în interiorul Bisericii însăşi.

Poarta Europei Creştine – Moldova Ortodoxă – supusă “euro-românilor” Europei Orto-fobe

“Vândut-aţi oare hoardelor de-afară, la târgul vremii vreo una din moşii?” întreabă îngrozit Sf. Ştefan cel Mare neamul în cântecul lui Victor Socaciu “Ştefan la Daniil Sihastrul”. Dacă pentru dl. Socaciu cea mai dureroasă problema e cea teritorială, atunci “arcaşii” Măriei Sale, care “n-au uitat să dea la semn” au o durere provocată de o rană cu mult mai adâncă a neamului. Dacă eşti om, atunci ştii că cea mai insuportabilă boală e cea sufletească, iar dacă mai eşti şi creştin atunci mai adaugi şi pe cea duhovnicească.

Paradoxal, cei care au supus neamul nostru după Măria Sa, fie că au fost păgâni, atei sau antihrişti, nu au băgat cuţitul în trupul ţării atât de dureros ca “fraţii” noştri “creştini” din Europa. La finele existenţei lui, extraordinarul Imperiu Bizantin a fost cu uşurinţă ras de otomani, neamurile Bizanţului fiind îngrozite de noua fiară care se instaurează în lume; una după alta intrau sub talpa islamului. Şi doar un singur neam, deşi chinuit timp de veacuri, a oprit fiara să intre în Europa. Acel neam se afla pe acel “picior de plai, pe o gură de rai”, cârmuit de un domn “nu mare de statu” – Atletul lui Hristos (cum a spus “marele vicar” făţarnic la Roma) – Ştefan Vodă, iar ocrotit de însuşi Iisus Hristos Dumnezeu şi

MĂRTURISIRE DE CREDINŢĂ ÎMPOTRIVA ECUMENISMULUI ÎN BISERICA GRECIEI

Sinaxa clericilor şi monahilor Ortodocşi din Grecia, Aprilie 2009 [1]

„Toţi cei care prin harul lui Dumnezeu am crescut în dogmele cele binecinstitoare şi urmăm în toate Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească credem că: Singura cale mântuitoare pentru oameni [2] este credinţa în Sfânta Treime, în opera şi învăţătura Domnului nostru Iisus Hristos, care sunt continue în trupul Lui, Sfânta Biserică. Hristos este singura lumină adevărată [3]; nu există alte lumini care să ne lumineze, nici alte nume care pot să ne mântuiască: „Şi nu este întru alt întru nimic mântuire, pentru că nici nume este altul sub cer dat întru oameni, întru care trebuie să ne mântuim noi” [4]. Toate celelalte credinţe, toate religiile care ignoră şi nu-L mărturisesc pe Hristos „venit în trup” [5], sunt făcături omeneşti şi lucrurile diavolului [6], nu conduc la adevărata cunoaştere a lui Dumnezeu şi la naşterea din nou prin dumnezeiescul Botez, ci îi rătăcesc pe oameni şi îi conduc la pierzare. Noi, creştinii care credem în Sfânta Treime, nu avem acelaşi Dumnezeu cu nici o altă religie: nici cu aşa-numitele religii monoteiste (iudaismul şi islamul), care nu cred în Sfânta Treime.

De două mii de ani, Biserica întemeiată de Hristos şi călăuzită de Sfântul Duh a rămas statornică şi neclintită în Adevărul mântuitor învăţat de Hristos, predat de Sfinţii Apostoli şi păzit de Sfinţii Părinţi. Nu a fost îngenuncheată de cumplitele prigoane ale iudeilor, iniţial, şi ale închinătorilor la idoli, mai apoi, în primele trei secole; a arătat o mulţime de martiri şi a ieşit biruitoare, dovedind originea ei dumnezeiască. După cum minunat spune Sfântul Ioan Gură de Aur: „Nimic nu este mai puternic decât Biserica… Dacă porţi război împotriva vreunui om, fie ai învins, fie ai fost învins; dar dacă porţi război împotriva Bisericii, vei fi învins fără să te dumireşti, căci Dumnezeu este mai tare decât toate” [7]. După încetarea prigoanelor şi triumful Bisericii asupra vrăjmaşilor din afară, adică a iudeilor şi a închinătorilor la idoli, s-au înmulţit şi s-au împuternicit vrăjmaşii dinăuntru ai Bisericii. Au apărut diferite erezii, care au încercat să perimeze (răstoarne) şi să falsifice credinţa predanisită, aşa încât credincioşii să fie zăpăciţi şi să slăbească încrederea lor în adevărul evanghelic şi în cele încredinţate. Marele Vasilie schiţând situaţia bisericească, creată de erezia lui Arie, care a dominat timp de patruzeci de ani şi administrativ, zice: „Dogmele Părinţilor sunt dispreţuite, predaniile apostolice sunt socotite de nimic, invenţiile oamenilor mai noi înlumesc Bisericile; aşadar, oamenii nu mai teologhisesc, ci tehnologhisesc; înţelepciunea lumii are întâietate îndepărtând lauda Crucii. Păstorii sunt izgoniţi, iar în locul lor sunt introduşi lupi grei care sfârtecă turma lui Hristos” [8].

Ecumenismul

Ce s-a întâmplat cu vrăjmaşii din afară, religiile, s-a întâmplat şi cu cei din interior, ereziile. Biserica – prin marii şi luminaţii Sfinţi Părinţi, a definit şi a îngrădit credinţa Ortodoxă prin hotărârile Sinoadelor Ecumenice şi Locale referitoare la anumite învăţături îndoielnice, dar şi prin conglăsuirea Părinţilor (consensus Patrum) asupra întregului de teme al credinţei. Suntem mai siguri când îi urmăm pe Sfinţii Părinţi şi nu mutăm hotarele pe care ei le-au aşezat. Cuvintele „Următori Sfinţilor Părinţi” şi „Nu muta hotarele pe care le-au aşezat Părinţii noştri” constituie o linie sigură de drum şi supapa de siguranţă a credinţei şi vieţuirii noastre ortodoxe. Prin urmare punctele de bază ale mărturisirii noastre sunt următoarele:
1. Păzim neclintite şi nefalsificate toate cele legiuite de Sinoade şi de Părinţi. Primim toate

Epoca lui Antihrist (Partea I-a)

Întreaga viaţă şi lucrare a lui Antihrist pot fi rezumate în trei perioade:

"Şi va face întocmai ca Domnul..."

Perioada întâi a lui Antihrist – cuprinsă între ziua naşterii sale şi momentul arătării lui – va trece neştiută. Sfântul Ioan Damaschin spune că „Antihrist este crescut în ascuns şi pe neaşteptate se rascoală”.

A doua perioadă a vieţii lui Antihrist se va deschide cu intrarea sa învederată în rolul de învăţator al lumii sau „prooroc” [1]. Se prea poate să-şi înceapă lucrarea în împrejurările unei conflagraţii mondiale când umanitatea, după ce a suferit toate

60 de milioane de oameni trebuie vaccinaţi cu prioritate împotriva gripei porcine în UE

Comisarul european al sanatatii, Androulla Vassiliou, a declarat ca 60 de milioane de persoane trebuie cu prioritate vaccinate impotriva gripei porcine in cadrul UE, relateaza AFP.
Ea a insistat pe necesitatea vaccinarii cu prioritate a “grupurilor de risc, adica 60 de milioane de persoane, potrivit estimarilor CE”.
“Daca toate aceste persoane sunt vaccinate, este o protectie suficienta”, a spus comisarul european, aflat in Portugalia.
“Nu va fi vaccin suficient pentru toti”, a reamintit

Mărturisire de credinţă împotriva ecumenismului

Dată la Sinaxa dreptslăvitorilor preoţi şi monahi din Volos (Grecia) în Aprilie 2009

Mănăstirile Meteor (Volos, Grecia)

Cei dintre noi care, prin harul lui Dumnezeu, am crescut în dogmele cele bine-cinstitoare şi urmăm întru toate Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolicească, credem că:

Singura cale de mântuire a oamenilor[1] este credinţa în Sfânta Treime, în lucrarea şi învăţătura Domnului nostru Iisus Hristos, ce rămân în Trupul Său, Sfânta Biserică. Hristos este singura şi adevărata Lumină[2]; nu sânt alte lumini care să ne lumineze, nici alte nume care să ne mântuiască: „Şi nu este întru nimeni altul mântuirea, căci nu este subt cer nici un alt nume dat între oameni, întru carele trebuie să ne mântuim noi.”[3] Toate celelalte credinţe, toate religiile care nesocotesc şi nu mărturisesc că Hristos „au venit în trup”[4] sânt plăsmuiri omeneşti şi lucrări ale Diavolului,[5] care nu duc la adevărata cunoaştere a lui Dumnezeu şi naşterea din nou prin dumnezeiescul Botez, ci îi înşală pe oameni şi îi duc la pieire. Fiind Creştini ce credem în Sfânta Treime, nu avem acelaşi Dumnezeu cu orice altă credinţă, nici măcar cu aşa-zisele religii monotheiste, Iudaismul şi Mahomedanismul, care nu cred în Sfânta Treime.

Şi va fi ca în zilele lui Noe…

Prof. I.C. Gheorghiţă

Motto: „Şi precum a fost în zilele lui Noe, aşa va fi şi la venirea Fiului Omului. Căci precum în zilele acelea dinainte de potop, oamenii mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, până în ziua când Noe a intrat în corabie. Şi n-au ştiut până ce a venit potopul şi i-a luat pe toţi, la fel va fi şi venirea Fiului Omului” (Matei 24, 37-39).

Citim în proorociile Sfântului Nil Izvorâtorul de Mir, din Sfântul Munte Athos: „Fiindcă Dumnezeu nu se îngreţoşează de nimeni, nici de călugăr, nici de mirean. Numai acestea patru le

„Acesta este din neamul nostru!”

Sf. Serafim de Sarov

„În anul 1780 Prohor (Părintele fiind frate de mănăstire atunci – n.red.) s-a îmbolnăvit greu, tot trupul i s-a umflat, iar el, răbdând aceste crude suferinţe, zăcea fără murmur în aşternutul patului său aspru, înţelegând parcă de pe acum, prin iluminări lăuntrice primite de la Duhul Sfânt, că suferinţa este o lege de neînlăturat a sfinţeniei.
După aparenţă era hidropică. Suferinţa a durat trei ani, din care jumătate bolnavul i-a petrecut în pat. Cu toate acestea, din gura lui n-a ieşit niciodată vreun cuvânt de cârtire, ci s-a încredinţat pe sine întreg, cu trup şi suflet în mâna Domnului, Căruia se ruga fără încetare, spălând patul său cu lacrimile sale, după exemplul psalmistului, care în mijlocul şi a bolilor se ruga zilnic zicând: Cu lacrimile mele spăl patul meu (PS. 6, 7).[…]
În cele din urmă temându-se pentru însăşi viaţa suferindului, Pahomie (egumenul mănăstirii) i-a propus cu hotărâre să cheme doctorul. Fericitul,

„În curând, alesul Meu, vei fi cu noi!”

Sf. Serafim de Sarov

Cu un an şi zece luni înainte de moartea sa, Părintele Serafim s-a mai învrednicit, încă o dată, de cereasca cercetare a Maicii Domnului. Era în ziua de Buna Vestire, 1831. Cu două zile mai înainte a înştiinţat-o despre aceasta şi pe o călugăriţă cu viaţă îmbunătăţită din Mânăstirea Diveevsk, anume Epraxia, în mult ostenitoarea lor viaţă călugărească. Plăcutul lui Dumnezeu a pregătit-o sufleteşte pe această călugăriţă de mai înainte, pentru ca ea întru nimic să nu se teamă. Iar când s-a apropiat momentul hotărâtor, bătrânul s-a aşezat în genunchi cu mâinile ridicate spre cer. S-a făcut mai întâi un zgomot ca de vânt puternic, apoi s-a auzit murmurul unei minunate cântări bisericeşti.

Pericolul scurtării slujbelor bisericeşti

Ierom. Spiridon ROŞU

Sf. Ioan de Kronştadt

Cultul divin al Bisericii Ortodoxe cuprinde în sine întreaga spiritualitate, toată dogmatica şi întreaga iconomie a mântuirii expuse într-o mare bogăţie de rugăciuni şi lecturi oferite credincioşilor angajaţi pe calea mântuirii. Trebuie remarcat că în timp ce Sfânta Scriptură este interpretabilă şi că există riscuri, în ceea ce priveşte valorificarea adevăratului ei conţinut, învăţătura Bisericii este clară, definitivă şi neinterpretabilă, aşa încât ea trebuie cunoscută şi acceptată în totalitate de către orice credincios care doreşte mântuirea. În acest sens cea mai completă şi mai accesibilă expunere a învăţăturii Bisericii o găsim în sfintele slujbe ortodoxe.
Sfântul Ioan de Kronştadt îşi exprima admiraţia faţă de frumuseţea slujbelor spunând: „Cultul divin este vieţuire în rai, împreună şedere cu Dumnezeu şi cu sfinţii, mulţumire şi doxologie aduse Domnului cu buze nevrednice şi început al doxologiei veşnice cu

ÎNŞTIINŢARE PENTRU TOT CREŞTINUL: 17-18 IULIE – DRUMUL CRUCII ÎN JURUL CHIŞINĂULUI

Cu binecuvântarea Mitropolitului Vladimir, Mitropolitul Chişinăului şi al Întregii Moldove, pe 17-18 iulie 2009, în jurul capitalei ţării noastre, a şaptea oară consecutiv, se va săvârşi Drumul Crucii şi al Pocăinţei.Procesiunea va începe cu citirea Acatistului Acoperământului Maicii Domnului pe 17 iulie, vineri, la ora 7 dimineaţa, lângă Porţile Oraşului. Apoi va urma pe perimetrul capitalei, ziua şi noaptea, cu popasuri la bisericile „Naşterea Maicii Domnului” (Ciocana) – 11.00, „Învierea Domnului” (Cimitirul „Sf. Lazăr” – „Doina”) – 15.00, „Sf. Muceniţe Vera, Nadejda, Liubovi şi maica lor Sofia” (Buiucani) - 20.00, „Sf. Cuv. Serafim de la Sarov“ (Schinoasa) - 24.00 şi se va încheia pe 18 iulie, ora 7.30 cu un Tedeum de mulţumire la Catedrala Mitropolitană „Naşterea Domnului”.

BORo din Transilvania învinsă: Antiromânismul guvernului Tăriceanu (Partea II)

Partea I

Ierom. Eftimie MITRA

„Atunci când se ridică sus oamenii de nimic, nelegiuiţii mişună pretutindeni” (Ps. 11, 8). Mulţi politicieni catolici şi protestanţi, după ce au reuşit să-şi atragă simpatia poporului român, majoritar ortodox, au profitat de încrederea acordată acestora prin vot, şi după ce au obţinut puterea de decizie în stat şi administraţiile locale, prin legile pe care le-au dat şi-au arătat adevăratele intenţii. E firesc pe lângă aceştia au fost şi parlamentari ortodocşi care alături de colegii lor de alte credinţe şi naţionalităţi au susţinut legi de importanţă naţională după cum le-a dictat umplerea buzunarului sau creşterea conturilor în bănci.

În anul 2004, în pragul alegerilor electorale, prim-ministrul Adrian Năstase elaborează ordonanţa 64 prin care acordă dreptul Bisericii Greco-Catolice de a acţiona în justiţie Biserica Ortodoxă pentru retrocedarea bisericilor şi teritoriilor avute în posesie din timpul Imperiului Austro-Ungar

BORo din Transilvania învinsă: Politica “fraţilor” (Partea I)

Ierom. Eftimie MITRA

„Păcatul îşi are cea mai mare putere asupra omului tocmai luând prilej de la funcţia lui de stăpânitor. Coborârea merge aşa de departe, mai ales în zilele noastre, încât avem azi state cu totul atee; împărăţiile acestea nu mai sunt în slujba lui Dumnezeu, ci au devenit satanice stând în slujba lui antihrist”.
(Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, „Ortodoxie şi Românism”, ed. 1992, pag. 186)

De ce s-au supărat unii pe Legea Românească

În ziarul local (Oradea) „Informaţia de Vest” din 21-27 iunie 2005, pag. 3, ziarista Helga Kovacs îşi manifesta supărarea pe Episcopia Ortodoxă şi pe „Legea (ei) Românească” publicând un tendenţios articol intitulat „Episcopia

Astăzi o cunoaştem pe “PORTĂRIŢA”

Portaitissa - Portăriţa

Astăzi, Biserica Ortodoxă din Moldova, o cinsteşte pe Prea Sfânta, Prea Curata şi Prea Nevinovata, Stăpâna noastră de Dumnezeu Născătoarea şi Pururea Fecioară Maria, dar mai exact sărbătoreşte ziua Icoanei Maicii Domnului – “Portaitissa”, ceea ce din greceşte (porta i tissa) înseamnă “Portăriţa”.

Între icoanele Maicii Domnului zugrăvite de Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca, scrierile mai vechi, cât şi mai noi, pomenesc şi vestita icoană a Panaghiei Portaitissa, de la Mănăstirea atonită Iviron (Iviru). La fel de vestite au fost în Rusia şi cele două copii ale acestei icoane, comandate de Patriarhul Nikon iconarilor din Sfântul Munte, prima adusă la Moscova în 1648 şi aşezată într-un paraclis anume zidit pentru ea în Mănăstirea Novodieviţchi, iar cea de a doua, adusă după 1655 la Novgorod, în marea biserică a Mănăstirii

Iconoclaştii zilelor noastre

Se întreabă oare aceşti luptători de icoane împotriva Cui luptă? Se întreabă cui slujesc? Se întreabă oare care este răsplata pentru această voluntară şi neprefăcută muncă? Răspunsurile sunt simple şi sigure ne asigură Evanghelia. Orice lege moral-umană, comunitară, socială, condamnă pe aceia care, într-un fel sau altul, ridică degetul, pumnul sau cuţitul împotriva mamei ori a tatălui damnându-i oprobiului public, izolării.

Însă noii iconoclaşti, purtători de